Blog Hamangiu

Editura Hamangiu – Partenerul tau de drept

Category: Autori (Page 1 of 3)

[Extras #1] Obligațiile antreprenorului | Dreptul contractelor civile și comerciale. Teorie, jurisprudență, modele

Extras din Capitolul VI. CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂ. Secțiunea a 5-a. Efectele contractului de antrepriză, volumul
Dreptul contractelor civile si comerciale. Teorie, jurisprudenta, modele
.
Autori: Vasile Nemeş, Gabriela Fierbințeanu
Despre carte. Dreptul contractelor civile si comerciale. Teorie, jurisprudenta, modele

Demersul autorilor (întrucâtva temerar), început acum mai bine de trei ani, s-a materializat, în final, în această carte voluminoasă și densă, care analizează cele 34 de contracte speciale într-o manieră integrată, ce valorifică în mod reușit preocupările doctrinei în materie (articole, monografii, cursuri, tratate), precum și o bogată jurisprudență (atât decizii ale instanțelor europene, cât și ale instanțelor autohtone) – peste 600 de fragmente din spețe atent selecționate, preponderent soluții pronunțate după intrarea în vigoare a noului Cod civil. Pentru cei care vor dori să aibă la îndemână niște exemple utile, la final a fost adăugat și un set cu modele de contracte, ce pot servi ca punct de plecare în redactarea propriilor documente personalizate.

Despre autori

Vasile Nemeş este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Drept, Universitatea „Nicolae Titulescu”, Bucureşti, titular al cursurilor: Drept bancar, Dreptul asigurărilor, Drept comercial, director al departamentului de drept privat al aceleiaşi universităţi, titular avocat în Baroul Bucureşti, membru în Consiliul Baroului București, lector al Institutului Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a Avocaţilor (INPPA), formator în cadrul Institutului Notarial Român (INR), membru în Consiliul Științific al Institutului Național de Pregătire a Practicienilor în Insolvență (INPPI), arbitru la Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial București de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București şi conciliator în Corpul Conciliatorilor al Centrului de soluţionare alternativă a litigiilor în domeniul bancar (CSALB).

Gabriela Fierbințeanu este doctor în Drept al Universității „Nicolae Titulescu” din București, cu teza de doctorat „Insolvența transfrontalieră” (sub coordonarea Prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpenaru), asistent universitar la Facultatea de Drept, Universitatea „Nicolae Titulescu”, la disciplinele Drept comercial și Drept civil. Din 2018 până în prezent își desfășoară activitatea cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Reprezentanța Permanentă a României la Uniunea Europeană, Secția Justiție. În perioada deținerii de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene a condus Grupul de lucru „Dreptul Societăților” în cadrul Consiliului Uniunii Europene, reușind împreună cu echipa României să finalizeze negocierea a două directive din domeniul dreptului societar, Directiva (UE) 2019/1151 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește utilizarea instrumentelor și a proceselor digitale în contextul dreptului societăților comerciale, respectiv Directiva (UE) 2019/2121 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere. Anterior detașării sale în Ministerul Afacerilor Externe și-a exercitat activitatea în cadrul Oficiului Național al Registrului Comerțului, instituție publică organizată în subordinea Ministerului Justiției, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, coordonând Serviciul Buletinul Procedurilor de Insolvență, respectiv Serviciul Biroul Unic.

§ 1. Obligațiile antreprenorului
1.1. Obligația de a executa lucrarea sau de a presta serviciul

1.9. Obligația de a executa lucrarea sau de a presta serviciul este principala obligație a antreprenorului. Această obligație poate fi, în funcție de natura concretă a lucrării sau serviciului care constituie obiectul contractului, o obligație de rezultat sau o obligație de diligență.

Read More

Please follow and like us:

Măsuri asigurătorii care afectează dreptul de proprietate al unor terți străini de procesul penal

Acest articol reprezintă un extras din volumul Evaziunea fiscală. Autor: Eliza Ene-Corbeanu

Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 629 din 8 octombrie 2015 (M. Of. nr. 868 din 20 noiembrie 2015), măsurile asigurătorii au fost definite ca fiind măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului, inculpatului, părții responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

Cazuri de instituire obligatorie a sechestrului asigurător sunt prevăzute: la art. 50 din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative; la art. 11din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și la art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

„În interpretarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor și art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale în ipoteza concursului de infracțiuni dintre infracțiunea de evaziune fiscală și infracțiunea de spălare a banilor nu se impune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii de spălare a banilor și care provin din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând obligații fiscale datorate statului ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală” (I.C.C.J., dec. nr. 23 din 19 septembrie 2017, M. Of. nr. 878 din 8 noiembrie 2017).

Potrivit art. 249 alin. (1) C.proc.pen., măsurile asigurătorii se dispun de către procuror (în cursul urmării penale), judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată (din oficiu sau la cererea procurorului).

Prin derogare de la condițiile cu caracter general prevăzute în art. 249 alin. (1) C.proc.pen. cu privire la motivele care justifică luarea unei măsuri asigurătorii (suspiciune rezonabilă că bunurile urmează să fie ascunse, distruse, înstrăinate sau sustrase de la urmărire), Legea nr. 241/2005 a prevăzut obligativitatea luării acestor măsuri ori de câte ori o persoană este acuzată că ar fi săvârșit vreuna dintre infracțiunile cuprinse în legea menționată.

Practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia susținerii caracterului obligatoriu al măsurilor asigurătorii atunci când legea prevede în mod expres acest lucru, s-a conturat în sensul că nu este nevoie de o individualizare prealabilă a bunurilor ce urmează a fi sechestrate, chiar dacă dreptul de proprietate al unor terți este afectat prin măsura dispusă.

Read More

Please follow and like us:

[EXTRAS] Drept procesual civil. Apărările de fond în cadrul contestației la executare

Extras din volumul Drept procesual civil. Ediția a 5-a. Autori: Gabriel Boroi, Mirela Stancu

Drept procesual civil_Ed5_homepage

§4. Posibilitatea formulării apărărilor de fond în cadrul contestaţiei la executare

Cât privește problema formulării unor apărări de fond în cadrul contestaţiei la executare, evocată mai sus, așa cum am arătat, art. 713 alin. (1) C.proc.civ. prevede că, dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le‑ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într‑o cale de atac ce i‑a fost deschisă.

Aşadar, indiferent de felul contestaţiei la executare, pe această cale nu se poate modifica sau anula hotărârea judecătorească [1] ori arbitrală [2] pusă în executare.
Instanţa care soluţionează contestaţia la executare se limitează să cerceteze dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispoziţiilor legale privind executarea silită sau, când este cazul, stabileşte întinderea, înţelesul ori aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută [3]

Read More

Please follow and like us:

Comercialitatea

Jud. dr. Anca Gheorghiu

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil – adoptat prin Legea nr. 287/2009 privind Codul civil [1] și intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, în temeiul Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil [2] – a fost abrogat nu doar Codul civil din 1864 [3] (vechiul Cod civil), ci și Codul comercial[4], cu excepția dispozițiilor privitoare la dreptul maritim [5]. Potrivit tezelor prealabile ale proiectului noului Cod civil, adoptate prin H.G. nr. 277/2009 [6], în reglementarea raporturilor juridice de drept privat, care anterior erau calificate fie civile, fie comerciale, s-a optat pentru concepția monistă, prin care se înțelege un singur cod [7], însă nu în mod necesar o singură normă, de vreme ce se mențin diferențe de regim juridic în considerarea calității de profesionist a celor implicați în raportul juridic [8], în scopul perfecționării reglementării acestor raporturi juridice [9].

Read More

Please follow and like us:

Aspecte generale privind procesul civil

Extras din cursul universitar Drept procesual civil. Autor: Mădălina Dinu
Secțiunea 1. Aspecte generale privind procesul civil

1.1. Contestarea drepturilor subiective civile
Drepturile subiective civile și, desigur, obligațiile corelative acestor drepturi, în materie civilă, sunt consacrate de legile de drept substanțial civile – lato sensu. Respectarea acestor drepturi și îndeplinirea obligațiilor corelative, de cele mai multe ori, se realizează, de la sine, beneficiarii acestor norme (persoane fizice sau persoane juridice) conformându-se întocmai preceptelor consacrate de normele de drept substanțial. În acest context, așa cum s-a afirmat în doctrină [1], ne aflăm în ipoteza aplicării necontencioase a dreptului, situație în care nu se pune problema intervenției unei terțe entități (instanță sau alt organ cu activitate jurisdicțională) care să aplice și să impună norma de drept substanțial. De fapt, în realitate, nu ne aflăm chiar în ipoteza unei „aplicări” a dreptului, cât mai ales în situația respectării benevole a regulilor impuse de normele de drept substanțial civile – lato sensu.

Read More

Please follow and like us:

Contestaţie la executare. Analiza valabilităţii contractului de fideiusiune materializat într‑o anexă a contractului de credit

Extras din volumul Executarea silită în Codul de procedură civilă. Practică judiciară adnotată. Autor: Ruxandra Sîrghi

Poza-blog

27. Încuviinţarea executării silite în privinţa creanţei reprezentate de penalităţi de întârziere, în cazul în care facturile emise în temeiul unor contracte pentru furnizare de utilităţi publice sunt titluri executorii, însă penalităţile de întârziere nu sunt stabilite în factură, ci în contract Art. 42 alin. (61) din Legea nr. 51/2006 prevede că „Factura emisă pentru serviciile de utilităţi publice constituie titlu executoriu”. Astfel, conform legii, are caracter de titlu executoriu factura, iar nu contractul părţilor.

În condiţiile în care factura fiscală emisă de către furnizorul de utilităţi nu include şi penalităţi de întârziere şi nici nu a fost emisă de creditoare o factură pentru penalităţi, rezultă că pentru penalităţile de întârziere cuprinse exclusiv în contract, furnizorul de utilităţi nu are un titlu executoriu.

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, înch. din 15.02.2019, neapelată, nepublicată

Prin cererea înaintată instanţei de petentul BEJ A.N.V., privind pe creditoarea P.M.H. SRL şi debitoarea C&A C.I. SRL, în cadrul dosarului de executare nr. […]/2019, instrumentat de biroul anterior menţionat, s‑a solicitat încuviinţarea executării silite prin toate modalităţile prevăzute de lege, la cererea creditoarei P.M.H. SRL, în baza titlului executoriu constând în factura seria RV nr. […]/10.09.2018, până la realizarea debitului şi a penalităţilor de întârziere, la care se adaugă cheltuielile de executare. (…)

Read More

Please follow and like us:

[EXTRAS] Acţiunile de carte funciară (2). Practică judiciară recentă

Extras din volumul Acţiunile de carte funciară (2). Practică judiciară recentă. Autor: Roxana Stanciu

Actiuni-de-carte-funciara_ROXANA-STANCIU

18. Omisiunea de transcriere a dreptului de servitute de trecere după dezmembrare. Adjudecarea imobilului fond aservit. Lipsa efectului purgic. Remedii

Nefiind intabulat dreptul de servitute de trecere, valoarea imobilului a fost afectată, însă aceasta poate doar, eventual, constitui un motiv de angajare a răspunderii persoanelor care au cauzat un prejudiciu petentului prin plata unui preţ mai mare şi nu schimbă faptul că netranscrierea dreptului de servitute a constituit o omisiune, o eroare materială. Dreptul există încă din anul 1964 şi dacă ar fi fost intabulat în cartea funciară a imobilului adjudecat de petent, ar fi continuat să existe, adjudecarea imobilului neconstituind un motiv de desfiinţare a dreptului de servitute, care este perpetuu şi se menţine atât timp cât există cele două imobile şi situaţia care a determinat constituirea lui. Ca atare, oricum imobilul ar fi rămas grevat de servitute, cum este şi în prezent, singura diferenţă ar fi făcut‑o preţul de adjudecare.
Prin urmare, contrar susţinerilor petentului, instanţa a reţinut că este vorba de o eroare materială strecurată cu ocazia transcrierii imobilului dintr‑o carte funciară în alta. Chiar dacă, aparent, îndreptarea erorii afectează substanţa dreptului de proprietate al petentului, în realitate nu este aşa, deoarece, astfel cum s‑a reţinut, dreptul său de proprietate oricum ar fi fost afectat de servitute, întrucât adjudecarea nu are ca efect radierea dezmembrămintelor dreptului de proprietate.

Trib. Arad, s. I civ., dec. civ. nr. 402A din 17.04.2018

Prin sentinţa civilă nr. 3822 din 12 septembrie 2017, Judecătoria Arad a respins plângerea formulată de petentul M.H.N. în contradictoriu cu intimaţii B.A., I.Z. şi I.V., împotriva încheierii nr. 65176 din 11.07.2016, pronunţată de registratorul şef din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Read More

Please follow and like us:

Consideraţii asupra reglementării instituţiei nulităţilor prin prisma standardelor naţionale constituţionale şi europene în materie

Acest extras face parte din volumul Nulitățile în procesul penal. Autor: Mihai Mareș

Capitolul al VI‑lea. Consideraţii asupra reglementării instituţiei nulităţilor prin prisma standardelor naţionale constituţionale şi europene în materie

O chestiune aparte identificată în practica judiciară o constituie „soarta” juridică a aspectelor de nelegalitate circumscrise, potrivit legii noi, competenţei funcţionale a judecătorului de cameră preliminară, care însă, având în vedere succesiunea de legi procesual penale, au fost soluţionate de către instanţa de fond, raportat la situaţiile în care, la momentul intrării în vigoare a actualului Cod de procedură penală, cauza se aflase în cursul cercetării judecătoreşti în cadrul judecăţii în primă instanţă.

Read More

Please follow and like us:

Pensia de invaliditate

Extras din volumul Legea pensiilor comentată și adnotată. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii – prezentare comparativă autor: Ion Rebeca

Art. 68. [Pensia de invaliditate]

(1) Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care nu au împlinit vârsta standard de pensionare prevăzută în anexa nr. 5 și care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:
a) accidentelor de muncă și bolilor profesionale, conform legii;
b) neoplaziilor, schizofreniei și SIDA;
c) bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca.
(1¹)³ Abrogat.
(2) Beneficiază de pensie de invaliditate, în condițiile prevăzute la alin. (1), și persoanele care se află în situațiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. c).
(3) Au dreptul la pensie de invaliditate, în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. a), și elevii, ucenicii și studenții care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în timpul și din cauza practicii profesionale.
(4) Persoanele care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă și marii mutilați, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din decembrie 1989, care erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidității din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate în aceleași condiții în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.

Read More

Please follow and like us:

Judecata în cazul recunoașterii învinuirii: Principalele modificări aduse formei originare de reglementare

Extras din volumul Judecata în cazul recunoașterii învinuirii. Autor: Victor Văduva
Secţiunea a 2‑a. Principalele modificări aduse formei originare de reglementare
§ 1. Momentul procesual

129. În noul model al procesului penal, citirea actului de sesizare nu mai reprezintă actul prin care se marchează momentul începerii cercetării judecătoreşti, această activitate, împreună cu aducerea la cunoştinţa inculpatului a învinuirii şi a drepturilor acestuia, găsindu‑şi poziţionarea firească în cadrul etapei preliminare începerii cercetării judecătoreşti.
Această nouă construcţie a judecăţii în primă instanţă vine să înlăture una dintre deficienţele construcţiei juridice anterioare a procedurii abreviate, asumate de legiuitor prin alegerea variantei articolului unic de reglementare, potrivit căreia momentul la care inculpatul îşi putea manifesta voinţa de a fi judecat în această procedură preceda pe cel acordat citirii actului de sesizare şi aducerii la cunoştinţă a învinuirii.

Dacă această ordine ar fi fost respectată de instanţe, ar fi creat situaţia inechitabilă în care inculpatul trebuia să pledeze vinovat înainte de a i se aduce la cunoştinţă în concret acuzaţia[2]. În practică, instanţele au înţeles această neregularitate, astfel că aduceau învinuirea la cunoştinţa inculpatului înainte de a‑i da posibilitatea să‑şi expună poziţia cu privire la aceasta şi la procedura în care înţelegea să se judece.

Judecata-in-cazul-recunoasterii-invinuirii_VADUVA

Read More

Please follow and like us:

Page 1 of 3

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

Share prietenilor