Blog Hamangiu

Editura Hamangiu – Partenerul tau de drept

Tag: concursuri si examene

Nulitatea actelor de procedură |Fișe de procedură civilă, ediția a 5-a

EXTRAS din lucrarea Fișe de procedură civilă pentru admiterea în magistratură și avocatură. Ediția a 5-a. 

Disponibilă la comandă cu o reducere de -15%.

Fișa nr. 16. Nulitatea actelor de procedură

Sediul materiei: art. 174 179 CPC

Noţiune – sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă [art. 174 alin. (1) CPC].

I. Clasificarea nulităţilor actelor de procedură:

1. În funcţie de caracterul normelor încălcate la efectuarea actului de procedură, nulităţile se clasifică în:

→ nulităţi absolute – cele care intervin atunci când la întocmirea actului de procedură au fost încăl-cate norme juridice de ordine publică [art. 174 alin. (2) CPC];
→ nulităţi relative – cele care intervin dacă la întocmirea actului de procedură au fost nesocotite norme juridice de ordine privată [art. 174 alin. (3) CPC].

→ Importanţa clasificării (art. 178 CPC) 

Read More

Please follow and like us:

Executarea Obligaţiilor| Fişe de drept civil: Gabriel Boroi, Mona-Maria Pivniceru

Extras din lucrarea Fişe de drept civil
Partea generală. Drepturi reale. Obligaţii. Contracte. Succesiuni. Familie
Apărută la Editura Hamangiu

Fise de drept civil

 .

Fişa nr. 4
EXECUTAREA OBLIGAȚIILOR

I. PLATA
1. Consideraţii generale
Sediul materiei: art. 1469 1515 C.civ.

Definiție
executarea voluntară a obligaţiei de către debitor, indiferent de obiectul obligaţiei.
Natura juridică – plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în executarea oricărei alte prestaţii care constituie obiectul însuşi al obligaţiei [art. 1469 alin. (2) C.civ.]; în limbaj juridic, plata nu înseamnă doar remiterea unei sume de bani, ci executarea oricărei obli­gaţii;– plata poate fi privită şi ca un act juridic, ca o convenţie între cel care execută şi cel care primeşte (manifestarea de voinţă a debitorului, dar şi a creditorului).
Temeiul plății – temeiul plăţii îl reprezintă existenţa unei datorii, a unei obligaţii din partea debitorului de a da, de a face sau de a nu face ceva ce ar fi putut face, dacă nu s‑ar fi obligat la absten­ţiune (art. 1470 C.civ).
Obligațiile   ce pot fi executate prin plată – pot fi executate prin plată obligaţiile perfecte;– pot fi executate prin plată şi obligaţiile imperfecte, în acest caz debitorul care a efec­tuat de bunăvoie plata nemaiputând solicita restituirea acesteia (art. 1471 C.civ.).

2. Subiectele plăţii
Sediul materiei:
art. 1472‑1479 C.civ.
2.1. Persoanele care pot face plata

Principiu – plata poate să fie făcută de orice persoană, chiar dacă este un terţ în raport cu acea obligaţie (art. 1472 C.civ.);– în principiu, oricine poate face plata, indiferent că este vorba despre:• o persoană interesată (este vorba despre: debitor, care poate plăti personal sau prin mandatar; persoana ţinută alături de debitor sau pentru debitor; dobânditorul imo­bi­lului ipotecat etc.);
  • o persoană neinteresată (terţul poate face plata fie în numele debitorului, de exem­plu, în cadrul unei gestiuni de afaceri, fie în nume propriu, atunci când face o liberalitate debitorului).
Excepții – de la acest principiu, există şi excepţii:cazul obligaţiilor de a face intuitu personae, când plata nu poate fi făcută decât de către debitor;cazul în care părţile au convenit ca plata să nu fie făcută de altcineva decât debi­torul.
Plata făcută de incapabil – incapabilul poate efectua plata obligaţiei sale;– dacă îşi execută obligaţia, nu va putea cere restituirea invocând incapacitatea sa de la momentul executării (art. 1473 C.civ.).
Plata făcută de terț Cazuri în care creditorul poate refuza plata oferită de terț– creditorul trebuie sau, după caz, poate să refuze plata oferită de un terţ atunci când:• debitorul l‑a încunoştinţat în prealabil că se opune la aceasta, iar un asemenea refuz nu l‑ar prejudicia pe creditor [art. 1474 alin. (1) C.civ.];• natura obligaţiei sau convenţia părţilor impune ca obligaţia să fie executată numai de debitor (obligaţie intuitu personae) [art. 1474 alin. (2) C.civ.].Cazuri în care creditorul nu poate refuza plata oferită de terț– în celelalte cazuri, plata oferită de un terţ nu poate fi refuzată;– creditorul poate accepta plata oferită de un terţ chiar dacă debitorul i‑a comunicat an­te­rior refuzul său, însă neplata l‑ar prejudicia pe creditor [art. 1474 alin. (1) teza a II‑a C.civ];– plata făcută de un terţ pe numele debitorului stinge obligaţia [art. 1474 alin. (3) teza I C.civ.];– ca urmare a plăţii, va opera subrogarea terţului în drepturile creditorului plătit doar în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. [art. 1474 alin. (3) teza a II‑a C.civ.].
Plata făcută de debitorul aparent – în cazul în care plata este efectuată de un debitor aparent, vor fi aplicabile dispoziţiile din materia plăţii nedatorate, conform art. 1341‑1344 C.civ.

2.2. Persoanele care pot primi plata

Principiu – plata trebuie făcută (art. 1475 C.civ.):• creditorului, inclusiv moştenitorilor acestuia (după moartea creditorului);• reprezentantului legal sau convenţional al creditorului;• persoanei indicate de creditor pentru primirea plăţii;• persoanei autorizate de instanţă să primească plata (de exemplu, creditorului po­pri­tor).
Plata făcută cesionarului – în cazul cesiunii de creanţă, debitorul cedat va plăti cesionarului.
Plata bunurilor indis­po­nibilizate – este nevalabilă plata făcută unor creditori cu încălcarea măsurilor de indisponi­bilizare (se­chestru, poprire, opoziţie etc.) formulate, în condiţiile legii, pentru a opri efectuarea plăţii de către debitor;– în cazul plăţii bunurilor indisponibilizate:• creditorii care au solicitat luarea măsurilor de indisponibilizare vor putea cere din nou plata (art. 1479 teza I C.civ.);• debitorul păstrează dreptul de regres împotriva creditorului care a primit plata nevalabil făcută (art. 1479 teza a II‑a C.civ.).
Plata făcută incapabilului – plata făcută unui creditor care este incapabil de a o primi nu liberează pe debitor decât în măsura în care profită creditorului (art. 1476 C.civ.);• în acest caz, actul juridic al plăţii este lovit de nulitate relativă pentru lipsa capaci­tăţii depline de exerciţiu, iar cel care a plătit poate fi obligat să plătească din nou către persoana împuternicită a primi pentru incapabil, afară de cazul când face dovada că lucrul plătit a profitat creditorului incapabil.
Plata făcută unui terț – plata făcută unei alte persoane decât cea prevăzută de lege este valabilă dacă:• este ratificată de creditor [art. 1477 alin. (1) lit. a) C.civ.];• cel care a primit plata devine ulterior titularul creanţei [art. 1477 alin. (1) lit. b) C.civ.];• a fost făcută celui care a pretins plata în baza unei chitanţe liberatorii semnate de creditor [art. 1477 alin. (1) lit. c) C.civ.].– plata efectuată în alte condiţii decât cele menţionate va stinge obligaţia numai în mă­sura în care profită creditorului [art. 1477 alin. (2) C.civ.].
Plata făcută creditorului aparent – plata făcută cu bună‑credinţă unui creditor aparent este valabilă, chiar dacă ulterior se stabileşte că acesta nu era adevăratul creditor [art. 1478 alin. (1) C.civ.];– creditorul aparent este ţinut să restituie adevăratului creditor plata primită, potrivit regulilor stabilite pentru restituirea prestaţiilor [art. 1478 alin. (2) C.civ.];– prin urmare, plata efectuată de debitor către creditorul aparent are ca efect stingerea obligaţiei sale, creditorul real putând pretinde plata primită de la creditorul aparent.

3.1. Condițiile plății

Diligența cerută în executarea obligațiilor – debitorul este ţinut să îşi execute obligaţiile cu diligenţa pe care un bun proprietar o de­­pune în administrarea bunurilor sale, afară de cazul în care prin lege sau prin con­tract s‑ar dispune altfel [art. 1480 alin. (1) C.civ.];– în cazul unor obligaţii inerente unei activităţi profesionale, diligenţa se apreciază ţinând seama de natura activităţii exercitate [art. 1480 alin. (2) C.civ.].
Principiul indivizibilității plății – cel care face plata trebuie să plătească în întregime, creditorul neputând fi silit să pri­mească o parte din datorie, chiar şi atunci când obiectul plăţii ar fi divizibil prin natura lui (de exemplu, o sumă de bani) [art. 1490 alin. (1) C.civ.].
Excepții de la principiul  in­di­­vizibilității plății – de la principiul indivizibilităţii plăţii, se admit următoarele excepţii:• dacă părţile stabilesc ca plata să fie divizibilă;• în cazul decesului debitorului, dacă există mai mulţi moştenitori, datoria se va diviza între ei, afară de ipoteza când obligaţia este indivizibilă;• în cazul stingerii obligaţiei prin compensaţie, când datoriile reciproce se sting până la concurenţa celei mai mici dintre ele, urmând a se plăti restul din datoria mai mare;• dacă în locul debitorului, datoria este plătită de fideiusori, atunci fiecare dintre aceştia va plăti partea ce i se cuvine (beneficiul de diviziune);• când instanţa acordă debitorului un termen de graţie sub forma eşalonării plăţii;• în cazul în care şi‑ar găsi aplicare regula înscrisă în art. 1509 alin. (1) lit. e) C.civ., referitoare la imputaţia plăţii.
Acceptarea plății       par­ția­le de cre­di­tor – dacă creditorul acceptă o plată parţială, cheltuielile suplimentare cauzate acestuia de o asemenea executare a obligaţiei rămân în sarcina debitorului [art. 1490 alin. (2) C.civ.].
Consecința primirii plății asupra libe­­rării garan­țiilor – creditorul care a primit plata este obligat să‑şi dea acordul cu privire la liberarea bu­nu­rilor afectate de garanţiile reale constituite pentru satisfacerea creanţei sale şi, după caz, să restituie bunurile deţinute în garanţie, dacă părţile nu au convenit că garanţiile vor asigura executarea unei alte obligaţii (art. 1505 C.civ.).

vezi tot materialul.

 

  

Please follow and like us:

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

Share prietenilor