Fragmente din cartea Securitatea cibernetică la nivel național și internațional. Instrumente normative si instituționale  | Autor: Daniela Panc

8-editedDaniela Panc este cadru didactic din anul 2013 la Facultatea de Drept a Universității Titu Maiorescu, Bucureşti (disciplinele Drept internaţional public, Drept instituţional al Uniunii Europene, Organizarea justiţiei în Uniunea Europeană) și consilier în cadrul Direcției Generale Relații Internaționale și Afaceri Europene și consilier la Cabinetul secretarului de stat, în Ministerul Educaţiei Naţionale (2017).

Evoluţia rapidă către o societate inteligentă (smart society), caracterizată prin ubicuitatea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi a reţelelor informatice la nivel social, economic, politic şi cultural, modifică modul în care societatea percepe securitatea. Această evoluţie vizează valori şi interese sociale care necesită protecţie din perspectivă juridică.

Utilizarea infrastructurilor informatice şi a internetului, pe lângă beneficiile de ordin economic, social şi politic, poate determina şi apariţia unor tensiuni politice sau militare, percepţii greşite sau chiar a unor conflicte între actorii societăţii internaţionale, devenind din această perspectivă o nouă provocare de securitate naţională şi internaţională.

În contextul dezvoltării tehnologice, rolul infrastructurilor informatice s-a modificat din instrumente de facilitare a activităţilor zilnice, în instrumente strategice de politică externă, argumentându-se chiar ideea că războiul cibernetic ar fi una dintre cele mai importante aspecte de ordin militar dezvoltate în istoria recentă [1]. Creşterea dependenţei de internet şi a interdependenţei actorilor utilizatori de sisteme informatice, a determinat un proces de intensificare a insecurităţii pentru state, prin prisma creşterii vulnerabilităţilor în faţa ameninţării neconvenţionale de natură cibernetică.

În ultimele două decenii, creşterea dependenţei de internet şi a interdependenţei actorilor utilizatori de sisteme informatice, a determinat un proces de intensificare a insecurităţii pentru state, prin prisma creşterii vulnerabilităţilor în faţa ameninţării neconvenţionale de natură cibernetică.

Conform Strategiei de securitate cibernetică a Uniunii Europene, securitatea cibernetică reprezintă: „măsurile de protecție și acțiunile care pot fi utilizate pentru a proteja domeniul cibernetic, atât în domeniul civil, cât și militar, de acele amenințări care sunt asociate cu, sau care pot afecta, rețelele sale interdependente sau infrastructura de informații. Prin asigurarea securităţii cibernetice se urmăreşte păstrarea disponibilităţii și integrităţii rețelelor și a infrastructurii, precum și confidențialitatea informațiilor conținute de acestea” [2].

Interdependenţa în relaţiile internaţionale, în general, şi în spaţiul cibernetic, în mod special, determină responsabilizarea societăţii internaţionale, prin cooperarea internaţională în vederea identificării unei abordări cuprinzătoare a securităţii cibernetice. Particularităţile spaţiului cibernetic şi impactul multinaţional al atacurilor cibernetice reclamă necesitatea adoptării unei politici publice cu o pregnantă componentă internaţională. Iniţiativele adoptate în acest context implică toţi actorii interesaţi, din structurile civile şi militare: indivizii, autorităţile publice, sectorul privat, mediul universitar şi societatea civilă.

Statele, ca principale subiecte de drept internaţional public, dar şi organizaţiile internaţionale interguvernamentale, au răspuns la noua ameninţare de securitate atât din perspectivă instituţională, fie prin crearea unor instituţii specializate, fie prin adaptarea şi completarea atribuţiilor instituţiilor deja existente la noul stimul, cât şi din perspectivă normativă, prin adoptarea unor documente cu valoare juridică obligatorie sau a unor documente cu rol de îndrumare, facultative din punct de vedere juridic.

Monografia Securitatea cibernetică la nivel național și internațional. Instrumente normative și instituționale evidenţiază profilul României ca actor pe scena internaţională în materia securităţii cibernetice, în cadrul cooperării regionale, cât şi în cadrul organizaţiilor şi forurilor internaţionale la care este parte sau participă, reflectând eforturile de dezvoltare a mecanismelor diplomaţiei cibernetice la nivel naţional.

Securitateacib

[1] P. Rosenzweig, Cyber Warfare: how conflicts in cyberspace are challenging America and changing the world, Praeger Publishing, 2012, p. 14-15.
[2] Comunicare comună către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul economic și social european și Comitetul Regiunilor, Strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat, JOIN(2013) 1 final, Bruxelles, 7 februarie 2013, accesată la http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=CELEX%3A52013JC0001, ultima vizualizare la 1 august 2017.

Please follow and like us: