EXTRAS din lucrarea Fişe de drept penal
fise de drept penalApărută la Editura Hamangiu

Fişa nr. 2 OMORUL CALIFICAT

Sediul materiei: art. 189 C. pen.

 Art. 189. Omorul calificat. (1) Omorul săvârşit în vreuna dintre următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;
e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor;
f) asupra a două sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi,
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseşte.

Noţiune
-> omorul săvârşit în vreuna dintre circumstanţele determinate în art. 189 alin. (1) lit. a)-h) C. pen. (elemente circumstanţiale agravante);
-> omorul calificat constituie o variantă agravată a omorului simplu.

picture sageata

Dacă există pluralitate de elemente circumstanţiale se va reţine o singură infracţiune de omor calificat, urmând a se indica toate literele incidente.

I. STRUCTURA INFRACŢIUNII

1. Obiectul
-> obiectul juridic special: relaţiile sociale referitoare la dreptul la viaţă;
-> obiectul material: corpul persoanei în viaţă.

2. Subiectul
-> subiectul activ: poate fi orice persoană (fizică sau juridică) cu capacitate penală;
-> subiectul pasiv: orice persoană fizică în viaţă; persoana juridică nu poate avea calitatea de subiect
pasiv.

3. Latura obiectivă
-> elementul material al laturii obiective constă în uciderea unei persoane aflate în viaţă, printr-o acţiune sau printr-o inacţiune, într-una din următoarele împrejurări:
-> cu premeditare, caz în care făptuitorul trebuie să realizeze acte preparatorii materiale/morale în intervalul de timp dintre luarea rezoluţiei infracţionale şi desfăşurarea activităţii infracţionale; premeditarea se poate reţine şi în caz de error in personam/aberratio ictus; premeditarea este compatibilă cu starea de provocare şi reprezintă o circumstanţă personală;

-> din interes material, ceea ce presupune săvârşirea omorului în scopul obţinerii de către făptuitor, ulterior (esenţial) săvârşirii faptei, în mod direct şi pe cale aparent legală, a unei sume de bani sau a altui folos de natură patrimonială; nu se va reţine infracţiunea de omor calificat săvârşit în această împrejurare dacă se urmăreşte un alt scop, chiar dacă ulterior făptuitorul are un folos ca urmare a decesului victimei; dacă folosul material se obţine în aceeaşi împrejurare cu săvârşirea omorului în vederea însuşirii unor bunuri, se reţine omorul în forma agravată prevăzută la lit. d) în concurs cu tâlhăria → variantele agravate de la lit. b) şi d) sunt incompatibile; nu contează dacă folosul material este efectiv obţinut; se poate reţine premeditarea şi în cazul acestei agravante; interesul material poate fi reţinut şi în cazul error in personam/aberratio ictus; este o circumstanţă personală care poate deveni reală;

-> pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse, situație în care este suficient ca scopul să fie urmărit, fără să intereseze dacă acesta este realizat efectiv; în cazul sustragerii de la executarea unei pedepse, trebuie să nu fi intervenit o cauză care înlătură executarea pedepsei ori consecinţele condamnării; este o circumstanţă personală, dar poate deveni una reală;

-> pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea unei alte infracţiuni; în cazul înlesnirii, omorul reprezintă infracţiunea mijloc; este necesar să existe o hotărâre de a săvârşi o altă infracţiune (infracţiunea scop) luată de făptuitor sau de terţ, fără participarea făptuitorului; nu contează dacă infracţiunea scop a fost efectiv săvârşită, putând rămâne şi în faza actelor pregătitoare/tentativei; dacă infracţiunea scop a fost săvârşită, va fi reţinută în concurs real cu omorul calificat; în cazul ascunderii săvârşirii unei alte infracţiuni, trebuie ascunsă o infracţiune (nu o contravenţie) deja comisă, indiferent de forma participaţiei; în această situaţie va exista concurs real între omor calificat şi infracţiunea comisă anterior; înlesnirea sau ascunderea săvârşirii unei alte infracţiuni reprezintă o circumstanţă
personală, dar poate deveni o circumstanţă reală;

-> de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor; în această situaţie făptuitorul trebuie să fi săvârşit anterior o infracţiune de omor/omor calificat sau de ultraj/ultraj judiciar, în forma care absoarbe omorul, indiferent de forma participaţiei; nu se reţine acest element circumstanţial agravant pentru uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de mamă, uciderea din culpă, uciderea la cererea victimei ori pentru moartea praeterintenţionată a victimei unei alte infracţiuni; spre deosebire de cazul omorului asupra a două sau mai multor persoane, faptele sunt săvârşite în împrejurări diferite; dacă, cu aceeaşi ocazie, după o încercare nereuşită de a ucide o persoană, făptuitorul repetă lovitura şi ucide, tentativa se absoarbe în omorul consumat; trebuie ca pentru prima infracţiune de omor să nu existe cauză justificativă/de neimputabilitate sau să nu se fi dispus reabilitarea judecătorească; dacă pentru prima infracţiune de omor există o hotărâre judecătorească definitivă, a doua infracţiune de omor va fi săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie/ postexecutorie (dacă nu s-a împlinit termenul de reabilitare); dacă pentru infracţiunea de omor anterioară nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă, aceasta va fi reţinută în concurs cu omorul calificat; reprezintă o circumstanţă personală, dar poate deveni reală cu privire la participanţii care au mai săvârşit anterior o infracţiune de omor în formă tentată/consumată;

-> asupra a două sau mai multor persoane; trebuie ca acţiunea să fie îndreptată împotriva a două sau mai multor persoane şi să aibă ca rezultat decesul a cel puţin 2 persoane, în aceeaşi împrejurare şi cu aceeaşi ocazie, indiferent dacă se realizează printr-o unică (in)acţiune sau prin (in)acţiuni distincte; unitatea legală este dată de unitatea de împrejurare; dacă nicio victimă nu decedează, se va reţine tentativa la omor calificat; dacă moare doar o victimă, se va reţine o singură infracţiune de omor consumat simplu sau calificat, dar nu în forma agravată de la lit. f), în concurs cu tentativa la omor simplu/calificat, cu excepţia lit. f); dacă mor două victime din trei sau mai multe vizate, se va reţine o singură infracţiune de omor calificat în forma agravată de la lit. f), în care sunt absorbite şi celelalte tentative; reprezintă o circumstanţă reală;

-> asupra unei femei gravide; dacă infractorul nu cunoaşte starea de graviditate, nu există omor în forma calificată prevăzută de lit. g), dar se va reţine această agravantă dacă făptuitorul trebuia şi putea să o cunoască; în caz de error in personam/aberratio ictus nu se reţine agravanta; nu se va reţine această agravantă nici dacă făptuitorul credea, în mod neîntemeiat, că victima era însărcinată; reprezintă o circumstanţă reală;

-> prin cruzimi, adică prin provocarea de suferinţe fizice sau psihice prelungite în timp; actele de cruzime trebuie să existe înainte de deces sau înainte de cunoaşterea decesului; nu se va reţine circumstanţa agravantă generală de la art. 77 lit. b) teza I C. pen., dar se poate reţine art. 77 lit. b) teza a II-a C. pen. (supunerea victimei la tratamente degradante) în cazul săvârşirii unui omor atât prin cruzimi,
cât şi prin supunerea victimei la tratamente degradante; reprezintă o circumstanţă reală.

picture sageata

Circumstanţele personale de la lit. a)-d) pot deveni reale în măsura în care ceilalţi participanţi la săvârşirea infracţiunii le-au cunoscut şi au acţionat în acelaşi scop cu autorul.
 Circumstanţele reale de la lit. f)-h) se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi dacă aceştia le-au cunoscut/prevăzut.

-> urmarea imediată: moartea victimei, survenită imediat sau la un anumit interval de timp;
-> legătura de cauzalitate: trebuie ca (in)acţiunea să reprezinte cauza morţii.

4. Latura subiectivă
-> intenţie directă sau indirectă.

II. FORMELE INFRACŢIUNII
-> actele preparatorii, deşi posibile, nu sunt incriminate;
-> tentativa idonee perfectă şi tentativa idonee imperfectă sunt posibile şi se pedepsesc;
-> tentativa nu se va pedepsi în caz de desistare sau împiedicare a producerii rezultatului;
-> infracţiunea se consumă în momentul decesului victimei.

III. PEDEAPSA
->infracţiunea se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi prevăzute la art. 66 C. pen.

IV. ANGAJAREA RĂSPUNDERII PENALE
-> acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

RECOMANDARI EXEMANE:

Fise_COVER - Copy

Please follow and like us: