Blog Hamangiu

Editura Hamangiu – Partenerul tau de drept

Tag: profesia de avocat

Răspunderea penală a avocatului | Claudiu Constantin Dinu

Având în vedere că pentru prima dată în tematica examenului de primire în profesia de avocat ca avocat definitiv a fost introdusă instituția Răspunderii penale a avocatului, Claudiu Constantin Dinu - autorul Fişelor privind organizarea  şi exercitarea profesiei de avocat prezintă schematizat sediul materiei şi regimul acestei instituţii.
Pentru dezvoltarea insituţiilor din tematica examenului de primire în profesia de avocat, atât ca avocat stagiar, cât şi ca avocat definitiv a se vedea Fişele privind organizarea și exercitarea profesiei de avocatClaudiu Constantin Dinu şi Legislaţia profesiei de avocat actualizată 25 iunie 2017 ­– Mădălina Dinu şi Ştefan Spiridon.

Noţiune: răspunderea penală a avocatului este una dintre formele grave de răspundere reglementate de lege ce implică aplicarea legii penale în cazul în care se constată că, în exercitarea profesiei de avocat, se săvârşeşte, cu vinovăţia prevăzută de lege, o faptă incriminată de lege ca fiind infracţiune.

Sediul materiei: art. 26-27, art. 35, art. 39, art. 86, art. 113 din Legea nr. 51/1995; art. 7-8, art. 50, art. 58, art. 266, art. 282 din Statutul profesiei de avocat

Regimul răspunderii penale a avocatului în raport cu celelalte forme de răspundere specifice avocatului: 

Read More

Please follow and like us:

Extras din Fișe privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Ediția a 2-a, revizuită și adăugită

Fișa nr. 6 DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE AVOCAŢILOR ÎN RAPORT CU CLIENŢII – extras din Fișe privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Ediția a 2-a, revizuită și adăugită | AUTOR: Claudiu Constantin Dinu

FiseOEPA_Dinu_blog

Sediul materiei: art. 2, art. 11 şi art. 29-48 din Legea nr. 51/1995; art. 108-149 din Statutul profesiei de avocat; art. 3 din Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană.

Noţiune – ansamblul drepturilor și obligațiilor stabilite de Legea nr. 51/1995, Statutul profesiei de avocat și de Codul deontologic care conturează statutul pro- fesional al avocatului în raporturile cu clienții, cu organele profesiei, cu instanțele judecătorești, parchete sau alte entități publice ori private.

I. DREPTURILE AVOCAŢILOR ÎN RAPORT CU CLIENŢII

1. Dreptul avocatului de a asista şi de a reprezenta ori de a exercita orice alte activităţi specifice profesiei în cazul persoanelor fizice şi juridice

→ această reprezentare/asistare are următoarele caracteristici:

♦ se va realiza în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă [art. 29 alin. (1) din Lege şi art. 108 alin. (1) din Statut]; contractul dobândește dată certă prin înregistrarea în Registrul oficial de evidență al avocatului;
♦ avocatul nu poate acţiona decât în limitele contractului încheiat cu clientul său, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege [art. 108 alin. (3) din Statut];
♦ în lipsa unor prevederi contrare cuprinse în contractul de asistență juridică, avocatul este împuternicit să efectueze orice act specific profesiei pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului;
♦ pentru îndeplinirea actelor de dispoziție este necesar să se prevadă expres în contractul de asistență juridică.

2. Dreptul avocatului de a executa silit contractul de asistenţă juridică cu privire la restan- ţele din onorarii şi alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul procesual al clientului său

→ cu privire la posibilitatea punerii în executare silită a contractului de asistenţă juridică, trebuie reţinute următoarele:

♦ contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu executoriu [art. 31 alin. (3) din Lege];
♦ caracterul de titlu executoriu vizează restanţele din onorarii şi alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul procesual al clientului său;
♦pentru declanşarea executării silite este necesară învestirea cu formulă executorie [1] a contractului de asistenţă juridică;
♦ învestirea este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al avocatului;
♦ procedura de executare silită este cea prevăzută de Codul de procedură civilă [art. 124 alin. (2) din Statut].

3. Dreptul avocatului la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său

→ pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu (remuneraţie), în limitele şi în condiţiile prevăzute de Lege şi de Statut;
→  onorariile avocaţiale trebuie să respecte următoarele reguli:

♦ onorariile vor fi stabilite în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului;
♦ onorariile se stabilesc liber între avocat şi client, în limitele Legii şi ale Statutului;
♦Consiliul U.N.B.R. adoptă, cu caracter de recomandare, tabloul onorariilor minimale pen- tru serviciile prestate potrivit legii de formele de exercitare a profesiei de avocat;
♦avocaţii pot conveni cu clienţii onorarii superioare celor stabilite în tabloul onorariilor minimale adoptat de Consiliul U.N.B.R.;
♦onorariile se determină şi se prevăd în contractul de asistenţă juridică la data încheierii acestuia între avocat şi client, înainte de începerea asistenţei şi/sau a reprezentării clientului;

→ în cazul în care împrejurările concrete impun asigurarea asistenţei şi/sau a reprezentării imediate şi nu se poate încheia un contract de asistenţă juridică, avocatul este obligat să transmită clientului, în cel mai scurt timp posibil, o comunicare, prin care să aducă la cunoştinţa acestuia onorariile pe care le propune pentru asistenţă şi/sau reprezentare;
→ în absenţa unei instrucţiuni exprese a clientului privind încetarea asistenţei şi/sau a repre- zentării ori a unei comunicări prin care clientul îşi exprimă expres dezacordul în privinţa ono- rariilor, se consideră ca fiind acceptate onorariile propuse prin comunicarea făcută de avocat;

♦ onorariile pot fi stabilite şi în monedă străină, sub condiţia ca plata acestora să respecte prevederile privind regimul legal al plăţilor;
♦ cheltuielile efectuate de avocat în interesul procesual al clientului se estimează anticipat la momentul încheierii contractului şi se desocotesc pe măsura informării documentate a clientului cu privire la cuantumul şi destinaţia lor.

→ plecând de la principiul expres prevăzut că onorariul este rezultatul acordului liber între avocat şi clientul său, Statutul profesiei [art. 127 alin. (3)] oferă o serie de criterii care pot fi avute în vedere, de la caz la caz:

timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activităţii cerute de client;
natura, noutatea şi dificultatea cazului;
importanţa intereselor în cauză;
♦ împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigaţii suplimentare;
notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa, reputaţia şi specializarea avocatului;
♦ conlucrarea cu experţi sau alţi specialişti, impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea cazului;
avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat;
situaţia financiară a clientului;
constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acţioneze pentru a asigura servicii legale performante.

→ aceste criterii de stabilire sunt orientative şi nu trebuie respectate cumulativ, ci pot fi avute în vedere în mod selectiv, prin raportare la datele concrete ale speţei în care urmează a avea loc angajarea;
interdicţii cu privire la stabilirea onorariilor:

♦ este interzis avocatului să îşi fixeze onorariile în baza unui pact de quota litis. Pactul de quota litis este o convenţie încheiată între avocat şi clientul său, înainte de soluţionarea definitivă a unei cauze, convenţie care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului în funcţie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare [art. 130 alin. (2) din Statut];
♦ sunt interzise onorariile reprezentând dobândirea, sub orice formă, a unor aporturi din afacere;
♦ avocatul poate percepe onorarii numai de la clientul său ori de la un mandatar al acestuia;
♦ este interzis onorariul de succes în cauze penale cu privire la latura penală a respectivei cauze.

→ forma în care pot fi stabilite onorariile:

♦ onorarii orare – onorariul orar este stabilit pe ora de lucru, respectiv o sumă fixă de uni- tăţi monetare cuvenită avocatului pentru fiecare oră de servicii profesionale pe care le prestează clientului;
♦ onorarii fixe (forfetare) – onorariul fix (forfetar) constă într-o sumă fixă cuvenită avoca- tului pentru un serviciu profesional sau pentru categorii de astfel de servicii profesionale pe care îl prestează ori, după caz, le prestează clientului;
♦ onorarii de succes – avocatul are dreptul ca, în completarea onorariului fixat, să solicite şi să obţină şi un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcţie de rezultat sau de serviciul furnizat. Onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix;
♦ onorarii formate din combinarea primelor trei categorii.

→ Statutul profesiei de avocat prevede modalitatea de soluţionare a contestaţiilor şi recla- maţiilor referitoare la onorariile avocaţiale;
procedura de contestaţie ori reclamaţie cu privire la onorariul avocaţial presupune urmă- toarele reguli:

♦ contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul baroului;
♦ procedura se declanşează la cererea oricăreia dintre părţi;
♦ contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează prin decizie motivată, după ascultarea părţilor;
♦ soluţionarea contestaţiilor şi reclamaţiilor se face prin aplicarea principiului medierii şi prin încercarea de conciliere a părţilor, în termen de cel mult 30 de zile de la data înre- gistrării contestaţiei sau a reclamaţiei;
♦decizia decanului poate fi atacată la Consiliul baroului de partea interesată;
♦ Consiliul baroului hotărăşte cu privire la legalitatea şi temeinicia deciziei decanului fără participarea la vot a acestuia;
♦ părţile interesate pot fi invitate pentru a da lămuriri şi explicaţii;
♦ Consiliul baroului se pronunţă în termen de cel mult 30 de zile de la data sesizării, prin hotărâre motivată, care va fi comunicată în cel mult 15 zile de la data pronunţării;
♦la cererea decanului sau a părţii interesate, legalitatea hotărârii Consiliul baroului poate fi verificată de către Consiliul U.N.B.R.

4. Dreptul avocatului de a denunța unilateral contractul de asistenţă juridică sau de a-l modifica de comun acord cu clientul

→ pentru această ipoteză reţinem faptul că încetarea contractului prin renunţarea unilaterală a clientului sau a avocatului nu îl exonerează pe client de plata onorariului cuvenit pentru serviciile prestate, precum şi pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul său [art. 147 alin. (2) din Statut];
→ dreptul de a renunța unilateral la contractul de asistență juridică îl au atât avocatul, cât și clientul;
→ în oricare caz de încetare a mandatului, avocatul are obligaţia să ia în timp util şi în mod rezonabil măsuri potrivite pentru apărarea intereselor clientului, cum ar fi:

♦ notificarea clientului;
♦ acordarea unui timp suficient clientului pentru a-şi angaja un alt avocat;
♦ predarea documentelor şi a bunurilor la care clientul este îndreptăţit;
♦ înştiinţarea organelor implicate în speţa clientului.

____________________________________
[1] RIL, Decizia ICCJ (S.U.) nr. 31/2009 (M. Of. nr. 111 din 18 februarie 2010): „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 30 alin. (3) teza I [art. 31 alin. (3) teza I, după republicare] din Legea nr. 51/1995 pen- tru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, se stabileşte că au caracter de titlu executoriu şi contractele de asistenţă juridică încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995. În interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 30 alin. (3) teza a II-a [art. 31 alin. (3) teza a II-a, după republicare] din Legea nr. 51/1995, republicată, raportat la art. 3741 din Codul de procedură civilă (art. 638 NCPC), se stabileşte că deşi contractele de asistenţă juridică au caracter de titlu executoriu conferit prin lege, pot fi puse în executare silită numai dacă au fost învestite cu formulă exe- cutorie”.

Citește despre ÎNDATORIRILE AVOCAŢILOR ÎN RAPORT CU CLIENŢII aici!
Please follow and like us:

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

Share prietenilor