Blog Hamangiu

Editura Hamangiu – Partenerul tau de drept

Category: Noutati editoriale (Page 1 of 10)

Măsuri Judiciare (Legea 50/1991)

Masuri Judiciare Legea 50/1991

Art. 32. [Măsuri judiciare]

(Fragment din cartea Legea 50/1991)

  • În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s‑au conformat în termen celor dispuse prin procesul‑verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:
  1. încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei;
  2. desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.
  • În cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
  • În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanţă, în conformitate cu prevederile (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.

(4)[1] În situaţiile prevăzute la art. 24, organele de control vor putea cere organelor judiciare să dispună măsurile menţionate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate şi, după caz, instanţei să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal.

(5) Persoanele care au beneficiat de subvenţie pentru construirea unei locuinţe şi pentru care s‑a dispus măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) vor restitui subvenţiile primite, cu plata dobânzilor legale pentru perioada în care le‑au folosit.

Read More

Please follow and like us:

Condiții de admisibilitate privind competența Curții Constituționale

Condiții de admisibilitate privind competența Curții Constituționale

(Fragment din Codul civil reflectat in jurisprudenta Curtii Constitutionale)

§1. În raport cu competența autorității legiuitoare

1. Excepția de neconstituționalitate. Invocarea unei omisiuni legislative. Inadmisibilitate

Norma criticată:

Art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în M. Of. nr. 1 din 5 ianuarie 1998, care are următorul cuprins: „(5) Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere”.

Read More

Please follow and like us:

Nulitatea actului juridic civil (extras)

Secţiunea a IV‑a. Nulitatea actului juridic civil
1. Noţiuni generale

(Extras din cartea “Curs de Drept Civil. Partea Generală. Ediția a III-a – Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu)

1.1. Definiţia nulităţii

Art. 1246 alin. (1) C.civ. dispune că „orice contract încheiat cu încălcarea
condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă
prin lege nu se prevede o altă sancţiune”.
Nulitatea poate fi definită ca sancţiunea care lipseşte actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

În alte cuvinte, nulitatea este sancţiunea ce intervine, dacă legea nu dispunealtfel, în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispoziţiile legale referitoare la condiţiile de validitate ale actului juridic, astfel încât acel act nu va mai produce, în tot sau în parte, efecte juridice.
Din această definiţie pot fi desprinse trăsăturile caracteristice nulităţii, anume:
– nulitatea actului juridic civil este o sancţiune de drept civil şi o cauză de ineficacitate a actului juridic civil;
– priveşte, în principiu, numai actele juridice (unilaterale, bilaterale, plurilaterale),
nu şi faptele juridice stricto sensu. Există însă şi dispoziţii legale din care rezultă că
nulitatea este o sancţiune care nu se aplică exclusiv actelor juridice; spre exemplu,
art. 196‑199 C.civ. reglementează nulitatea persoanelor juridice; art. 100 alin. (1) şi (4) C.civ. se referă la anularea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea (cu precizarea că actele de stare civilă nu sunt acte juridice în sens de
negotium, ci acte în sens de instrumentum, adică înscrisuri);
– intervine atunci când sunt încălcate normele juridice care reglementează condiţiile de validitate ale actului juridic[2] (indiferent dacă sunt condiţii de fond sau condiţii de formă);

– constă în lipsirea actului juridic de efectele ce contravin normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, deci nu priveşte, întotdeauna, actul juridic în întregul lui;
– pentru stabilirea concordanţei sau neconcordanţei cu legea a efectelor
actului juridic, se recurge la finalitatea legii, în sensul că actul juridic este lipsit
numai de acele efecte care contravin scopului urmărit de dispoziţia legală
încălcată;
– momentul în raport cu care se apreciază conformitatea actului juridic cu legea este acela al încheierii actului juridic[1]. De exemplu, și în cazul la care se referă art. 1662 alin. (3) C.civ., cauza de nulitate există la momentul încheierii contractului, însă aplicarea sancţiunii este condiţionată de nedeterminarea preţului vânzării în termen de un an de la încheierea contractului; de asemenea, în ipoteza constituirii rentei viagere cu titlu oneros pe durata vieţii unei persoane afectate, la data încheierii contractului, de o boală din cauza căreia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la această dată [art. 2247 C.civ., care, conform art. 2256 alin. (1) C.civ., se aplică şi în cazul contractului de întreţinere], cauza de nulitate există la data încheierii contractului şi constă în lipsa elementului aleatoriu;
– nulitatea nu intervine dacă, deşi la încheierea actului juridic a fost încălcată o condiţie de validitate, printr‑o normă specială se dispune altfel [spre exemplu, art. 1213 C.civ., care permite adaptarea contractului lovit de nulitate relativă pentru eroare; art. 1222 alin. (1) C.civ., care prevede sancţiunea alternativă a reducerii obligaţiei în caz de leziune etc.].

Read More

Please follow and like us:

Supliment Gratuit: Codul de procedură fiscală. Comentariu pe articole

Copy of Copy of Blogging Tips LinkedIn Post Header

Legea nr. 295 din 18 decembrie 2020
pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de
procedură fiscală, precum și aprobarea unor măsuri fiscal‑bugetare

comentariu pe articole

Nota autorului

Pe 21 decembrie 2020 – la numai două luni de la apariția comentariului nostru pe marginea Codului de procedură fiscală – se publica în Monitorul Oficial Legea nr. 295/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și aprobarea unor măsuri fiscal‑bugetare. 

În cea mai mare parte a lor, noile reglementări sunt rezultatul unor îndelungi consultări cu mediul de afaceri și cu organizații profesionale din domeniul fiscalității, astfel că modifi­cările acestea erau, în bună măsură, așteptate.

După cum se va vedea și în paginile următoare, cele mai multe dintre textele Legii nr. 295/2020 se referă la chestiuni abordate deja în comentariile noastre, ceea ce face ca valabilitatea acestora să nu fie afectată substanțial prin recenta intervenție legislativă.

Cu toate acestea, din respect pentru cititori și pentru a păstra actualitatea comentariului nostru, vom reda în acest supliment toate modificările aduse Codului de procedură prin Legea nr. 295/2020 și le vom analiza punctual pe fiecare.

Tanți Anghel,

București, 7 ianuarie 2021

Read More

Please follow and like us:

Violenţa împotriva animalelor

Copy of Blogging Tips LinkedIn Post Header

Se spune că nivelul de civilizaţie al unei ţări se vede după felul în care îşi tratează animalele. Cartea de faţă (Violenţa împotriva animalelor – autori Teodor Manea şi Dragoş Lucian Ivan) îşi propune să trateze această chestiune din punct de vedere juridic, astfel încât să ne ofere informaţiile necesare pentru fiecare situaţie care poate apărea. Vă prezentăm azi un fragment din această carte, care poate fi regăsit mai jos.

3. Apreciem şi noi că textul unei infracţiuni în această materie trebuie să aibă în vedere în primul rând bunăstarea şi modul de viaţă normal al animalului. Oricât de mult am dori să îl considerăm un bun, şi evident că din anumite perspective aceasta este orientarea juridică justă, nu putem face abstracţie de caracteristica sa fundamentală, anume că este viu. În acest context, este perfect fezabil, din punct de vedere penal, să i se ofere un regim juridic propriu, special, în care primeşte o anumită formă de protecţie, dirijată spre asigurarea unei vieţi trăite în condiţii cât mai normale.

Read More

Please follow and like us:

Codul de procedură fiscală: Comentariu pe articole

Blogging Tips LinkedIn Post Header (1)

Codul de procedură fiscală sau Legea generală de administrare fiscală reprezintă actul normativ de bază pentru aplicarea, în relația cu contribuabilii, a tuturor normelor de drept fiscal substanțial. Acest act normativ stabilește un cadru unitar pentru procedura de impozitare, aplicabil tuturor categoriilor de impozite și taxe, facilitând astfel activitatea practică de recuperare a acestora, deoarece aproape toate prevederile procedurale ce trebuie avute în vedere reies dintr-o singură lege.

Read More

Please follow and like us:

[Model Fișă] Ipoteca | Fișe de drept civil. Ediția a 5-a

Model Fișă din volumul Fișe de drept civil. Editia a 5-a. Partea generala. Persoanele. Familia. Drepturile reale principale. Obligatiile. Contractele. Mostenirea.

Autori: Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Ioana Nicolae

Fișele de drept civil reprezintă, în acest moment, unica lucrare de acest gen, în materia dreptului civil, care tratează integrat întreaga tematică pentru toate concursurile de admitere şi definitivat în profesiile juridice.

Fișele de drept civil sunt destinate mai ales candidaților ce se pregătesc pentru aceste concursuri, fiind alcătuite astfel încât să acopere în primul rând acele materii și instituții ale dreptului civil care fac parte din tematica concursurilor juridice naționale.

Model Fișă din volumul Fișe de drept civil. Editia a 5-a.

Fişa Nr. 26

Ipoteca

1. Consideraţii generale privind dreptul de ipotecă
  1. Noţiune şi caractere juridice

– definiţie legală: ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obligaţii (art. 2343 C.civ.);
♦ în actuala reglementare, dreptul real de ipotecă poartă atât asupra bunurilor imobile, cât şi asupra celor mobile;
♦ ipoteca este şi o cauză de preferinţă, alături de privilegii şi gaj (art. 2327 C.civ.);
– ipoteca este o garanţie reală, accesorie, care constă în afectarea de către debitor sau de către o terţă persoană a unui bun mobil sau imobil pentru garantarea unei obligaţii și care conferă creditorului dreptul de a urmări bunul în mâinile oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu preferinţă din preţul obținut din valorificarea acelui bun faţă de alţi creditori ai aceluiași debitor.

Read More

Please follow and like us:

În spatele oglinzii: voința ca putere

Articol publicat în volumul Dreptul românesc la 100 de ani de la Marea Unire. Coordonatori: Paul Pop, Radu Rizoiu

Conf. univ. dr. Radu RIZOIU
Facultatea de Drept, Universitatea din București

Motto: I said I’d do my best.
That’s hardly a promise[1].

Rezumat: Dreptul este o construcție antropocentrică. De la diviziunea romană (quod autem is quo ultimur vel ad personas pertinet, vel ad res, vel ad actiones) până la celebra frază a lui Portalis (Toutes les lois se rapportent aux personnes ou aux biens et aux biens pour utilité des personnes), dreptul a pus persoana în centrul preocupării sale.
În drept, voința reprezintă un element central. De la definiția dreptului subiectiv ca voință și interes, până la concepte de drept constituțional precum voința suverană a poporului, voința impregnează toate zonele sistemului juridic. Într-un fel, era cu neputință ca voința să nu fie reprezentată (cu pregnanță) în drept, de vreme ce se spune că numai în oglindă ne percepem cu adevărat propriul sine. Astfel, dreptul ca imagine în oglindă a lumii îl reflectă pe om ca o conștiință de sine, ca voință.
Studiul de față își propune să ofere imaginea din spatele oglinzii, pentru a descifra vălul misterului procesului complex al voinței, din perspectivă juridică. Aspectul reflexiv al voinței reprezintă punctul dificil al analizei voinței juridice. Dacă pretindem că voința în drept trebuie să se raporteze la voința internă, aducem oglinda în interiorul nostru, iar atunci oglinda nu mai poate reflecta nimic în exterior. Dreptul ar fi atunci captiv fiecărei ființe, raporturile dintre ființe fiind nereflectate de drept. Dreptul și-ar pierde rațiunea de a fi. Spre deosebire de credință (care poate forța ființa să se afunde în sine), dreptul este obligat de funcția sa să privească spre exterior, spre celelalte ființe (subiecte de drept). Pentru a putea reflecta voința ființei, o oglindă exterioară trebuie să surprindă o imagine (am)plasată în afara ființei. Prin urmare, singura voință care este perceptibilă de către drept este voința exteriorizată.
Pornind de la bazele teoriei voinței juridice, pentru a-i sublinia limitele explicative, prezentul demers explorează teoria voinței văzută ca o putere, cu scopul de a dezvălui răspunsul la întrebarea „Este voința o putere sau o slăbiciune?”, iar în final sunt analizate exemplele unde teoria voinței poate oferi o interpretare mai apropiată realității unor probleme juridice concrete.

Read More

Please follow and like us:

[Extras] Drept civil. Drepturile reale principale. Concesionarea bunurilor proprietate publică

Extras din volumul Drept civil. Drepturile reale principale. Ediția a 4-a. Autor: Corneliu Bîrsan

203. Precizări preliminare. Atât Constituţia, cât şi noul Cod civil, precum şi alte acte normative, în rândul cărora un rol central îl ocupă noul Cod administrativ recent adoptat şi amintit deseori mai sus, reglementează posibilitatea concesionării bunurilor proprietate publică a statului sau a entităţilor sale teritoriale [1].

Astfel, potrivit art. 136 alin. (4) teza a II-a din Constituţia revizuită, bunurile proprietate publică pot fi concesionate. De asemenea, art. 866 C. civ. enumeră dreptul de concesiune printre drepturile reale corespunzătoare dreptului de proprietate publică, iar art. 871-873 reglementează regimul său juridic. Aceste dispoziţii au însă a fi corelate cu cele cuprinse în Codul administrativ adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019, care devin dreptul comun în materia concesionării bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale [2]. În acelaşi timp, concesionarea bunurilor proprietate publică se poate realiza şi odată cu concesionarea unor lucrări publice ori a unor servicii publice, reglementată însă de un act normativ special, respectiv Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii [3].

Read More

Please follow and like us:

[Extras] Drept civil. Drepturile reale principale. Exercitarea dreptului de proprietate publică

Extras din volumul Drept civil. Drepturile reale principale. Ediția a 4-a. Autor: Corneliu Bîrsan

Drept civil.Ed 5_bannerblog

Secţiunea a 4-a. Exercitarea dreptului de proprietate publică

§1. Precizări preliminare

195. Principii generale. Exercitarea dreptului de proprietate publică prezintă anumite particularităţi, care ţin atât de natura şi destinaţia sa, cât şi de natura juridică a titularilor acestui drept.
Chiar dacă în prezent nu mai este preponderent în economia României, dreptul de proprietate publică are o importanţă deosebită în asigurarea dezvoltării sociale, pentru că, pe de o parte, el aparţine unor subiecte de drept care organizează însăşi viaţa socială dintr-un stat, iar, pe de altă parte, poartă asupra unor bunuri care, în principiu, interesează societatea, chiar dacă la niveluri diferite: statal, judeţean sau local. De aceea, modul de exercitare a dreptului de proprietate publică trebuie să corespundă finalităţii sale, anume asigurarea realizării intereselor societăţii în ansamblu, în vederea dezvoltării ei echilibrate. Apoi, titularii dreptului de proprietate publică – statul şi entităţile sale administrativ- teritoriale – sunt, în primul rând, subiecte de drept public şi, în această calitate, apar ca purtătoare ale unor prerogative de putere în exercitarea funcţiilor statale cu care sunt învestite, potrivit Constituţiei şi legilor care le organizează activitatea.

Read More

Please follow and like us:

Page 1 of 10

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

Share prietenilor