(21 iulie 1808, Bocsa Romana, Salaj – 16 mai 1864, Valea Almasului)
Studii liceale la Gimnaziul piarist din Careii Mari (1820 – 1825). A frecventat cursul de filozofie al canonicului Vasile Ratiu si a absolvit Facultatea de Teologie din Blaj (1825 – 1829). Studii juridice la Academia saseasca din Sibiu (1845 – 1848). A studiat cursuri de drept la Universitatea din Viena (1850 – 1852). Studii juridice la Universitatea din Prahova si doctor in drept cu teza Argomenti di giurisprudenza e di scienze politiche (1854).
Profesor de sintaxa si filosofie la Gimnaziul din Blaj si functionar la Consistoriu (1829 – 1845). Profesor de logica la liceul din Iasi (1855). Profesor la Facultatea de Drept din Iasi (1856 – 1863), unde a predat cursuri de drept natural, istoria dreptului roman, drept public ai drept al gintilor.
A redactat mai multe cursuri universitare care s-au pastrat in forma litografiata:
- Codul civil, partea I (1858 – 1859);
- Dreptul gintilor. Institutele dreptului roman privat (1859);
- Introductiune in stiinta dreptului. Notita preliminara (1858 – 1859);
- Istoria legislatiei romane (nedatat);
- Storia del diritto maritimo (nedatat);
- Despre constitutiuni (nedatat).
Discipolii sai au publicat postum notele de curs ale lui Simeon Barnutiu:
- Dreptul public al romanilor (1867);
- Dreptul natural privat (1868);
- Dreptul natural public (1879).
In cursurile sale a facut prima teoretizare juridica a actiunii politice si prima prezentare sistematica a problematicii filosofiei dreptului si dreptului public din cultura juridica romaneasca (Virgil Veniamin).
Activitatea sa complexa de la Universitatea din Iasi a excercitat o puternica influenta asupra intelectualitatii romanesti, incat s-a vorbit in epoca de “scoala lui Barnutiu”.