CAPITOLUL I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND PROCESUL CIVIL
Secțiunea 1. Noțiunea, fazele și etapele procesului civil

Extras din lucrarea Drept procesual civil. Editia a 3-a, autori:  Gabriel Boroi, Mirela Stancu

1. Noțiunea de „proces civil”
Protecţia juridică a drepturilor subiective civile şi a altor situații juridice ocrotite de lege se obține prin intermediul procesului civil.
Procesul civil poate fi definit ca activitatea pe care o desfăşoară instanţa de judecată, părţile, alte persoane sau organe care participă la judecată, în scopul realizării sau recunoașterii drepturilor subiective şi a altor situații juridice deduse judecăţii, precum şi al executării silite a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii, conform procedurii stabilite de lege.

Drept-procesual-civil_Boroi2

2. Fazele și etapele procesului civil
Procesul civil parcurge două mari faze: faza judecății şi faza executării silite. Faza judecății cuprinde judecata în primă instanţă şi judecata în căile de atac. Judecata în  primă instanţă parcurge, de regulă, patru etape: etapa scrisă, etapa cercetării procesului, etapa dezbaterilor şi etapa deliberării şi pronunţării hotărârii. Etapa scrisă începe cu cererea de chemare în judecată, care este actul de procedură prin care partea interesată (care poartă denumirea de reclamant) supune judecăţii o pretenţie pe care o formulează împotriva unei alte părţi (care se numeşte pârât).
După sesizarea instanței cu cererea de chemare în judecată, completul de judecată căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza va verifica dacă cererea reclamantului este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplinește condițiile formale prevăzute de lege. În situaţia în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate. În cazul în care cererea reclamantului nu îndeplinește condițiile formale prevăzute de lege, completul de judecată competent va dispune regularizarea cererii de chemare în judecată, punând în vedere reclamantului să complinească lipsurile cererii, sub sancțiunea anulării acesteia. Dacă reclamantul va complini lipsurile în termenul prevăzut de lege, cererea de chemare în judecată va fi comunicată pârâtului, pentru ca acesta să răspundă printr-o întâmpinare, care reprezintă un alt act de procedură scris, prin intermediul căruia pârâtul se apără împotriva pretenţiei reclamantului. Întâmpinarea formulată de către pârât va fi comunicată reclamantului, urmând ca acesta să depună răspunsul la întâmpinare.
Uneori, pârâtul părăseşte atitudinea pur defensivă şi formulează pretenţii proprii faţă de reclamant, prin intermediul unei cereri reconvenţionale.
De asemenea, părţilor iniţiale li se pot adăuga şi alte persoane, care, intrând în proces din proprie iniţiativă sau din iniţiativa reclamantului ori a pârâtului sau chiar a instanței, dobândesc calitatea de părţi. Actele de procedură prin care terţii sunt atraşi în proces îmbracă şi ele forma scrisă, acestea fiind: cererea de intervenţie principală sau accesorie, cererea de chemare în judecată a altor persoane ce ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, cererea de chemare în garanţie, cererea de arătare a titularului dreptului real, precum și introducerea din oficiu a terților în procesul civil.
Etapa scrisă are ca scop stabilirea cadrului procesual, din punctul de vedere al obiectului şi al părţilor, precum şi informarea reciprocă a părţilor despre pretenţiile şi mijloacele lor de apărare, care, în acelaşi timp, sunt aduse şi la cunoştinţa instanţei.
Judecătorul nu poate soluţiona litigiul numai pe baza afirmaţiilor făcute de fiecare parte, astfel încât, în desfăşurarea procesului civil, apare o a doua etapă, cea a cercetării procesului, care are ca scop formarea convingerii judecătorului cu privire la raportul juridic substanţial dintre părţi, în temeiul probelor ce se administrează şi al concluziilor părţilor referitoare la eventualele excepţii procesuale invocate.
După terminarea cercetării procesului, se intră în cea de-a treia etapă, cea a dezbaterilor în fond, în cadrul căreia părțile au posibilitatea de a a-și susține în mod real pretențiile, în urma probatoriului administrat în cauză, prin intermediul concluziilor în fond.
După închiderea dezbaterilor, urmează etapa deliberării şi pronunţării hotărârii. Deliberarea are loc în secret, în camera de consiliu, însă hotărârea se pronunță, în principiu, în şedinţă publică[1].
După parcurgerea acestor etape, se finalizează judecata în primă instanță.
Partea nemulţumită de hotărârea primei instanţe poate să o atace cu apel. Apelul este o cale de atac ordinară (simpla nemulţumire a părţii sau părţilor este suficientă, legea neprevăzând expres motivele pentru care poate fi exercitat apelul), în principiu, suspensivă de executare (termenul de apel, iar apoi introducerea cererii de apel suspendă de drept executarea silită, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege) şi devolutivă (în faţa instanţei de apel are loc sau poate avea loc o nouă judecată în fond).
Totodată, în condițiile legii, partea interesată poate exercita recursul, cale de atac extraordinară, de reformare, nedevolutivă, în principiu, nesuspensivă de executare.
Legea permite şi exercitarea unor căi extraordinare de atac (pentru motivele anume stabilite de lege), nesuspensive de executare, de retractare (sunt de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea ce se atacă), anume contestaţia în anulare şi revizuirea.
Uneori, faza judecăţii nu parcurge decât judecata în primă instanţă, alteori parcurge şi judecata în căile de atac, dar nu în toate; de altfel, contestaţia în anulare şi revizuirea sunt destul de rar întâlnite în practică.
Faza executării silite intervine în cazul hotărârilor judecătoreşti susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului, precum şi în cazul altor titluri executorii, dacă debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia.
Nu este obligatoriu ca procesul civil să parcurgă ambele faze. Astfel, va lipsi faza executării silite atunci când debitorul îşi execută de bunăvoie obligaţia sau când hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de executare silită (de exemplu, hotărârile pronunţate în cererile în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, cele prin care se respinge cererea de chemare în judecată, prin care se dispune anularea sau rezoluţiunea, rezilierea unui contract, fără a se dispune și restituirea prestațiilor etc.).
De asemenea, este posibil să se pună în executare un alt titlu executoriu decât o
hotărâre judecătorească (de exemplu, un act autentic notarial care constată o creanță certă, lichidă și exigibilă, o cambie, un bilet la ordin etc.), aşa încât procesul civil nu va mai parcurge faza judecăţii, ci numai pe cea a executării silite.

>>> tot extrasul poate fi citit aici: hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/drept-procesual-civil-editia-a-3-a_boroistancu-extras.pdf

NOTE DE SUBSOL:
[1]
În cazul amânării pronunţării hotărârii, preşedintele, odată cu anunţarea termenului la care a fost amânată pronunţarea, poate stabili că pronunţarea hotărârii se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei [art. 396 alin. (2) C.proc.civ.].

Please follow and like us: