In cadrul Blogului Juridic Hamangiu va oferim cat mai des posibil extrase din lucrarile publicate la Editura Hamangiu, carti de drept care sunt de interes major pentru numerosi studenti, absolventi, masteranzi, doctoranzi, profesionisti ai dreptului, teoreticieni si practicieni.
Astazi va oferim un mic extras din 2, si anume doua rezolvari a unor teste grila, cu explicatiile autorilor si cu o mica analiza referitoare la subiectul nulitatii:
„Cea mai importantă clasificare a nulităţii este cea în funcţie de natura interesului ocrotit la momentul încheierii actului juridic civil, în nulitate relativă şi nulitate absolută. Diferenţa dintre cele două forme ale nulităţii este dată de regimul juridic aplicabil, adică de regulile aplicabile nulităţii relative şi nulităţii absolute. Din punctul de vedere al efectelor, indiferent că vorbim despre un act afectat de un motiv de nulitate absolută sau relativă, nu există nicio diferenţă: în ambele cazuri, se va pune problema retroactivităţii nulităţii, a repunerii părţilor în situaţia anterioară şi a anulării actului subsecvent, ca urmare a anulării actului iniţial. Prin urmare, varianta de răspuns de la litera B este greşită.
În general, legiuitorul este cel care indică felul nulităţii, prin utilizarea unei terminologii specifice: termenul anulabil desemnează nulitatea relativă, în timp ce termenul nul desemnează nulitatea absolută. Dacă însă din textul de lege care instituie nulitatea nu rezultă felul acesteia ori dacă dispoziţia legală stabileşte doar condiţia de validitate pentru încheierea actului juridic, fără a indica şi sancţiunea incidentă, stabilirea felului nulităţii se face în raport de natura interesului ocrotit prin edictarea normei juridice care a fost nesocotită la încheierea actului juridic. În fine, în cazurile în care natura nulităţii nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, actul este prezumat a fi anulabil (art. 1252 C.civ.) (Fişe 2019, p. 128‑129). Aşadar, varianta
de răspuns de la litera C este corectă.
Pe lângă clasificarea în relativă şi absolută, nulitatea mai poate fi împărţită, după criteriul modului de valorificare, în judiciară şi amiabilă. Aceasta din urmă este nulitatea cu privire la care părţile se înţeleg şi lipsesc de efecte actul juridic prin voinţa lor, fără a se mai adresa organului de jurisdicţie [art. 1246 alin. (3) C.civ.], în timp ce nulitatea judiciară este cea constatată sau declarată numai pe cale judiciară. În consecinţă, varianta de răspuns de la litera A este greşită, nulitatea putând fi declarată sau constatată şi prin acordul părţilor.
[…]
Regimul juridic al nulităţii relative este guvernat de următoarele reguli, prevăzute de art. 1248 C.civ.: (1) poate fi invocată doar de cel al cărui interes a fost nesocotit în momentul încheierii actului juridic civil; (2) acţiunea în anularea unui act juridic civil este prescriptibilă, ca regulă, în termen de 3 ani, pe când invocarea nulităţii relative pe cale de excepţie este, ca regulă, imprescriptibilă; (3) nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare. Prin urmare, varianta de răspuns de la literaAeste corectă.
Nulitatea relativă poate fi confirmată, indiferent de cauza de nulitate, astfel încât validarea contractului este posibilă şi în cazul violenţei – viciu de consimţământ, motiv pentru care varianta de răspuns de la litera C este greşită.
Cât priveşte diferenţa dintre nulitatea relativă şi cea absolută, aceasta constă în regimul juridic aplicabil. Prin urmare, între nulitatea relativă şi cea absolută nu există diferenţe nici din punctul de vedere al efectelor produse, după cum nu există deosebire nici din punctul de vedere al posibilităţii părţilor de a o declara, acestea putând să declare atât nulitatea relativă, cât
şi pe cea absolută, prin acordul lor de voinţă. Nulitatea amiabilă poate privi deci atât un act lovit de nulitate relativă, cât şi un act lovit de nulitate absolută. În consecinţă, varianta de răspuns de la litera B este greşită.
Cu referire la varianta de răspuns de la litera B, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a reţinut că Distincţia făcută de contestator contravine intenţiei legiuitorului la momentul edictării art. 1246 alin. (3) C.civ., text care nu are în vedere o soluţie diferită în raport de natura nulităţii. Atât în cazul nulităţii absolute, cât şi în cazul nulităţii relative, consecinţa înţelegerii părţilor este aceeaşi, respectiv lipsirea actului de efecte juridice, prin constatarea sau declararea nulităţii, fiind irelevantă raportarea la tipul de nulitate incident din perspectiva argumentelor contestatorului.”
De asemenea, va invitam sa va abonati la newsletterul Blogului Hamangiu pentru a ramane la curent cu noutati juridice, noutati editoriale, stiri despre evenimente adresate profesionistilor dreptului. In cadrul Blogului juridic Hamangiu publicam in mod constant articole juridice, spete rezolvate, jurisprudenta, analize si comentarii, stiri despre lansari de carti juridice si nu numai.
Comunitatea noastra de iubitori de carti de drept creste si ne bucuram ca sunteti alaturi de noi!