Blog Hamangiu

Editura Hamangiu – Partenerul tau de drept

Category: Noutati editoriale (Page 1 of 9)

[Model Fișă] Ipoteca | Fișe de drept civil. Ediția a 5-a

Model Fișă din volumul Fișe de drept civil. Editia a 5-a. Partea generala. Persoanele. Familia. Drepturile reale principale. Obligatiile. Contractele. Mostenirea.

Autori: Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Ioana Nicolae

Fișele de drept civil reprezintă, în acest moment, unica lucrare de acest gen, în materia dreptului civil, care tratează integrat întreaga tematică pentru toate concursurile de admitere şi definitivat în profesiile juridice.

Fișele de drept civil sunt destinate mai ales candidaților ce se pregătesc pentru aceste concursuri, fiind alcătuite astfel încât să acopere în primul rând acele materii și instituții ale dreptului civil care fac parte din tematica concursurilor juridice naționale.

Model Fișă din volumul Fișe de drept civil. Editia a 5-a.

Fişa Nr. 26

Ipoteca

1. Consideraţii generale privind dreptul de ipotecă
  1. Noţiune şi caractere juridice

– definiţie legală: ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obligaţii (art. 2343 C.civ.);
♦ în actuala reglementare, dreptul real de ipotecă poartă atât asupra bunurilor imobile, cât şi asupra celor mobile;
♦ ipoteca este şi o cauză de preferinţă, alături de privilegii şi gaj (art. 2327 C.civ.);
– ipoteca este o garanţie reală, accesorie, care constă în afectarea de către debitor sau de către o terţă persoană a unui bun mobil sau imobil pentru garantarea unei obligaţii și care conferă creditorului dreptul de a urmări bunul în mâinile oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu preferinţă din preţul obținut din valorificarea acelui bun faţă de alţi creditori ai aceluiași debitor.

Read More

Please follow and like us:

În spatele oglinzii: voința ca putere

Articol publicat în volumul Dreptul românesc la 100 de ani de la Marea Unire. Coordonatori: Paul Pop, Radu Rizoiu

Conf. univ. dr. Radu RIZOIU
Facultatea de Drept, Universitatea din București

Motto: I said I’d do my best.
That’s hardly a promise[1].

Rezumat: Dreptul este o construcție antropocentrică. De la diviziunea romană (quod autem is quo ultimur vel ad personas pertinet, vel ad res, vel ad actiones) până la celebra frază a lui Portalis (Toutes les lois se rapportent aux personnes ou aux biens et aux biens pour utilité des personnes), dreptul a pus persoana în centrul preocupării sale.
În drept, voința reprezintă un element central. De la definiția dreptului subiectiv ca voință și interes, până la concepte de drept constituțional precum voința suverană a poporului, voința impregnează toate zonele sistemului juridic. Într-un fel, era cu neputință ca voința să nu fie reprezentată (cu pregnanță) în drept, de vreme ce se spune că numai în oglindă ne percepem cu adevărat propriul sine. Astfel, dreptul ca imagine în oglindă a lumii îl reflectă pe om ca o conștiință de sine, ca voință.
Studiul de față își propune să ofere imaginea din spatele oglinzii, pentru a descifra vălul misterului procesului complex al voinței, din perspectivă juridică. Aspectul reflexiv al voinței reprezintă punctul dificil al analizei voinței juridice. Dacă pretindem că voința în drept trebuie să se raporteze la voința internă, aducem oglinda în interiorul nostru, iar atunci oglinda nu mai poate reflecta nimic în exterior. Dreptul ar fi atunci captiv fiecărei ființe, raporturile dintre ființe fiind nereflectate de drept. Dreptul și-ar pierde rațiunea de a fi. Spre deosebire de credință (care poate forța ființa să se afunde în sine), dreptul este obligat de funcția sa să privească spre exterior, spre celelalte ființe (subiecte de drept). Pentru a putea reflecta voința ființei, o oglindă exterioară trebuie să surprindă o imagine (am)plasată în afara ființei. Prin urmare, singura voință care este perceptibilă de către drept este voința exteriorizată.
Pornind de la bazele teoriei voinței juridice, pentru a-i sublinia limitele explicative, prezentul demers explorează teoria voinței văzută ca o putere, cu scopul de a dezvălui răspunsul la întrebarea „Este voința o putere sau o slăbiciune?”, iar în final sunt analizate exemplele unde teoria voinței poate oferi o interpretare mai apropiată realității unor probleme juridice concrete.

Read More

Please follow and like us:

[Extras] Drept civil. Drepturile reale principale. Concesionarea bunurilor proprietate publică

Extras din volumul Drept civil. Drepturile reale principale. Ediția a 4-a. Autor: Corneliu Bîrsan

203. Precizări preliminare. Atât Constituţia, cât şi noul Cod civil, precum şi alte acte normative, în rândul cărora un rol central îl ocupă noul Cod administrativ recent adoptat şi amintit deseori mai sus, reglementează posibilitatea concesionării bunurilor proprietate publică a statului sau a entităţilor sale teritoriale [1].

Astfel, potrivit art. 136 alin. (4) teza a II-a din Constituţia revizuită, bunurile proprietate publică pot fi concesionate. De asemenea, art. 866 C. civ. enumeră dreptul de concesiune printre drepturile reale corespunzătoare dreptului de proprietate publică, iar art. 871-873 reglementează regimul său juridic. Aceste dispoziţii au însă a fi corelate cu cele cuprinse în Codul administrativ adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019, care devin dreptul comun în materia concesionării bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale [2]. În acelaşi timp, concesionarea bunurilor proprietate publică se poate realiza şi odată cu concesionarea unor lucrări publice ori a unor servicii publice, reglementată însă de un act normativ special, respectiv Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii [3].

Read More

Please follow and like us:

[Extras] Drept civil. Drepturile reale principale. Exercitarea dreptului de proprietate publică

Extras din volumul Drept civil. Drepturile reale principale. Ediția a 4-a. Autor: Corneliu Bîrsan

Drept civil.Ed 5_bannerblog

Secţiunea a 4-a. Exercitarea dreptului de proprietate publică

§1. Precizări preliminare

195. Principii generale. Exercitarea dreptului de proprietate publică prezintă anumite particularităţi, care ţin atât de natura şi destinaţia sa, cât şi de natura juridică a titularilor acestui drept.
Chiar dacă în prezent nu mai este preponderent în economia României, dreptul de proprietate publică are o importanţă deosebită în asigurarea dezvoltării sociale, pentru că, pe de o parte, el aparţine unor subiecte de drept care organizează însăşi viaţa socială dintr-un stat, iar, pe de altă parte, poartă asupra unor bunuri care, în principiu, interesează societatea, chiar dacă la niveluri diferite: statal, judeţean sau local. De aceea, modul de exercitare a dreptului de proprietate publică trebuie să corespundă finalităţii sale, anume asigurarea realizării intereselor societăţii în ansamblu, în vederea dezvoltării ei echilibrate. Apoi, titularii dreptului de proprietate publică – statul şi entităţile sale administrativ- teritoriale – sunt, în primul rând, subiecte de drept public şi, în această calitate, apar ca purtătoare ale unor prerogative de putere în exercitarea funcţiilor statale cu care sunt învestite, potrivit Constituţiei şi legilor care le organizează activitatea.

Read More

Please follow and like us:

[Extras #2] Clauzele abuzive și impreviziunea în contractul de asigurare. Dreptul contractelor civile și comerciale. Teorie, jurisprudență, modele

Forța majoră. Clauze abuzive. Survenirea riscului asigurat. Garantarea contractului. Exonerare de plată. Limitarea răspunderii. Practici abuzive. Principiul bunei-credințe. Nulitatea clauzelor. Consumatori. Transparența clauzelor contractuale. Impreviziune. Restrângerea obiectului de activitate. Care sunt combinațiile și mai ales care sunt oare proporțiile în care aceste elemente pot coexista într-un echilibru contractual? Care este reflexia fiecărui element ca individualitate în contractul de asigurare și ce nuanțe imprimă acestuia odată cu aducerea lor în conglomerat? Despre Clauzele abuzive și impreviziunea în contractul de asigurare puteți citi în fragmentul-extras din volumul Dreptul contractelor civile și comerciale. Teorie, jurisprudență, modele

Read More

Please follow and like us:

Dreptul contractelor civile și comerciale – o pledoarie pentru reguli și pentru respectarea înțelegerilor

Doru Pădurariu,
Directorul Editurii Hamangiu

Cartea pe care o prezentăm astăzi este rezultatul unui proiect editorial început în urmă cu aproape trei ani și care se întâmplă să iasă din tipar tocmai acum, când aproape întregul ansamblul de reguli și norme juridice în care eram obișnuiți să trăim a fost suspendat (sau pus între paranteze) de regimul stării de urgență în care este guvernată România. Dacă ar fi să o descriu în câteva cuvinte, despre această carte aș spune că reprezintă o pledoarie pentru reguli și pentru respectarea înțelegerilor. Mai avem însă nevoie de ele, în aceste vremuri? Dar, mai încolo, după ce criza va trece? Urmează să aflăm împreună.

Dreptul contractelor civile si comerciale_banner blog

Read More

Please follow and like us:

[Extras #1] Obligațiile antreprenorului | Dreptul contractelor civile și comerciale. Teorie, jurisprudență, modele

Extras din Capitolul VI. CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂ. Secțiunea a 5-a. Efectele contractului de antrepriză, volumul
Dreptul contractelor civile si comerciale. Teorie, jurisprudenta, modele
.
Autori: Vasile Nemeş, Gabriela Fierbințeanu
Despre carte. Dreptul contractelor civile si comerciale. Teorie, jurisprudenta, modele

Demersul autorilor (întrucâtva temerar), început acum mai bine de trei ani, s-a materializat, în final, în această carte voluminoasă și densă, care analizează cele 34 de contracte speciale într-o manieră integrată, ce valorifică în mod reușit preocupările doctrinei în materie (articole, monografii, cursuri, tratate), precum și o bogată jurisprudență (atât decizii ale instanțelor europene, cât și ale instanțelor autohtone) – peste 600 de fragmente din spețe atent selecționate, preponderent soluții pronunțate după intrarea în vigoare a noului Cod civil. Pentru cei care vor dori să aibă la îndemână niște exemple utile, la final a fost adăugat și un set cu modele de contracte, ce pot servi ca punct de plecare în redactarea propriilor documente personalizate.

Despre autori

Vasile Nemeş este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Drept, Universitatea „Nicolae Titulescu”, Bucureşti, titular al cursurilor: Drept bancar, Dreptul asigurărilor, Drept comercial, director al departamentului de drept privat al aceleiaşi universităţi, titular avocat în Baroul Bucureşti, membru în Consiliul Baroului București, lector al Institutului Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a Avocaţilor (INPPA), formator în cadrul Institutului Notarial Român (INR), membru în Consiliul Științific al Institutului Național de Pregătire a Practicienilor în Insolvență (INPPI), arbitru la Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial București de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București şi conciliator în Corpul Conciliatorilor al Centrului de soluţionare alternativă a litigiilor în domeniul bancar (CSALB).

Gabriela Fierbințeanu este doctor în Drept al Universității „Nicolae Titulescu” din București, cu teza de doctorat „Insolvența transfrontalieră” (sub coordonarea Prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpenaru), asistent universitar la Facultatea de Drept, Universitatea „Nicolae Titulescu”, la disciplinele Drept comercial și Drept civil. Din 2018 până în prezent își desfășoară activitatea cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Reprezentanța Permanentă a României la Uniunea Europeană, Secția Justiție. În perioada deținerii de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene a condus Grupul de lucru „Dreptul Societăților” în cadrul Consiliului Uniunii Europene, reușind împreună cu echipa României să finalizeze negocierea a două directive din domeniul dreptului societar, Directiva (UE) 2019/1151 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește utilizarea instrumentelor și a proceselor digitale în contextul dreptului societăților comerciale, respectiv Directiva (UE) 2019/2121 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere. Anterior detașării sale în Ministerul Afacerilor Externe și-a exercitat activitatea în cadrul Oficiului Național al Registrului Comerțului, instituție publică organizată în subordinea Ministerului Justiției, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, coordonând Serviciul Buletinul Procedurilor de Insolvență, respectiv Serviciul Biroul Unic.

§ 1. Obligațiile antreprenorului
1.1. Obligația de a executa lucrarea sau de a presta serviciul

1.9. Obligația de a executa lucrarea sau de a presta serviciul este principala obligație a antreprenorului. Această obligație poate fi, în funcție de natura concretă a lucrării sau serviciului care constituie obiectul contractului, o obligație de rezultat sau o obligație de diligență.

Read More

Please follow and like us:

Măsuri asigurătorii care afectează dreptul de proprietate al unor terți străini de procesul penal

Acest articol reprezintă un extras din volumul Evaziunea fiscală. Autor: Eliza Ene-Corbeanu

Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 629 din 8 octombrie 2015 (M. Of. nr. 868 din 20 noiembrie 2015), măsurile asigurătorii au fost definite ca fiind măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului, inculpatului, părții responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

Cazuri de instituire obligatorie a sechestrului asigurător sunt prevăzute: la art. 50 din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative; la art. 11din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și la art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

„În interpretarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor și art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale în ipoteza concursului de infracțiuni dintre infracțiunea de evaziune fiscală și infracțiunea de spălare a banilor nu se impune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii de spălare a banilor și care provin din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând obligații fiscale datorate statului ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală” (I.C.C.J., dec. nr. 23 din 19 septembrie 2017, M. Of. nr. 878 din 8 noiembrie 2017).

Potrivit art. 249 alin. (1) C.proc.pen., măsurile asigurătorii se dispun de către procuror (în cursul urmării penale), judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată (din oficiu sau la cererea procurorului).

Prin derogare de la condițiile cu caracter general prevăzute în art. 249 alin. (1) C.proc.pen. cu privire la motivele care justifică luarea unei măsuri asigurătorii (suspiciune rezonabilă că bunurile urmează să fie ascunse, distruse, înstrăinate sau sustrase de la urmărire), Legea nr. 241/2005 a prevăzut obligativitatea luării acestor măsuri ori de câte ori o persoană este acuzată că ar fi săvârșit vreuna dintre infracțiunile cuprinse în legea menționată.

Practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia susținerii caracterului obligatoriu al măsurilor asigurătorii atunci când legea prevede în mod expres acest lucru, s-a conturat în sensul că nu este nevoie de o individualizare prealabilă a bunurilor ce urmează a fi sechestrate, chiar dacă dreptul de proprietate al unor terți este afectat prin măsura dispusă.

Read More

Please follow and like us:

[EXTRAS] Drept procesual civil. Apărările de fond în cadrul contestației la executare

Extras din volumul Drept procesual civil. Ediția a 5-a. Autori: Gabriel Boroi, Mirela Stancu

Drept procesual civil_Ed5_homepage

§4. Posibilitatea formulării apărărilor de fond în cadrul contestaţiei la executare

Cât privește problema formulării unor apărări de fond în cadrul contestaţiei la executare, evocată mai sus, așa cum am arătat, art. 713 alin. (1) C.proc.civ. prevede că, dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le‑ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într‑o cale de atac ce i‑a fost deschisă.

Aşadar, indiferent de felul contestaţiei la executare, pe această cale nu se poate modifica sau anula hotărârea judecătorească [1] ori arbitrală [2] pusă în executare.
Instanţa care soluţionează contestaţia la executare se limitează să cerceteze dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispoziţiilor legale privind executarea silită sau, când este cazul, stabileşte întinderea, înţelesul ori aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută [3]

Read More

Please follow and like us:

Comercialitatea

Jud. dr. Anca Gheorghiu

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil – adoptat prin Legea nr. 287/2009 privind Codul civil [1] și intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, în temeiul Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil [2] – a fost abrogat nu doar Codul civil din 1864 [3] (vechiul Cod civil), ci și Codul comercial[4], cu excepția dispozițiilor privitoare la dreptul maritim [5]. Potrivit tezelor prealabile ale proiectului noului Cod civil, adoptate prin H.G. nr. 277/2009 [6], în reglementarea raporturilor juridice de drept privat, care anterior erau calificate fie civile, fie comerciale, s-a optat pentru concepția monistă, prin care se înțelege un singur cod [7], însă nu în mod necesar o singură normă, de vreme ce se mențin diferențe de regim juridic în considerarea calității de profesionist a celor implicați în raportul juridic [8], în scopul perfecționării reglementării acestor raporturi juridice [9].

Read More

Please follow and like us:

Page 1 of 9

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

Share prietenilor