Blog Hamangiu

Editura Hamangiu – Partenerul tau de drept

Secţiunea a 2‑a. Cererea de chemare în judecată

Art. 194. Cuprinsul cererii de chemare în judecată. Cererea de chemare în judecată va cuprinde:
a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă părţile posedă ori li s­-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II­a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

 

Extras din Noul Cod de procedură civilă - comentariu pe articole. Ediţia a 2-a revizuită şi adăugită, coord. Gabriel BOROI 
Cartea II. Procedura contencioasă

banner_Editura-Hamangiu
b) numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II­a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calităţii de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii;
c) obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s­a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea şi judeţul, strada şi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, precum şi, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt;
d) arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;
e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se
face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 150. Când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor, dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II­a fiind aplicabile în mod corespunzător;
f) semnătura.

COMENTARIU
1. Noţiunea cererii de chemare în judecată. Caracterul normei. Cererea de chemare în judecată, ca formă de manifestare a acţiunii civile, reprezintă actul de procedură prin care se declanşează procesul civil.
Articolul 194 NCPC reprezintă dreptul comun în ceea ce priveşte conţinutul unei cereri de chemare în judecată, astfel încât se va aplica ori de câte ori acest aspect nu este reglementat în termeni diferiţi prin dispoziţii speciale.
Spre exemplu, în privinţa cererii de arbitrare sunt reglementate dispoziţii parţial diferite în art. 571 alin. (1) NCPC, aceasta trebuind să specifice suplimentar convenţia arbitrală, precum şi numele, prenumele şi domiciliul membrilor tribunalului arbitral. De asemenea, potrivit art. 981 NCPC, în cererea de partaj reclamantul este obligat să arate, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 194 NCPC, persoanele între care urmează a avea loc partajul, titlul pe baza căruia acesta este cerut, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde acestea se află, precum şi persoana care le deţine sau le administrează. Totodată, în conformitate cu art. 916 NCPC, cererea de divorţ va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, numele copiilor minori ai celor doi soţi ori adoptaţi de aceştia. Potrivit art. 937 NCPC, cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 194, faptele din care rezultă alienaţia mintală a acesteia, precum şi dovezile propuse.
Dacă art. 194 NCPC constituie dreptul comun în materie de conţinut al unei cereri de chemare în judecată, acesta are în schimb caracter de normă specială în raport de art. 148 NCPC, ce reprezintă drept comun în materie de conţinut al unei cereri adresate instanţelor judecătoreşti. Ca atare, dispoziţiile art. 194 NCPC se completează cu prevederile generale în materie de cereri adresate instanţelor judecătoreşti (art. 148‑152 NCPC). Spre exemplu, deşi nu este prevăzută ca menţiune obligatorie în cadrul art. 194 NCPC, în cuprinsul cererii de chemare în judecată trebuie să se regăsească şi referirea la instanţa căreia îi este adresată, potrivit art. 148 alin. (1) NCPC.
2. Elementele cererii de chemare în judecată. Articolul 194 NCPC enumeră cerinţele intrinseci pe care trebuie să le respecte cererea de chemare în judecată.
2.1. Elementele de identificare a părţilor. Numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor persoane fizice ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor constituie elemente obligatorii ale cererii de chemare în judecată.
De asemenea, cererea va cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente de identificare a reclamantului, dacă le posedă sau i s‑au atribuit potrivit legii: codul numeric personal (pentru persoanele fizice) sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar (pentru persoanele juridice).
Facultativ, în măsura în care reclamantul cunoaşte aceste date, cererea de chemare în judecată va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale pârâtului, dacă posedă ori i s‑au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii.
Prin raportare la art. 148 alin. (1) teza a II‑a NCPC, la care art. 194 face trimitere, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele  care au fost indicate în acest scop de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax sau alte asemenea.

Reclamantul este obligat să prevadă în cererea de chemare în judecată, în cazul persoanelor fizice, numele şi prenumele tuturor părţilor, în mod complet, în forma în care acestea figurează în actele de identitate, iar, în cazul persoanelor juridice, denumirea lor, în forma în care acestea figurează în evidenţele corespunzătoare. Spre exemplu, lipsa indicării în cerere a unui prenume al pârâtului poate să conducă la o nelegală îndeplinire a procedurii de citare cu acesta sau la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti ce nu se va impune cu putere obligatorie faţă de această parte, în ipoteza în care va invoca faptul că nu este una şi aceeaşi persoană cu partea care a figurat în proces.
În ceea ce priveşte domiciliul sau reşedinţa părţilor persoane fizice, reclamantul trebuie să indice în cerere locul unde acestea locuiesc efectiv, pentru a putea fi înştiinţate cu privire la desfăşurarea procesului, iar nu neapărat domiciliul indicat în actul de identitate. În privinţa sediului părţilor persoane juridice, acesta trebuie să fie cel cu care figurează în evidenţele corespunzătoare.
Reclamantul are posibilitatea  să‑şi indice şi un domiciliu sau sediu ales pentru citarea sau comunicarea actelor de procedură, în condiţiile art. 158 alin. (1) NCPC, drept care însă nu‑l exonerează de obligaţia indicării domiciliului său real. Reclamantul nu poate face în mod valabil o alegere de domiciliu sau sediu pentru pârât, acesta din urmă fiind singurul în măsură să procedeze la alegerea unui domiciliu sau sediu pentru el.
Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care reclamantul nu se conformează acestei dispoziţii legale, sunt aplicabile prevederile art. 156 teza a II‑a NCPC, potrivit cărora comunicările i se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.
Indicarea domiciliului sau sediului părţilor prezintă importanţă deosebită şi prin prisma stabilirii competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, iar nu numai a legalei comunicări a actelor de procedură.

2.2. Numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. Această cerinţă a cererii de chemare de judecată este solicitată în ipoteza în care cererea este formulată prin reprezentant (legal sau convenţional), fiind semnată de către acesta, în calitatea menţionată.
Dacă cererea este formulată de către reprezentant, fără ca din cuprinsul său să reiasă calitatea în care acesta acţionează, există riscul ca instanţa să considere cererea ca fiind formulată în nume propriu şi, în consecinţă, să o respingă ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
În ipoteza în care cererea este formulată de doi reclamanţi, dintre care unul acţionează şi în calitate de reprezentant al celuilalt reclamant, este necesar să se menţioneze în mod clar faptul acţionării în dublă calitate a primului reclamant.
Dacă cererea este formulată prin reprezentant, este necesar ca, pe lângă elementele de identificare a părţilor, să existe şi menţiunile prevăzute de lege pentru identificarea reprezentantului  reclamantului.  De asemenea, prin raportare la art. 148 alin. (1) teza a II‑a NCPC,  la care  art. 194 face trimitere, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau alte coordonate ale reprezentantului, precum numărul de telefon, numărul de fax sau alte asemenea.

Dovada calităţii de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151 NCPC, se va alătura cererii de chemare în judecată.
2.3. Obiectul cererii şi valoarea lui. Obiectul desemnează pretenţia concretă dedusă spre soluţionare instanţelor judecătoreşti prin cererea de chemare în judecată, prin care se urmăreşte respectarea unui drept subiectiv civil sau a unui interes legitim. Spre exemplu, constituie obiect al cererii plata unei sume de bani, revendicarea unui imobil, divorţul, tăgada paternităţii, rectificarea cărţii funciare, rezoluţiunea unui contract, constatarea vacanţei succesorale, partajul judiciar ş.a.m.d.
Reclamantul are dreptul să‑şi modifice sau să‑şi precizeze obiectul iniţial al cererii de chemare în judecată, prin formularea unei cereri adiţionale în condiţiile art. 204 NCPC.
Obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să existe, să fie licit şi moral, determinat sau determinabil şi posibil.
În funcţie de caracterul patrimonial sau nepatrimonial al dreptului subiectiv ce se poate valorifica prin intermediul cererilor, acestea se divid în cereri patrimoniale (obiectul cererii poate fi evaluat pecuniar) şi cereri nepatrimoniale (obiectul cererii nu poate fi stabilit în bani).
Următoarele cereri au caracter nepatrimonial: cererea de divorţ, cererea de anulare a căsătoriei, cererea de tăgadă a paternităţii, cererea de stabilire a paternităţii/maternităţii, cererea de contestare a recunoaşterii de maternitate/paternitate, cererea de punere sub interdicţie judecătorească, cererea de declarare a morţii unei persoane etc. Cererea de acordare a daunelor morale pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial are caracter de cerere patrimonială, iar nu nepatrimonială, obiectul său fiind exprimat pecuniar.
Cererile patrimoniale se subclasifică în cereri reale [cereri prin care se tinde la valorificarea unui drept real (cereri petitorii) sau a posesiei asupra unui bun (cereri posesorii)], cereri personale (cereri prin care se tinde la valorificarea unui drept de creanţă) şi cereri mixte (cereri prin care se urmăreşte valorificarea, în acelaşi timp, a unui drept real şi a unui drept de creanţă, dacă aceste drepturi sunt efectul aceleiaşi cauze, izvorând din acelaşi act juridic, sau se găsesc într‑un raport de conexitate)[1].
Au caracter real următoarele cereri: cererea în revendicare, cererea de partaj, cererea confesorie (cererea prin care titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate îşi apără dreptul), cererea negatorie (cererea prin care titularul dreptului de proprietate contestă existenţa unui dezmembrământ al dreptului său), cererea posesorie, cererea în grăniţuire, cererea prin care se tinde la valorificarea unui drept real accesoriu (gaj, ipotecă, privilegii, drept de retenţie). Cererea prin care vânzătorul unui bun solicită rezoluţiunea contractului de vânzare nu mai constituie, în prezent, o acţiune reală, întrucât dispoziţia art. 1368 C. civ. 1864 nu a fost menţinută în actualul Cod civil, astfel încât, în reglementarea în vigoare, aceasta are caracter mixt.
Au caracter personal următoarele cereri: cererea în pretenţii prin care se urmăreşte plata unei sume de bani, cererea prin care locatarul acţionează în judecată locatorul pentru predarea imobilului ce formează obiectul contractului de locaţiune, cererea de anulare a unui contract de împrumut etc.
Atât cererile reale, cât şi cele personale, în funcţie de obiectul lor material, se pot subclasifica în mobiliare (obiectul este constituit dintr‑un bun mobil) şi imobiliare (obiectul este constituit dintr‑un bun imobil).

[1] G. Boroi, Codul 2001, p. 328‑329.

Citiţi extrasul complet aici
Please follow and like us:

Previous

Procesul civil | Judecata în primă instanţă – Fazele și etapele procesului civil

Next

Ordonanţă de urgenţă | nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

1 Comment

  1. Vasile

    Frumos si documentat articol :)

Lasă un răspuns către Vasile Anulează răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

Share prietenilor