Blog Hamangiu

Editura Hamangiu – Partenerul tau de drept

Author: Editura Hamangiu (Page 1 of 18)

Extras din Etica profesiilor juridice | Ce reprezintă impartialitatea judecătorului?

Etica profesiilor juridice
Autor: Cristinel Ghigheci
ISBN: 978-606-27-0809-2

Etica profesiilor juridice reprezintă un ghid al cărui scop este acela de a expune și analiza principiile, valorile morale necesare oricarui profesionist și chestiunile care conturează aria de aplicare a deontologiei juridice.

Etica-profesiilor-juridice

Read More

Please follow and like us:

Extras din Fișe de drept civil, ediția a 2-a

Fişa nr. 5 DECĂDEREA, extras din Fișe de drept civil, ediția a 2-a.

Autori: Gabriel Boroi, Mona-Maria Pivniceru, Carla Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazat, Ioana Nicolae, Tudor Vlad Rădulescu

Sediul principal al materiei: art. 2545-2550 C.civ.

I. NOȚIUNE. CLASIFICAREA TERMENELOR DE DECĂDERE

1. Noțiunea de decădere
Noţiune – sancţiunea de drept civil care constă în stingerea dreptului subiectiv civil, neexercitat în termenul prevăzut de lege sau stabilit de părți.
Precizare – termenele de decădere au în vedere fie exercitarea unui drept, fie săvârşirea unor acte unilaterale (art. 2545 C.civ.).

Read More

Please follow and like us:

Ziua mondială a proprietății intelectuale

Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale este marcată anual la 26 aprilie.

În 2017, tema aleasă pentru manifestațiile dedicate zilei este „Inovarea – Îmbunătățirea vieții”.

World Intellectual Property

„La 26 aprilie, sărbătorim Ziua mondială a proprietății intelectuale pentru a afla despre rolul pe care îl joacă drepturile de proprietate intelectuală (brevete, mărci comerciale, desene industriale, drepturi de autor) în încurajarea inovației și a creativității” – Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale.

Read More

Please follow and like us:

Executarea silită în practică | editia a II-a, IAȘI

Facultatea de Drept a Universității Alexandru Ioan Cuza și INPPA – Centrul Teritorial Iași în parteneriat cu Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași, Baroul Iași și Editura Hamangiu organizează conferința Executarea silită în practică, ediția a II-a.

Read More

Please follow and like us:

Nulitatea actelor de procedură |Fișe de procedură civilă, ediția a 5-a

EXTRAS din lucrarea Fișe de procedură civilă pentru admiterea în magistratură și avocatură. Ediția a 5-a. 

Disponibilă la comandă cu o reducere de -15%.

Fișa nr. 16. Nulitatea actelor de procedură

Sediul materiei: art. 174 179 CPC

Noţiune – sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă [art. 174 alin. (1) CPC].

I. Clasificarea nulităţilor actelor de procedură:

1. În funcţie de caracterul normelor încălcate la efectuarea actului de procedură, nulităţile se clasifică în:

→ nulităţi absolute – cele care intervin atunci când la întocmirea actului de procedură au fost încăl-cate norme juridice de ordine publică [art. 174 alin. (2) CPC];
→ nulităţi relative – cele care intervin dacă la întocmirea actului de procedură au fost nesocotite norme juridice de ordine privată [art. 174 alin. (3) CPC].

→ Importanţa clasificării (art. 178 CPC) 

Read More

Please follow and like us:

Capitolul al IV-lea. Căile de atac

Capitolul al IV-lea. Căile de atac

Extras din Regimul juridic al contraventiilor. O.G. nr. 2/2001 comentata. Editia a 3-a – Autori: Ovidiu Podaru, Radu Chiriță, Ioana Păsculeț

Articolul 34. [1] [Judecarea plângerii contravenţionale. Administrarea probaţiunii. Apelul]
(1) Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Dispoziţiile art. 236¹ şi ale art. 405 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.
(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluţionează de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Apelul suspendă executarea hotărârii.

Read More

Please follow and like us:

Serie editorială în amintirea lui Tudor Drăganu

Dreptul administrativ.
O concepţie. O viziune

Aproape cinci ani s-au scurs deja pe nesimţite de când, într-o sală a Facultăţii de Drept din Cluj, s-au strâns vreo două duzini dintre discipolii marelui Profesor pentru a marca centenarul naşterii sale, la nici trei ani de la dispariţia acestuia.

Evenimentul nu avea nici pe departe fastul, uneori chiar opulenţa care caracterizează asemenea evenimente, organi­zate de facultăţile de drept în onoarea ori, după caz, în memoria altor mari nume de dascăli jurişti. Situaţia mi se părea puţin injustă pentru marele Profesor, pentru că, pe de o parte, fără a supăra pe nimeni, puţine nume au o greutate comparabilă cu cel al lui Tudor Drăganu; pe de altă parte, niciun alt număr nu poate egala strălucirea numărului 100.

Ceea ce aveau însă în comun toţi participanţii la acest eveniment a fost scopul lipsit de orice interes personal: fiecare, doctorand cândva – de dincoace ori dincolo de Prut – al ilustrului Profesor, era acolo doar pentru a prezenta unele idei proprii și pentru a omagia memoria acestuia. Nu pentru „punctele” care permit urcarea în anumite clasa­mente, îmbogăţirea CV-ului sau alte diverse intenţii bazate, mai mult sau mai puțin, pe interesul personal. Reuniunea a fost, din acest punct de vedere, un succes poate mai mare decât al altora care, beneficiind de o publicitate consistentă, le-au aşezat la locul potrivit, sub lumina unor reflectoare poate mult mai strălucitoare.

N-am reuşit, din varii motive, să publicăm un volum cu toate comunicările susţinute atunci. Foarte probabil că, ajunse într-o formă finală (publicabilă) la date diferite, unele la o dată mult ulterioară evenimentului, fiecare dintre aceste comunicări a văzut lumina tiparului disparat, în diferite reviste de specialitate. Dar, chiar să fi apărut, un asemenea volum ar fi fost oricum prea puţin faţă de ceea ce memoria şi opera Profesorului Tudor Drăganu ar fi meritat. Atunci mi-a venit ideea unei asemenea colecţii: toţi cei ce au făcut o pasiune pentru dreptul administrativ ştiu – sau ar trebui să ştie – că pot duce mai departe dreptul administrativ prin propriile lor contribuţii numai pentru că dreptul administra­tiv însuşi se află acolo unde l-au găsit ei, iar aceasta se datorează într-o foarte mare măsură lui Tudor Drăganu. Tocmai de aceea, atât prezentul volum, cât şi cele care urmează a fi publicate în această colecţie (orice lucrare de valoare care nu este curs universitar sau tratat în materia dreptului administrativ ori constituţional) îi vor fi dedicate în totalitate. Şi tot va fi, parcă, prea puţin…

Cluj-Napoca, 15 martie 2017                                   Ovidiu Podaru

 

Tudor Drăganu
(2 decembrie 1912, Năsăud – 21 august 2010, Cluj-Napoca)

Născut pe plaiurile Năsăudului, Tudor Drăganu a studiat la Liceul „Gheorghe Bariţiu” din Cluj, apoi la Facultatea de Drept, obţinând licenţa în drept în anul 1934, iar după doi ani i se conferă titlul de doctor în drept. A început activitatea didactică în 1937, ca asistent la Facultatea de Drept a Universităţii din Cluj, benefi­ciind de îndrumarea Profesorului Erast Diti Tarangul, o mare autoritate a dreptului adminis­trativ român din perioada interbelică.

Talentul didactic şi pasiunea pentru activitatea de cerce­tare ştiinţifică au determinat numirea sa ca pro­fesor univer­sitar titular la numai 34 de ani, în anul 1946. În această calitate, timp de peste şase decenii, îşi con­sacră activitatea studiului disciplinelor de drept public, şi anume dreptului constituţional şi administra­tiv, trans­miţând studenţilor şi discipolilor Domniei sale respectul pentru valorile democra­ţiei parlamentare, pentru supremaţia Constituţiei ca pilon al statului de drept şi pentru domnia legii ca mod de manifes­tare a acestuia. De la începutul deceniului al şaptelea al secolului trecut, după pensionare, a fost profesor consultant și conducător de doctorate în științe juridice.

Meritele Profesorului Tudor Drăganu au fost recu­noscute și pe plan internațional: a fost vicepre­ședin­tele Comisiei pentru probleme juridice, parlamentare și drepturile omului a Uniunii Interparlamentare (1967-1969), președinte al aceluiași organism interna­țional (1969-1973), membru al delegației României la Conferinţa pentru Securitate și Cooperare Europeană de la Helsinki (1975) și Viena (1976), fiind apoi ales (1976) și președinte al Comisiei Politice pentru Secu­ritate și Cooperare Europeană de la Viena. În semn de recunoaștere a valorii sale de pedagog și a operei sale științifice, încă din anul 1980, Tudor Drăganu a dobândit calitatea de membru al Institutului Interna­țional de Științe Administrative. A fost profesor invitat la Universitatea Panthéon-Sorbonne din Paris, numit prin decret al Preșe­dintelui Republicii Fran­ceze.

În spaţiul academic şi social din România, Profe­so­rului Tudor Drăganu i s-a decernat titlul de mem­bru de onoare al Academiei Române (2003); Doctor Honoris Causa al Univer­sităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, al Universităţilor din Oradea (1998), Timişoara (2000), al Universităţii „Petru Maior” din Târgu-Mu­reş (2007). A fost preşedintele de onoa­re al Institu­tului de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu” din Sibiu, cetă­ţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca şi al oraşului Năsăud. A primit premiul „Simion Bărnuţiu” al Academiei Române (1974), Premiul de excelenţă, Diploma de Onoare şi Medalia de Merit ale Uniunii Juriştilor din România (1997, 2002).

Din vasta operă juridică a Profesorului Drăganu rămân de referință, mai ales în contextul general nefavorabil dreptului public românesc postbelic, câteva lucrări cu caracter mono­grafic: Actele de drept administrativ (1959); Actele admi­nistra­tive și faptele asimilate lor supuse controlului judecăto­resc potrivit Legii nr. 1/1967 (1979); Structures et institutions constitu­tionnelles des pays socialistes européens (1981); Suprema­ţia legii (1982); Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România până în 1916 (1991); Declaraţiile de drepturi ale omului şi repercusiunile lor în dreptul interna­ţional public (1998); Liberul acces la justiţie (2003).

Dreptul-administrativ.-O-conceptie.-O-viziune

Please follow and like us:

Sinteza principalelor modificări aduse prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010

Sinteza principalelor modificări aduse prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe*

 Judecător Roxana STANCIU

Tribunalul Bucureşti

  1. Introducere

După mai bine de un an de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 1/2016[1], prin Legea nr. 17/2017 de aprobare a acestui act normativ[2] au fost operate câteva modificări, pe alocuri de substanţă, ale dispoziţiilor Codului de procedură civilă, relevante în materia executării silite.

În cele ce urmează vom reda atât modificările aduse Codului de procedură civilă, nu doar în materia executării silite, ci şi în alte materii – procedura necontencioasă şi procedura arbitrală –, precum şi modificările aduse altor legi, dar cu impact asupra procedurii executării silite. Fără a ne propune o analiză de profunzime a acestor noi dispoziţii, vom încerca doar să prefigurăm efectele lor pe planul activităţii principalilor participanţi la jurisdicţia civilă, cu speranţa că aceste efecte se vor dovedi pozitive.

Read More

Please follow and like us:

Modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe

Legea nr. 17/2017

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe

publicată în Monitorul Oficial nr. 196 din 21 martie 2017

Articol unic. Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1 din 3 februarie 2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016, cu următoarele modificări şi completări:

Read More

Please follow and like us:

Capitolul al VI‑lea. Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii în procesul penal

Capitolul al VI‑lea. Probele, mijloacele  de probă şi procedeele probatorii în procesul penal

Extras din lucrarea Drept procesual penal –  Autori: Alexandru Boroi, Gina Negruț

Secţiunea 1. Probele

  • 1. Noţiunea şi importanţa probelor în procesul penal

1.1. Noţiune

Pentru constatarea existenţei faptelor şi a împrejurărilor de fapt care formează obiectul cauzei penale, cât şi a vinovăţiei făptuitorului, este necesar ca organele judiciare să desfăşoare o activitate complexă de probaţiune[1].

Drept procesual penal_Boroi NegrutDatele sau informaţiile care ajută la rezolvarea cauzei sunt furnizate prin intermediul probelor. Complexitatea informaţiilor pe care le aduc probele în procesul penal a dus la definirea acestora ca fiind acele elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit‑o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei[2].

Probele sunt aduse la cunoştinţa organelor judiciare prin anumite mijloace. Mijloacele de probă sunt acele mijloace prevăzute de lege prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă.

În conformitate  cu dispoziţiile art. 5 CPP, organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.

1.2. Importanţa probelor în procesul penal

Din momentul declanşării procesului penal şi până la soluţionarea definitivă a cauzei deduse judecăţii, toate problemele fondului cauzei sunt rezolvate cu ajutorul probelor şi, ca urmare a acestui fapt, s‑a afirmat de către unii autori că întregul proces penal este dominat de problema probelor[3].

Read More

Please follow and like us:

Page 1 of 18

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

Share prietenilor