Blog Hamangiu

Editura Hamangiu – Partenerul tau de drept

Relația dintre obligația „să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță” și infracțiunea de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, autor Adrian Radu

 

Infractiunile rutiere Adrian Radu

Infracțiunile rutiere, autor Adrian Radu

Ca urmare a publicării a celor două ediții ale lucrării Infracțiunile rutiere. Comentarii, doctrină și jurisprudență am primit mai multe întrebări din partea colegilor, dar și din partea altor profesioniști ai dreptului interesați de diferitele situații întâlnite în practică în legătură cu acest subiect. La cele mai multe am încercat să răspund în ediția a doua a lucrării amintite, dar sunt și alte chestiuni pe care nu le-am analizat din cauza faptului că eu personal sau alți colegi cu care am discutat nu ne-am confruntat cu ele sau nu le-am considerat relevante pentru această lucrare. Una dintre acestea este dacă o persoană vizată de obligația prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) NCP (să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță) ca urmare a dispunerii amânării aplicării pedepsei împotriva sa săvârșește sau nu infracțiunea de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere” prevăzută de art. 335 NCP ori dacă sancționarea persoanei se va face doar prin aplicarea procedurii de revocare a amânării aplicării pedepsei prevăzute de art. 582 NCPP cu referire la art. 88 NCP.

Read More

Drept civil. Drepturile reale principale. Studiu aprofundat (extras)

Drept civil. Drepturile reale principale

În lucrarea Drept civil. Drepturile reale principale veți regăsi o analiză amănunțită a instituțiilor reglementate în Cartea a III-a a Codului civil – Despre bunuri.

Autoarea tratează riguros toate instituțiile și aspectele importante din materia drepturilor reale, precum: noțiunea de patrimoniu, aproprierea și clasificarea bunurilor, distincția lucru-bun-drept patrimonial, comparația drepturilor reale cu drepturile de creanță și cu cele potestative, regimul proprietății private și al dezmembrămintelor sale, regimul proprietății publice, posesia ca stare de fapt și elementele de publicitate imobiliară.

Cartea a fost concepută și structurată de la bun început avându-se în vedere o dublă destinație. În primul rând, studenții facultăților de drept, mai ales cei din anul II de studiu, aflați la primul contact cu materia drepturilor reale, și, în al doilea rând, practicienii și teoreticienii dreptului, în general, toți cei pasionați de cercetarea aprofundată a uneia dintre cele mai interesante părți din Codul civil.

Regăsiți mai jos un scurt extras din cartea Drept civil. Drepturile reale principale, autor Irina Sferdian:

Noţiunea de proprietate, în accepţiunea modernă, s-a îndepărtat mult de ceea ce reprezenta proprietatea romană[1].

Romanii considerau lucrul ca o constelaţie de elemente. Elementele periferice erau reprezentate de diferitele utilităţi ale lucrului, usus şi fructus, iar nucleul era format de lucrul în sine, independent de orice utilitate pe care o are, respectiv calitatea sa de a fi propriu cuiva. Această disociere şi opoziţie între dimensiunea utilitară a lucrului şi cea privativă explică de ce, când lucrul este grevat de uzufruct şi sunt transferate utilităţile lucrului uzufructuarului, nudul proprietar conservă lucrul în sine[2].

În dreptul roman, proprietas avea particularitatea că nu era susceptibilă de a fi transformată într-un drept. A transfera proprietatea însemna a transfera lucrul în ceea ce are el esenţial, adică în calitatea sa de a fi propriu cuiva. Se distingea astfel transferul proprietăţii de transferul utilităţilor lucrului. Prin transferul utilităţilor se constituia un drept asupra unui lucru al altuia. Nudul proprietar rămânea cu un dominium asupra proprietăţii sale, asupra lucrului în sine, iar singurul care avea un drept asupra lucrului era cel care dobândea folosinţa lucrului (dominium in re propria, jus in re aliena)[3].

În doctrina contemporană, se apreciază că noţiunea de proprietate obiectivă, care a fost atât de mult timp neglijată, ar putea contribui la înţelegerea unei distincţii între proprietăţi şi bunurile incorporale. Se afirmă că într-o societate în care prevalează imaterialul, incorporalul, aplicarea criteriului tactil în diferenţierea bunurilor corporale şi incorporale ar trebui depăşită. Se consideră că ar trebui să distingem între proprietăţi şi drepturi incor- porale. Proprietăţile pot fi, la rândul lor, corporale şi incorporale. Justificarea acestei clasificări ar consta în faptul că există un corp de reguli specifice drepturilor incorporale, care nu se aplică proprietăţilor incorporale[4].

Read More

Măsuri Judiciare (Legea 50/1991)

Masuri Judiciare Legea 50/1991

Art. 32. [Măsuri judiciare]

(Fragment din cartea Legea 50/1991)

  • În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s‑au conformat în termen celor dispuse prin procesul‑verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:
  1. încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei;
  2. desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.
  • În cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
  • În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanţă, în conformitate cu prevederile (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.

(4)[1] În situaţiile prevăzute la art. 24, organele de control vor putea cere organelor judiciare să dispună măsurile menţionate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate şi, după caz, instanţei să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal.

(5) Persoanele care au beneficiat de subvenţie pentru construirea unei locuinţe şi pentru care s‑a dispus măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) vor restitui subvenţiile primite, cu plata dobânzilor legale pentru perioada în care le‑au folosit.

Read More

Relația dintre dreptul UE și dreptul național: supremația

(Extras din P. Craig, G. de Búrca, Dreptul Uniunii Europene – comentarii, jurisprudență și doctrină, ed. a VI-a, Ed. Hamangiu, 2017)

CONSIDERAȚII PRINCIPALE

  1. Teza supremației dreptului UE nu a beneficiat de o bază formală în tratate, ci a fost dezvoltat de către Curte pe baza noțiunii sale privind „noua ordine juridică”. CEJ a stabilit că scopul creării unei piețe comune uniforme între diferite state membre ar fi periclitat dacă dreptul UE ar putea fi subordonat dreptului național.
  2. Prin urmare, în opinia CJUE, validitatea dreptului UE nu poate fi niciodată, evaluată prin referire la dreptul național. Instanțele naționale trebuie să pună imediat în apli­care dreptul UE, indiferent de rangul acestora, în cauzele cu care sunt sesizate și să ignore sau să înlăture orice normă națională, indiferent de rang, care ar putea împie­dica aplicarea dreptului UE. Astfel, în opinia CJUE, orice normă din dreptul UE este prioritară față de orice dispoziție a dreptului național, inclusiv constituțiile naționale.
  3.  Cerința de a „înlătura” dreptul național conflictual nu implică o obligație de a anula dreptul național, care poate continua să se aplice în orice situație care nu este regle­mentată de prevederea conflictuală din dreptul UE.
  4. Majoritatea instanțelor naționale nu acceptă viziunea CJUE în ceea ce privește supremația dreptului UE. Deși în practică, acceptă cerințele supremației, majoritatea privesc aceasta ca decurgând din constituțiile lor naționale, nu din autoritatea trata­telor UE sau a CJUE și rețin competența unui control constituțional de fond asupra măsu­rilor dreptului UE. Apar în plus, provocări noi care decurg din introducerea în Tratatul de la Lisabona a unor dispoziții care protejează identitatea națională

Read More

Condiții de admisibilitate privind competența Curții Constituționale

Condiții de admisibilitate privind competența Curții Constituționale

(Fragment din Codul civil reflectat in jurisprudenta Curtii Constitutionale)

§1. În raport cu competența autorității legiuitoare

1. Excepția de neconstituționalitate. Invocarea unei omisiuni legislative. Inadmisibilitate

Norma criticată:

Art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în M. Of. nr. 1 din 5 ianuarie 1998, care are următorul cuprins: „(5) Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere”.

Read More

Nulitatea actului juridic civil (extras)

Secţiunea a IV‑a. Nulitatea actului juridic civil
1. Noţiuni generale

(Extras din cartea “Curs de Drept Civil. Partea Generală. Ediția a III-a – Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu)

1.1. Definiţia nulităţii

Art. 1246 alin. (1) C.civ. dispune că „orice contract încheiat cu încălcarea
condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă
prin lege nu se prevede o altă sancţiune”.
Nulitatea poate fi definită ca sancţiunea care lipseşte actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

În alte cuvinte, nulitatea este sancţiunea ce intervine, dacă legea nu dispunealtfel, în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispoziţiile legale referitoare la condiţiile de validitate ale actului juridic, astfel încât acel act nu va mai produce, în tot sau în parte, efecte juridice.
Din această definiţie pot fi desprinse trăsăturile caracteristice nulităţii, anume:
– nulitatea actului juridic civil este o sancţiune de drept civil şi o cauză de ineficacitate a actului juridic civil;
– priveşte, în principiu, numai actele juridice (unilaterale, bilaterale, plurilaterale),
nu şi faptele juridice stricto sensu. Există însă şi dispoziţii legale din care rezultă că
nulitatea este o sancţiune care nu se aplică exclusiv actelor juridice; spre exemplu,
art. 196‑199 C.civ. reglementează nulitatea persoanelor juridice; art. 100 alin. (1) şi (4) C.civ. se referă la anularea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea (cu precizarea că actele de stare civilă nu sunt acte juridice în sens de
negotium, ci acte în sens de instrumentum, adică înscrisuri);
– intervine atunci când sunt încălcate normele juridice care reglementează condiţiile de validitate ale actului juridic[2] (indiferent dacă sunt condiţii de fond sau condiţii de formă);

– constă în lipsirea actului juridic de efectele ce contravin normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, deci nu priveşte, întotdeauna, actul juridic în întregul lui;
– pentru stabilirea concordanţei sau neconcordanţei cu legea a efectelor
actului juridic, se recurge la finalitatea legii, în sensul că actul juridic este lipsit
numai de acele efecte care contravin scopului urmărit de dispoziţia legală
încălcată;
– momentul în raport cu care se apreciază conformitatea actului juridic cu legea este acela al încheierii actului juridic[1]. De exemplu, și în cazul la care se referă art. 1662 alin. (3) C.civ., cauza de nulitate există la momentul încheierii contractului, însă aplicarea sancţiunii este condiţionată de nedeterminarea preţului vânzării în termen de un an de la încheierea contractului; de asemenea, în ipoteza constituirii rentei viagere cu titlu oneros pe durata vieţii unei persoane afectate, la data încheierii contractului, de o boală din cauza căreia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la această dată [art. 2247 C.civ., care, conform art. 2256 alin. (1) C.civ., se aplică şi în cazul contractului de întreţinere], cauza de nulitate există la data încheierii contractului şi constă în lipsa elementului aleatoriu;
– nulitatea nu intervine dacă, deşi la încheierea actului juridic a fost încălcată o condiţie de validitate, printr‑o normă specială se dispune altfel [spre exemplu, art. 1213 C.civ., care permite adaptarea contractului lovit de nulitate relativă pentru eroare; art. 1222 alin. (1) C.civ., care prevede sancţiunea alternativă a reducerii obligaţiei în caz de leziune etc.].

Read More

Supliment Gratuit: Codul de procedură fiscală. Comentariu pe articole

Copy of Copy of Blogging Tips LinkedIn Post Header

Legea nr. 295 din 18 decembrie 2020
pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de
procedură fiscală, precum și aprobarea unor măsuri fiscal‑bugetare

comentariu pe articole

Nota autorului

Pe 21 decembrie 2020 – la numai două luni de la apariția comentariului nostru pe marginea Codului de procedură fiscală – se publica în Monitorul Oficial Legea nr. 295/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și aprobarea unor măsuri fiscal‑bugetare. 

În cea mai mare parte a lor, noile reglementări sunt rezultatul unor îndelungi consultări cu mediul de afaceri și cu organizații profesionale din domeniul fiscalității, astfel că modifi­cările acestea erau, în bună măsură, așteptate.

După cum se va vedea și în paginile următoare, cele mai multe dintre textele Legii nr. 295/2020 se referă la chestiuni abordate deja în comentariile noastre, ceea ce face ca valabilitatea acestora să nu fie afectată substanțial prin recenta intervenție legislativă.

Cu toate acestea, din respect pentru cititori și pentru a păstra actualitatea comentariului nostru, vom reda în acest supliment toate modificările aduse Codului de procedură prin Legea nr. 295/2020 și le vom analiza punctual pe fiecare.

Tanți Anghel,

București, 7 ianuarie 2021

Read More

Violenţa împotriva animalelor

Copy of Blogging Tips LinkedIn Post Header

Se spune că nivelul de civilizaţie al unei ţări se vede după felul în care îşi tratează animalele. Cartea de faţă (Violenţa împotriva animalelor – autori Teodor Manea şi Dragoş Lucian Ivan) îşi propune să trateze această chestiune din punct de vedere juridic, astfel încât să ne ofere informaţiile necesare pentru fiecare situaţie care poate apărea. Vă prezentăm azi un fragment din această carte, care poate fi regăsit mai jos.

3. Apreciem şi noi că textul unei infracţiuni în această materie trebuie să aibă în vedere în primul rând bunăstarea şi modul de viaţă normal al animalului. Oricât de mult am dori să îl considerăm un bun, şi evident că din anumite perspective aceasta este orientarea juridică justă, nu putem face abstracţie de caracteristica sa fundamentală, anume că este viu. În acest context, este perfect fezabil, din punct de vedere penal, să i se ofere un regim juridic propriu, special, în care primeşte o anumită formă de protecţie, dirijată spre asigurarea unei vieţi trăite în condiţii cât mai normale.

Read More

Codul de procedură fiscală: Comentariu pe articole

Blogging Tips LinkedIn Post Header (1)

Codul de procedură fiscală sau Legea generală de administrare fiscală reprezintă actul normativ de bază pentru aplicarea, în relația cu contribuabilii, a tuturor normelor de drept fiscal substanțial. Acest act normativ stabilește un cadru unitar pentru procedura de impozitare, aplicabil tuturor categoriilor de impozite și taxe, facilitând astfel activitatea practică de recuperare a acestora, deoarece aproape toate prevederile procedurale ce trebuie avute în vedere reies dintr-o singură lege.

Read More

[Model Fișă] Ipoteca | Fișe de drept civil. Ediția a 5-a

Model Fișă din volumul Fișe de drept civil. Editia a 5-a. Partea generala. Persoanele. Familia. Drepturile reale principale. Obligatiile. Contractele. Mostenirea.

Autori: Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Ioana Nicolae

Fișele de drept civil reprezintă, în acest moment, unica lucrare de acest gen, în materia dreptului civil, care tratează integrat întreaga tematică pentru toate concursurile de admitere şi definitivat în profesiile juridice.

Fișele de drept civil sunt destinate mai ales candidaților ce se pregătesc pentru aceste concursuri, fiind alcătuite astfel încât să acopere în primul rând acele materii și instituții ale dreptului civil care fac parte din tematica concursurilor juridice naționale.

Model Fișă din volumul Fișe de drept civil. Editia a 5-a.

Fişa Nr. 26

Ipoteca

1. Consideraţii generale privind dreptul de ipotecă
  1. Noţiune şi caractere juridice

– definiţie legală: ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obligaţii (art. 2343 C.civ.);
♦ în actuala reglementare, dreptul real de ipotecă poartă atât asupra bunurilor imobile, cât şi asupra celor mobile;
♦ ipoteca este şi o cauză de preferinţă, alături de privilegii şi gaj (art. 2327 C.civ.);
– ipoteca este o garanţie reală, accesorie, care constă în afectarea de către debitor sau de către o terţă persoană a unui bun mobil sau imobil pentru garantarea unei obligaţii și care conferă creditorului dreptul de a urmări bunul în mâinile oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu preferinţă din preţul obținut din valorificarea acelui bun faţă de alţi creditori ai aceluiași debitor.

Read More

Page 1 of 26

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén