Studiu introductiv de Prof. univ. dr. Gabriel BOROI [2]

Studiul se regăsește în varianta completă în Codul civil şi Legea de punere în aplicare. Ediţie actualizată la 14 iunie 2019.

1. Consideraţii introductive
În acest studiu ne propunem să abordăm unele aspecte (mai puţin sau chiar deloc analizate în literatura de specialitate) privind stabilirea drepturilor succesorale atunci când soţul supravieţuitor, beneficiar al unei liberalităţi neraportabile, vine la moştenire împreună cu descendenţii defunctului, dintre care cel puţin unul nu este şi descendent al soţului supravieţuitor [3].

[1] Acest studiu va reprezenta un capitol dintr‑o lucrare în curs de elaborare, care va fi intitulată Aritmetica în dreptul civil. Îndrumar practic pentru rezolvarea unor situaţii juridice în materie succesorală.
[2] Rector al Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti, formator la Institutul Notarial Român.
[3] Pentru analiza art. 1090 C.civ. (noţiunea de alţi descendenţi decât cei comuni, liberalităţile ce cad sub incidenţa acestui text de lege, partea descendentului care a primit cel mai puţin, sancţiunea depăşirii cotităţii disponibile speciale etc.), a se vedea, spre exemplu: Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, vol. II, Moştenirea testamentară, ed. a 4‑a actualizată şi completată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2019, p. 288‑301; I. Nicolae, Devoluţiunea legală şi testamentară a moştenirii, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 447‑452; G. Boroi, I. Nicolae, Fişa nr. 30 – Rezerva succesorală. Cotitatea disponibilă. Reducţiunea liberalităţilor excesive, în G. Boroi, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, Fişe de drept civil. Partea generală. Persoanele. Drepturile reale principale. Obligaţiile. Contractele. Moştenirea. Familia, ed. a 4‑a revizuită şi adăugită, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2019, p. 866‑872 şi p. 877.
Pentru prezentarea în sinteză a problemelor pe care fostul art. 939 C.civ. 1864 le‑a ridicat în practică, inclusiv pentru formula corespunzătoare reglementării anterioare, a se vedea E. Boroi, G. Boroi, Corelaţia dintre prevederile articolului 939 din Codul civil şi Decretul‑lege nr. 319/1944, în Revista română de drept nr. 9‑12/1989, p. 26‑32, iar pentru o analiză în detaliu, a se vedea R. Popescu, Dreptul de moştenire. Limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile moştenirii, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2004, p. 162‑196.
Menţionez că, atunci când, împreună cu sora mea, judecător Cristina Iulia Tarcea (actualmente Preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), am coordonat de facto lucrările de finalizare a Proiectului Codului civil, adoptat (doar) de Senatul României în anul 2004, nu am inclus şi un text care să reglementeze cotitatea disponibilă specială, nu atât în considerarea criticilor care s‑au adus în doctrină fostului art. 939 C.civ. 1864 (şi ulterior actualului art. 1090 C.civ.), cât mai ales a dificultăţilor reale pe care le‑ar fi ridicat o asemenea dispoziţie legală, inclusiv în privinţa situaţiilor de distins şi a calculului aritmetic în unele dintre aceste situaţii.

Întrucât pentru determinarea cotităţii disponibile speciale vom folosi anumite formule, precizăm încă de la început că, în cadrul acestora, vom desemna:
i) prin CDS cotitatea disponibilă specială;
ii) prin CDO cotitatea disponibilă ordinară (care, prin ipoteză, este de 1/2 din moştenire);
iii) prin N numărul descendenţilor în cazul în care toţi descendenţii vin la moştenire în nume propriu; tot prin N vom desemna şi numărul descendenţilor în cazul în care aceştia sau unii dintre ei vin la moştenire prin reprezentare şi există egalitate între toţi descendenţii;
iv) prin T numărul de tulpini;
v) prin A numărul descendenţilor de pe tulpina pe care se găsesc cei mai mulţi descendenţi care vin la moştenire prin reprezentare (cel mai mare număr de descendenţi care vin la moştenire prin reprezentare pe o tulpină); evident că, dacă toţi descendenţii sau unii dintre ei vin la moştenire prin reprezentare, însă pe fiecare tulpină se află un singur descendent, atunci A=1;
vi) prin Y liberalitatea făcută soţului supravieţuitor;
vii) prin Z liberalitatea sau liberalităţile în favoarea terţilor (inclusiv a unuia sau a unora dintre descendenţi).
Mai menţionăm că, ori de câte ori în acest studiu ne vom referi la liberalităţile făcute soţului supravieţuitor sau descendenţilor, vom avea în vedere donaţiile neraportabile şi legatele.
De asemenea, când vom vorbi de liberalitatea făcută soţului supravieţuitor, vom include şi situaţia când soţul supravieţuitor este beneficiarul mai multor liberalităţi, caz în care, dacă suma valorică a acestora depăşeşte cotitatea disponibilă specială, reducţiunea se va face cu respectarea regulilor stabilite de art. 1096 C.civ., care, ca orice normă generală, completează aspectele nereglementate de norma specială, adică de art. 1090 alin. (1) C.civ.
Trebuie deosebite, în prealabil, două ipoteze:
de cuius a făcut liberalităţi doar soţului supravieţuitor;
de cuius a făcut liberalităţi nu numai în favoarea soţului supravieţuitor, ci şi în favoarea altei (altor) persoane (terţ sau descendent al defunctului).

2. De cuius a făcut liberalităţi doar soţului supravieţuitor
2.1. Aspecte cu caracter general
Determinarea cotităţii disponibile speciale are ca scop nu numai stabilirea maximului până la care de cuius putea să îl gratifice pe soţul supravieţuitor, ci şi stabilirea dacă, la situaţia concretă, sunt sau nu aplicabile dispoziţiile înscrise în art. 1090 C.civ. [1]

[1] Determinarea cotităţii disponibile speciale mai poate avea ca scop şi stabilirea cotei ce revine soţului supravieţuitor, ca moştenitor legal, în cazul dezmoştenirii directe a descendentului care nu este comun, dacă de această dezmoştenire ar beneficia soţul supravieţuitor [art. 1090 alin. (3) C.civ.], în sensul că soţul supravieţuitor nu va dobândi întreaga cotitate disponibilă ordinară, ci doar cotitatea disponibilă specială. În consecinţă, soţul supravieţuitor, ca moştenitor legal, va culege 1/8 (rezerva) + CDS, iar descendentul dezmoştenit va culege 3/8 (rezerva) + (CDO ‑ CDS).

Aceasta, deoarece art. 1090 C.civ. trebuie aplicat numai în acele cazuri în care se regăseşte raţiunea edictării lui, anume protejarea descendenţilor defunctului care nu sunt şi descendenţi ai soţului supravieţuitor (implicit, sunt protejaţi şi descendenţii comuni) împotriva liberalităţilor exagerate făcute soţului supravieţuitor.
Însă cotele succesorale nu vor fi stabilite potrivit regulilor care rezultă din art. 1090 C.civ. ori de câte ori s‑ar ajunge la consecinţa (de neprimit – reductio ad absurdum) că soţul supravieţuitor, căruia de cuius a vrut să îi procure prin liberalitatea respectivă un avantaj faţă de ceilalţi moştenitori, ar urma să primească mai puţin decât ar fi dobândit în lipsa liberalităţii (ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex) [1].
Având în vedere că, în concurs cu descendenţii defunctului, rezerva soţului supravieţuitor este de 1/8 din moştenire (indiferent de numărul descendenţilor), precum şi că, pe temeiul regulilor de calcul ce rezultă din art. 1090 alin. (1) şi (2) C.civ., soţul supravieţuitor ar urma să primească rezerva sa succesorală şi cel mult cotitatea disponibilă specială (liberalitatea în limita cotităţii disponibile speciale), rezultă că art. 1090 C.civ. nu este aplicabil dacă:
a) la moştenire vin, în nume propriu, cel puţin 7 descendenţi;
b) toţi descendenţii sau unii dintre ei vin la moştenire prin reprezentare, iar numărul de tulpini (T) înmulţit cu cel mai mare număr de descendenţi de pe o tulpină (A) este mai mare de 6 (TA > 6).
În aceste două cazuri, precum şi în alte cazuri [2] în care, ca urmare a regulilor pe care le vom expune în continuare, soţului supravieţuitor i‑ar reveni mai puţin decât cota legală de 1/4 (care îi revine ca moştenitor legal în concurs cu descendenţii defunctului), trebuie să se admită că devin aplicabile art. 972 alin. (1) lit. a) C.civ. şi art. 975 alin. (3) C.civ., deci că soţul supravieţuitor va culege 1/4 din moştenire, diferenţa de 3/4 din moştenire revenind descendenţilor.

[1] În sensul că „nu trebuie să se ajungă în situaţia ca soţul supravieţuitor să primească mai puţin decât 1/4 din moştenire, adică cota pe care oricum ar fi primit‑o ca moştenitor legal (în absenţa liberalităţii)”, a se vedea Fr. Deak, R. Popescu, op. cit., p. 299. Subliniem totuşi că această afirmaţie este corectă doar dacă sunt avute în vedere cazurile în care de cuius a făcut liberalităţi numai în favoarea soţului supravieţuitor; dacă însă de cuius a dispus prin liberalităţi şi în favoarea altor persoane, pot exista cazuri în care soţul supravieţuitor să primească mai puţin de 1/4 din moştenire (dar cel puţin rezerva sa succesorală de 1/8), deoarece nu se mai poate prezuma că de cuius a vrut să îi procure doar soţului supravieţuitor un avantaj faţă de ceilalţi moştenitori.
[2] A se vedea infra, nr. 2.4.

Cât priveşte determinarea cotităţii disponibile speciale, pot fi deosebite două ipoteze:
– cotitatea disponibilă specială se raportează la prima limită stabilită de art. 1090 alin. (1) C.civ., fiind deci de 1/4 din moştenire;
– cotitatea disponibilă specială se raportează la cea de a doua limită stabilită de art. 1090 alin. (1) C.civ., deci la partea descendentului care ia cel mai puţin.
În ceea ce priveşte stabilirea drepturilor succesorale (cotelor) după determinarea cotităţii disponibile speciale, va mai fi necesar să distingem după cum:
– liberalitatea făcută soţului supravieţuitor este mai mare sau egală cu cotitatea disponibilă specială;
– liberalitatea făcută soţului supravieţuitor este mai mică decât cotitatea disponibilă specială.
Această din urmă distincţie se impune deoarece numai atunci când liberalitatea făcută soţului supravieţuitor este mai mare sau egală cu cotitatea disponibilă specială, soţul supravieţuitor va culege rezerva sa succesorală şi cotitatea disponibilă specială, iar restul din moştenire (alcătuit din rezerva descendenţilor plus diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială) va fi împărţit între descendenţi, pe capete sau, după caz, pe tulpini.
Dacă însă liberalitatea este mai mică decât cotitatea disponibilă specială, se pot ivi unele dificultăţi, la care ne vom referi într‑un paragraf separat.

2.2. Cotitatea disponibilă specială este de 1/4 din moştenire şi liberalitatea făcută soţului supravieţuitor este mai mare sau egală cu cotitatea disponibilă specială
Cotitatea disponibilă specială este de 1/4 din moştenire, deci liberalitatea în favoarea soţului supravieţuitor nu poate produce efecte peste această limită, dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu unul sau doi descendenţi, indiferent dacă aceştia vin la moştenire în nume propriu sau prin reprezentare.
Dacă liberalitatea este mai mare sau egală cu 1/4 din moştenire, atunci soţul supravieţuitor va culege 1/8 (rezerva sa succesorală) + 1/4 (liberalitatea în limita cotităţii disponibile speciale), adică 3/8 din moştenire.
Diferenţa de 5/8 va fi culeasă de descendent sau, după caz, de cei doi descendenţi, în această din urmă situaţie revenindu‑i fiecăruia dintre cei doi 5/16.

2.3. Cotitatea disponibilă specială se raportează la partea descendentului care ia cel mai puţin şi liberalitatea făcută soţului supravieţuitor este mai mare sau egală cu cotitatea disponibilă specială
Cazurile în care cotitatea disponibilă specială se stabileşte prin raportare la cea de a doua limită prevăzută de art. 1090 alin. (1) C.civ., fiind egală cu partea ce revine unui descendent sau, după caz, cu partea ce revine descendentului care ia cel mai puţin, pot fi grupate în trei categorii (cu sublinierea că, în toate situaţiile, N sau, după caz, TA trebuie să fie între 3 şi 6):
– toţi descendenţii vin la moştenire în nume propriu;
– toţi descendenţii sau unii dintre ei vin la moştenire prin reprezentare şi există egalitate între descendenţi;
– toţi descendenţii sau unii dintre ei vin la moştenire prin reprezentare şi nu există egalitate între descendenţi.

2.3.1. Toţi descendenţii vin la moştenire în nume propriu
Cotitatea disponibilă specială se poate stabili cu ajutorul unei formule [1], anume: CDS = 7/8(N+1).
Formula are la bază ideea că, prin ipoteză, existând egalitate între descendenţi, cotitatea disponibilă specială este egală cu partea ce revine unui descendent, iar soţul supravieţuitor va mai culege şi rezerva sa succesorală; scăzând din moştenire rezerva de 1/8 a soţului supravieţuitor, restul de 7/8 se va împărţi, în mod egal, între toţi descendenţii [unui descendent îi revine o parte din rezerva descendenţilor şi o parte din diferenţa la care se referă art. 1090 alin. (2) C.civ.] şi soţul supravieţuitor (cu titlu de cotitate disponibilă specială). Aşadar, moştenirea (notată cu 1) se compune din cota ce revine tuturor descendenţilor şi cota ce revine soţului supravieţuitor, deci: 1 (moştenirea) = cota descendenţilor + 1/8 (rezerva soţului supravieţuitor) + cotitatea disponibilă specială (notată în continuare cu CDS) = numărul descendenţilor (notat în continuare cu N) x CDS + 1/8 + CDS = CDS x (N+1) + 1/8. Rezultă că CDS = (1‑1/8) : (N+1) = 7/8 : (N+1) = 7/8(N+1).
Mai poate fi folosită o formulă, mai complicată, dar care reflectă mai bine împrejurarea că, potrivit regulilor ce rezultă din art. 1090 alin. (1) şi (2) C.civ., cotitatea disponibilă specială este compusă dintr‑o parte egală cu partea ce revine unui descendent din rezerva de 3/8 (ce revine tuturor descendenţilor) şi o parte egală cu partea ce revine unui descendent din diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară (care este 1/2) şi cotitatea disponibilă specială, anume: CDS = 3/8N + (1/2 ‑ 3/8N) : (N + 1).
Prin urmare, cotitatea disponibilă specială este de: 7/32 dacă sunt 3 descendenţi; 7/40 dacă sunt 4 descendenţi; 7/48 dacă sunt 5 descendenţi; 7/56 (adică 1/8) dacă sunt 6 descendenţi [2].
Dacă liberalitatea făcută soţului supravieţuitor este mai mare sau egală cu cotitatea disponibilă specială, soţul supravieţuitor va culege 1/8 (rezerva sa succesorală) + CDS (liberalitatea în limita cotităţii disponibile speciale).

[1] A se vedea şi Fr. Deak, R. Popescu, op. cit., p. 298; G. Boroi, I. Nicolae, op. cit., p. 869‑870.
[2] Dacă la moştenire ar veni cel puţin 7 descendenţi în nume propriu, cotitatea disponibilă specială ar fi mai mică decât 1/8, ceea ce înseamnă că soţul supravieţuitor nu va primi rezerva sa succesorală (1/8) şi cotitatea disponibilă specială (< 1/8), ci, aşa cum am menţionat deja, 1/4 din moştenire, iar fiecare descendent va primi 3/4N.

Restul din moştenire va fi împărţit în mod egal între descendenţi, deci fiecărui descendent îi va reveni [7/8 ‑ 7/8(N + 1)]/N.
Cota ce revine fiecăruia dintre cei 3 până la 6 descendenţi (între care există egalitate) mai poate fi stabilită şi utilizând una dintre următoarele formule: 3/8N + 7/8(N + 1) sau 3/8N + [1/2 ‑ 7/8(N + 1)]/N.
Rezultă următoarele cote succesorale:
i) în concurs cu 3 descendenţi, soţul supravieţuitor va dobândi 11/32, iar fiecare descendent va dobândi 7/32;
ii) în concurs cu 4 descendenţi, soţul supravieţuitor va dobândi 12/40 (adică 3/10), iar fiecare descendent va dobândi 7/40;
iii) în concurs cu 5 descendenţi, soţul supravieţuitor va dobândi 13/48, iar fiecare descendent va dobândi 7/48;
iv) în concurs cu 6 descendenţi, soţul supravieţuitor va dobândi 14/56 (adică 1/4), iar fiecare descendent va dobândi 7/56 (adică 1/8) [1].

2.3.2. Descendenţii sau unii dintre ei vin la moştenire prin reprezentare şi există egalitate între descendenţi
Partea din moştenire ce revine descendenţilor se împarte în mod egal între aceştia dacă la moştenire vin:
– unii descendenţi în nume propriu, alţii prin reprezentare, iar pe fiecare
tulpină există un singur descendent, fiind între trei şi şase tulpini;
– toţi descendenţii (între trei şi şase) prin reprezentare, pe o singură tulpină;
– toţi descendenţii prin reprezentare, existând acelaşi număr de descendenţi (reprezentanţi) pe fiecare tulpină, iar numărul de descendenţi de pe o tulpină înmulţit cu numărul de tulpini este mai mic sau egal cu 6, adică:
a) pe fiecare dintre cele trei până la şase tulpini vin la moştenire prin
reprezentare câte un singur descendent;
b) pe fiecare dintre cele două tulpini vin la moştenire prin reprezentare
câte doi descendenţi;
c) pe fiecare dintre cele două tulpini vin la moştenire prin reprezentare
câte trei descendenţi;
d) pe fiecare dintre cele trei tulpini vin la moştenire prin reprezentare
câte doi descendenţi.
Cotitatea disponibilă specială se poate stabili cu ajutorul formulei CDS = 7/8(TA+1). În toate aceste situaţii, deoarece pe fiecare tulpină se află acelaşi număr de descendenţi sau toţi descendenţii se află pe o singură tulpină, se poate constata că numărul de tulpini înmulţit cu numărul descendenţilor de pe o tulpină (T x A) este egal cu numărul descendenţilor (N), deci TA = N.

[1] Se observă că, în cazul în care la moştenire vin 6 descendenţi în nume propriu, soţul supravieţuitor va dobândi 1/4 din moştenire, însă nu în temeiul art. 972 alin. (1) lit. a) C.civ., ci în temeiul art. 1090 alin. (1) şi (2) C.civ.

Aşadar, CDS = 7/8(N+1).
Mai poate fi folosită şi formula CDS = 3/8TA + (1/2 ‑ 3/8TA) : (TA + 1) sau formula CDS = 3/8N + (1/2 ‑ 3/8N) : (N + 1).
Prin urmare, cotitatea disponibilă specială este aceeaşi ca în cazul în care toţi descendenţii vin la moştenire în nume propriu, deci de: 7/32 dacă sunt 3 descendenţi; 7/40 dacă sunt 4 descendenţi; 7/48 dacă sunt 5 descendenţi; 7/56 (adică 1/8) dacă sunt 6 descendenţi.
Dacă liberalitatea făcută soţului supravieţuitor este mai mare sau egală cu cotitatea disponibilă specială, soţul supravieţuitor va culege 1/8 (rezerva sa succesorală) + CDS (liberalitatea în limita cotităţii disponibile speciale), iar restul din moştenire va fi împărţit în mod egal între descendenţi, rezultând aceleaşi cote succesorale ca în cazul în care toţi descendenţii vin la moştenire în nume propriu [1].

2.3.3. Nu există egalitate între descendenţi
Nu există egalitate între descendenţi atunci când unii descendenţi, care vin la moştenire prin reprezentare, culeg mai puţin decât alt descendent care vine sau, după caz, alţi descendenţi care vin la moştenire în nume propriu sau chiar prin reprezentare.
Astfel:
– unii descendenţi vin la moştenire în nume propriu, alţii prin reprezentare, iar pe o tulpină sunt cel puţin doi descendenţi;
– toţi descendenţii vin la moştenire prin reprezentare, fără a exista acelaşi număr de descendenţi pe fiecare tulpină.
Practic, rezultă cinci situaţii posibile, la care ne vom referi după ce vom menţiona formula de determinare a cotităţii disponibile speciale.
Pentru această a doua categorie de situaţii (în care numărul de tulpini, adică T, poate fi 2 sau 3, iar numărul de descendenţi de pe tulpina pe care se află cei mai mulţi descendenţi care vin la moştenire prin reprezentare, adică A, poate fi 2 sau 3), cotitatea disponibilă specială se poate stabili cu ajutorul următoarei formule: CDS = 7/8(TA+1) [2].
Ca formulă alternativă, menţionăm: CDS = 3/8TA + (1/2 ‑ 3/8TA) : (T+1).

[1] În cazul în care TA = 6 (o tulpină cu 6 descendenţi sau 2 tulpini cu câte 3 descendenţi pe fiecare din ele ori 3 tulpini cu câte 2 descendenţi sau 6 tulpini cu câte un descendent), soţul supravieţuitor va primi 1/4 din moştenire, însă în temeiul art. 1090 alin. (1) şi (2) C.civ., iar nu în temeiul art. 972 alin. (1) lit. a) C.civ.
Dacă însă TA > 6, soţul supravieţuitor va culege 1/4 din moştenire, în temeiul art. 972 alin. (1) lit. a) C.civ., iar descendenţii vor dobândi împreună 3/4 din moştenire, în temeiul art. 975 alin. (3) C.civ., respectiv fiecare descendent 3/4TA.
[2] A se vedea şi G. Boroi, I. Nicolae, op. cit., p. 871‑872.
Este posibil ca pe o tulpină să existe subtulpini (spre exemplu, strănepoţii vin la moştenire prin reprezentarea nepotului care, la rândul lui, reprezintă pe copilul defunctului). Într‑un asemenea caz, A din cadrul formulei este:
– fie numărul de subtulpini (produse de o tulpină) înmulţit cu cel mai mare număr de descendenţi care vin la moştenire prin reprezentare pe una din subtulpinile respective (de exemplu, dacă pe o tulpină este un copil al defunctului, iar pe cealaltă tulpină, un alt copil al defunctului este reprezentat de nepotul defunctului, care, la rândul lui, este reprezentat de 3 strănepoţi ai defunctului, atunci A = numărul de subtulpini x cel mai mare număr de descendenţi de pe o subtulpină = 1 x 3 =3);
– fie cel mai mare număr de descendenţi de pe o tulpină care nu produce subtulpini, dacă acest din urmă număr este mai mare decât rezultatul înmulţirii menţionate anterior (de exemplu, dacă pe o tulpină sunt 2 nepoţi care vin la moştenire prin reprezentarea unui copil al defunctului, iar pe cealaltă tulpină, un alt copil al defunctului este reprezentat de nepotul defunctului, care, la rândul lui, este reprezentat de un strănepot al defunctului, atunci A = 2 – adică numărul nepoţilor, întrucât este mai mare decât 1×1 – adică numărul de subtulpini x cel mai mare număr de descendenţi de pe o subtulpină). Deoarece în practică sunt foarte rare cazurile în care la moştenire se vine prin reprezentare şi pe subtulpini, nu le vom avea în vedere în acest studiu.

Soţul supravieţuitor va culege 1/8 (rezerva sa succesorală) + CDS (liberalitatea în limita CDS), descendenţii care vin cei mai mulţi pe o tulpină vor culege, fiecare, o parte din moştenire egală cu CDS, iar descendentul care vine la moştenire singur pe o tulpină va culege o parte din moştenire egală cu CDS x A.
Prin urmare, dacă liberalitatea făcută soţului supravieţuitor este mai mare sau egală cu cotitatea disponibilă specială şi:
i) pe o tulpină vine un descendent (în nume propriu sau prin reprezentare) şi pe a doua tulpină vin doi descendenţi, cotitatea disponibilă specială este de 7/40. Soţul supravieţuitor va culege 12/40 (adică 3/10), descendentul care vine la moştenire singur pe o tulpină va culege 14/40 (adică 7/20), iar fiecare dintre ceilalţi doi descendenţi va culege 7/40;
ii) pe o tulpină vine un descendent (în nume propriu sau prin reprezentare) şi pe a doua tulpină vin trei descendenţi, cotitatea disponibilă specială este de 7/56, adică 1/8. Soţul supravieţuitor va culege 2/8 (adică 1/4), descendentul care vine la moştenire singur pe o tulpină va culege 3/8, iar fiecare dintre ceilalţi trei descendenţi va culege 1/8;
iii) pe o tulpină vin doi descendenţi şi pe a doua tulpină vin trei descendenţi, cotitatea disponibilă specială este de 7/56, adică 1/8. Soţul supravieţuitor va culege 4/16 (adică 1/4), fiecare dintre cei doi descendenţi care vin împreună la moştenire pe o tulpină va culege 3/16, iar fiecare dintre cei trei descendenţi care vin împreună la moştenire pe cealaltă tulpină va culege 2/16 (adică 1/8);
iv) pe două tulpini vine câte un descendent (în nume propriu sau prin reprezentare) şi pe a treia tulpină vin doi descendenţi, cotitatea disponibilă specială este de 1/8. Soţul supravieţuitor va culege 1/4, fiecare dintre cei doi descendenţi care vin singuri la moştenire pe câte o tulpină va culege 1/4, iar fiecare dintre cei doi descendenţi care vin împreună la moştenire pe cea de a treia tulpină va culege 1/8;
v) pe o tulpină vine un descendent (în nume propriu sau prin reprezentare) şi pe fiecare dintre alte două tulpini vin câte doi descendenţi, cotitatea disponibilă specială este de 1/8. Soţul supravieţuitor va culege 1/4, descendentul care vine singur la moştenire pe o tulpină va culege 1/4, iar fiecare dintre ceilalţi descendenţi va culege 1/8 [1].

[1] Se observă că, exceptând prima situaţie, cotitatea disponibilă specială este de 1/8, ceea ce înseamnă că soţul supravieţuitor va dobândi 1/4 din moştenire (1/8 rezerva + 1/8 liberalitatea în limita CDS), însă nu în temeiul art. 972 alin. (1) lit. a) C.civ., ci în temeiul art. 1090 alin. (1) şi (2) C.civ.
Însă cotitatea disponibilă specială ar fi mai mică de 1/8 şi deci cotele succesorale nu se mai stabilesc potrivit art. 1090 alin. (1) şi (2) C.civ. dacă descendenţii vin la moştenire (TA > 6):
– pe două tulpini, iar pe una dintre acestea (sau pe ambele) sunt cel puţin patru descendenţi;
– pe trei tulpini, iar pe cel puţin una dintre acestea sunt cel puţin trei descendenţi;
– pe patru sau mai multe tulpini, iar pe cel puţin o tulpină sunt doi sau mai mulţi descendenţi.
Spre exemplu, dacă la moştenire vin doi copii ai defunctului şi trei nepoţi de pe urma unui al treilea copil predecedat al defunctului (prin ipoteză, cel puţin unul dintre copiii defunctului nu este şi al soţiei supravieţuitoare), cotitatea disponibilă specială ar fi de 7/80, deci, dacă s‑ar stabili cota soţiei supravieţuitoare potrivit art. 1090 C.civ., aceasta ar fi de 17/80, adică mai mică decât cota de 1/4 (20/80) pe care soţia supravieţuitoare ar fi primit‑o în lipsa liberalităţii prin care defunctul a vrut să o gratifice. În consecinţă, cotele succesorale nu se vor stabili potrivit art. 1090 C.civ., ci potrivit art. 972 alin. (1) lit. a) C.civ. şi art. 975 alin. (3) şi alin. (4) teza a II‑a C.civ., deci soţul supravieţuitor va primi 1/4 din moştenire, fiecare dintre cei doi copii câte 1/4, iar fiecare dintre cei trei nepoţi câte 1/12.

2.4. Liberalitatea făcută soţului supravieţuitor este mai mică decât cotitatea disponibilă specială
Pentru stabilirea cotelor succesorale atunci când liberalitatea făcută soţului supravieţuitor este mai mică decât cotitatea disponibilă specială trebuie, în opinia noastră, să se ţină cont de aspectele la care ne vom referi în continuare.
i) În primul rând, soţul supravieţuitor va culege rezerva succesorală de 1/8, iar descendenţii vor primi împreună rezerva succesorală de 3/8.
ii) În al doilea rând, prin ipoteză, liberalitatea se încadrează în limitele prevăzute de art. 1090 alin. (1) C.civ., deci ea va reveni în întregime soţului supravieţuitor.
iii) În al treilea rând, trebuie observat că art. 1090 alin. (2) C.civ. se referă la diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială, iar nu la diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi liberalitatea în limita cotităţii disponibile speciale, deci, această din urmă diferenţă nu poate fi dobândită în întregime de către descendenţi dacă liberalitatea făcută soţului supravieţuitor este mai mică decât cotitatea disponibilă specială.

Prin urmare, doar diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială va reveni descendenţilor.
Diferenţa dintre cotitatea disponibilă specială şi liberalitatea făcută soţului supravieţuitor va fi împărţită, potrivit regulilor de la devoluţiunea legală a moştenirii, între soţul supravieţuitor şi descendenţi, deci soţul supravieţuitor va primi 1/4 din această diferenţă, iar descendenţii vor primi 3/4 din această diferenţă [art. 972 alin. (1) lit. a) C.civ. şi art. 975 alin. (3) C.civ.].
Aşadar, reamintind că am notat cu Y liberalitatea, soţul supravieţuitor va dobândi 1/8 + Y + (CDS‑Y)/4, iar descendenţii vor dobândi împreună 3/8 + (1/2‑CDS) + 3(CDS‑Y)/4, adică:
a) dacă există 1 sau 2 descendenţi, deci când CDS = 1/4:
– soţul supravieţuitor va primi 1/8 + Y + (1/4‑Y)/4;
– descendentul va primi 3/8 + 1/4 + 3(1/4‑Y)/4, respectiv fiecare dintre
cei doi descendenţi va primi 3/16 + 1/8 + 3(1/4‑Y)/8;
b) dacă există egalitate între 3 sau mai mulţi descendenţi care vin la moştenire
în nume propriu sau prin reprezentare, deci când CDS = 7/8(N+1):
– soţul supravieţuitor va primi 1/8 + Y + [7/8(N+1)‑Y]/4;
– fiecare descendent va primi 3/8N + [1/2‑7/8(N+1)]/N + 3[7/8(N+1)‑Y]/4N;
c) dacă moştenirea (partea cuvenită descendenţilor) se împarte pe tulpini şi nu există egalitate între cei 3 sau mai mulţi descendenţi, deci când CDS = 7/8(TA+1):
– soţul supravieţuitor va primi 1/8 + Y + [7/8(TA+1)‑Y]/4;
– descendentul care vine la moştenire singur pe o tulpină va primi 3/8T + [1/2‑7/8(TA+1)]/T + 3[7/8(TA+1)‑Y]/4T;
– fiecare dintre descendenţii care sunt cei mai mulţi pe o tulpină va primi 3/8TA + [1/2‑7/8(TA+1)]/TA + 3[7/8(TA+1)‑Y]/4TA;
– fiecare dintre descendenţii care vin la moştenire prin reprezentare pe o altă tulpină (decât cea pe care sunt cei mai mulţi descendenţi) va primi 3/8TB + [1/2‑7/8(TA+1)]/TB + 3[7/8(TA+1)‑Y]/4TB, cu precizarea că B este numărul descendenţilor care vin la moştenire prin reprezentare pe tulpina respectivă.
iv) În al patrulea rând, soţul supravieţuitor nu ar putea să dobândească mai puţin de 1/4 din moştenire.
În acest sens, subliniem că, prin raportare la cuantumul liberalităţii soţului supravieţuitor, există trei situaţii în care cotele succesorale nu se stabilesc în temeiul art. 1090 alin. (1) şi (2) C.civ., ci, în temeiul art. 972 alin. (1) lit. a) C.civ. şi art. 975 alin. (3) şi (4) C.civ., soţul supravieţuitor va culege 1/4 din moştenire şi descendenţii vor dobândi împreună 3/4 din moştenire:
a) dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu 1 sau 2 descendenţi (deci când cotitatea disponibilă specială este de 1/4), iar liberalitatea făcută soţului supravieţuitor este mai mică decât 1/12 din moştenire [1];
b) dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu 3 până la 6 descendenţi, între care există egalitate [2] [deci când cotitatea disponibilă specială este de 7/8(N+1)], iar liberalitatea făcută soţului supravieţuitor este mai mică decât 1/6 ‑ 7/24(N+1) din moştenire [3];
c) dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu 3 sau mai mulţi descendenţi, între care nu există egalitate [deci când cotitatea disponibilă specială este de 7/8(TA+1)], iar liberalitatea făcută soţului supravieţuitor este mai mică decât 1/6 ‑ 7/24(TA+1) din moştenire.

[1] Vom explica, pe scurt, cum am ajuns la această valoare a liberalităţii. Soţul supravieţuitor ar urma să dobândească rezerva de 1/8, liberalitatea Y, precum şi o pătrime din diferenţa dintre cotitatea disponibilă specială şi liberalitatea Y, iar cota soţului supravieţuitor ar trebui să fie de cel puţin 1/4 din moştenire. Aşadar, 1/8 + Y + [1/4 ‑ Y]/4 = 1/4, adică Y + (1 ‑ 4Y)/16 = 1/8, deci 12Y/16 = 1/8 ‑ 1/16, de unde rezultă că Y = 1/12. În consecinţă, dacă liberalitatea ar fi mai mică decât 1/12, în cazul în care s‑ar aplica art. 1090 C.civ., soţul supravieţuitor nu ar mai dobândi 1/4 din moştenire.
[2] Dacă la moştenire vin mai mult de 6 descendenţi între care există egalitate sau dacă, deşi nu există egalitate, TA > 6, nu mai prezintă relevanţă cuantumul liberalităţii, întrucât soţul supravieţuitor va dobândi 1/4 în temeiul art. 972 alin. (1) lit. a) C.civ., iar diferenţa de 3/4 va fi dobândită de descendenţi în temeiul art. 975 alin. (3) C.civ. şi împărţită potrivit art. 975 alin. (4) C.civ.
[3] Pentru a ajunge la această valoare a liberalităţii, am ţinut cont de faptul că rezerva de 1/8 + liberalitatea Y + o pătrime din diferenţa dintre cotitatea disponibilă specială şi liberalitatea Y ar trebui să fie de cel puţin 1/4 din moştenire. Aşadar, 1/8 + Y + [7/8(N+1) ‑ Y]/4 = 1/4, adică Y + [7/8(N+1) ‑ Y]/4 = 1/8, adică [4Y + 7/8(N+1) ‑ Y]/4 = 1/8, ceea ce înseamnă că 3Y + 7/8(N+1) = 1/2, deci 2[3Y + 7/8(N+1)] = 1, adică 6Y + 7/4(N+1) = 1, adică 6Y = 1 ‑ 7/4(N+1), de unde rezultă că Y = 1/6 ‑ 7/24(N+1). Prin urmare, sub această valoare a liberalităţii, dacă s‑ar aplica art. 1090 C.civ., soţul supravieţuitor nu ar mai primi 1/4 din moştenire.

(!) Studiul se regăsește în format complet în Codul civil şi Legea de punere în aplicare. Ediţie actualizată la 14 iunie 2019.

CC_LPA

Please follow and like us: