Blogging Tips LinkedIn Post Header (1)

Codul de procedură fiscală sau Legea generală de administrare fiscală reprezintă actul normativ de bază pentru aplicarea, în relația cu contribuabilii, a tuturor normelor de drept fiscal substanțial. Acest act normativ stabilește un cadru unitar pentru procedura de impozitare, aplicabil tuturor categoriilor de impozite și taxe, facilitând astfel activitatea practică de recuperare a acestora, deoarece aproape toate prevederile procedurale ce trebuie avute în vedere reies dintr-o singură lege.

Având ca obiect de reglementare raportul juridic procedural dintre stat și contribuabil, Codul de procedură fiscală stabilește drepturile și obligațiile pentru cele două părți ale raportului, fapt de natură a reprezenta o garanție a aplicării principiilor constituționale în domeniul impozitării. Se poate spune, deci, că dreptul procedural fiscal aplică dreptul constituțional în domeniul impozitării.

Sistematizarea normelor de drept procedural fiscal în cadrul unui Cod nu este o noutate în sistemul dreptului fiscal românesc. Dacă ar fi să reținem o istorie prescurtată în privința sistematizării normelor de drept procedural fiscal în România, ar trebui să ne situăm mai întâi în perioada modernă. Punctăm astfel Legea pentru perceperea și urmărirea veniturilor publice, lege care a constituit baza pentru perceperea impozitelor în perioada 1905-1938, cu precizarea că procedura stabilirii era reglementată de legile speciale de impozitare.

A urmat apoi Legea pentru unificarea procedurii fiscale, în vigoare în perioada 1938-1941. Legea a reluat, cu unele modificări, prevederile Legii pentru perceperea și urmărirea veniturilor publice, fiind adăugate, din legile speciale, dispozițiile privind constatarea și judecarea infracțiunilor (a abaterilor de la legislația fiscală).

În sfârșit, perioada modernă a culminat cu etapa Codului de procedură fiscală din 1941 și, ulterior, 1942, act normativ care reprezintă prima încercare de unificare reală a întregii proceduri fiscale și care completa legile speciale de impozitare, conținând, pe lângă dispozițiile din Legea pentru unificarea procedurii fiscale, și dispoziții referitoare la stabilirea, modificarea și contenciosul impunerilor.

Codul a fost abrogat prin Decretul nr. 221/1960 cu privire la executarea silită împotriva persoanelor fizice a plății impozitelor și a taxelor neachitate în termen și a creanțelor bănești ale organizațiilor socialiste, precum și cu privire la executarea confiscării. Acest act normativ a funcționat în toată perioada comunismului, respectiv până în decembrie 1989, cu o scurtă prelungire până la adoptarea noilor norme, fiind, în cele din urmă, abrogat expres prin O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare.

După decembrie 1989 a început procesul de adaptare a legislației fiscale la noile relații economico-sociale. În privința procedurii fiscale, acest demers a constat în adoptarea unor acte normative dedicate unor proceduri speciale de administrare, astfel:

  • O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, abrogată și înlocuită prin O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare;
  • O.G. nr. 68/1997 privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe;
  • O.G. nr. 70/1997 privind controlul fiscal;
  • Legea nr. 105/1997 pentru soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și a plângerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, abrogată și înlocuită de O.U.G. nr. 13/2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice;
  • O.G. nr. 82/1998 privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite și taxe (procedura înregistrării fiscale).

Toate aceste acte normative au fost abrogate prin O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care a sistematizat, într-un singur act normativ, întregul cadru de reglementare a procedurii fiscale.

În calitate de director general și șef de proiect în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, am avut privilegiul de a face parte din echipa de specialiști care a elaborat proiectul acestui act normativ, însoțindu-l pe tot parcursul procedurii legislative, până la adoptarea lui, și participând apoi în procesul de implementare.

Codul a fost elaborat de un grup de lucru româno-german, constituit din practicieni cu experiență vastă din cele două țări. Baza de lucru a fost o propunere de lege care conținea principii ale Codului german de procedură fiscală din 1977. Cu toate acestea, propunerile nu au fost transpuse ca atare. Din contră, la elaborarea Codului, s-a ținut cont de tradițiile juridice specifice României, dar și de condițiile sociale și economice. Studierea critică a prevederilor procedurale din cele două sisteme juridice a oferit șansa de a găsi un rezultat optim, care corespundea, de fapt, principiilor juridice valabile în toate statele Uniunii Europene. Mai trebuie menționat, în plus, și aportul mediului de afaceri, care a participat activ la dezbaterile proiectului, contribuția sa fiind semnificativă pentru adoptarea unui act normativ care să se integreze în sistemul dreptului românesc.

Deși unul dintre obiectivele sistematizării legislației într-un Cod este și acela al stabilității, acest obiectiv a fost atins doar într-o mică măsură, dacă avem în vedere că, în perioada în care a fost în vigoare, Codul de procedură fiscală 2003 a suferit multiple modificări, aspect ce a fost determinant și în decizia de rescriere a lui. Ca urmare, Codul de procedură fiscală 2003 – pe care ne-am obișnuit să-l intitulăm vechiul Cod de procedură fiscală – a fost înlocuit, începând cu 1 ianuarie 2016, de noul Cod de procedură fiscală, aprobat prin Legea nr. 207/2015. Ca și în cazul Codului din 2003, și de această dată am avut oportunitatea și onoarea de a face parte din colectivul însărcinat cu elaborarea proiectului noului Cod de procedură fiscală.

Obiectivele urmărite în cadrul procesului de rescriere au fost următoarele:

  • îmbunătățirea echilibrului în relația dintre contribuabili, pe de o parte, și organele fiscale, pe de altă parte, ca bază pentru creșterea încrederii contribuabililor în sistemul fiscal;
  • creșterea gradului de conformare a contribuabililor și, pe această bază, sporirea eficienței activității de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor;
  • simplificarea procedurilor de administrare a creanțelor fiscale;
  • corelarea prevederilor Codului de procedură fiscală din punct de vedere tehnic cu acte normative conexe: Codul fiscal, Legea contenciosului administrativ, Legea insolvenței, Legea societăților, Codul civil, Legea finanțelor publice, Legea administrației publice locale;
  • îmbunătățirea structurii și a frazeologiei, precum și realizarea unei unități terminologice, premisă pentru asigurarea clarității textului legii și pentru eliminarea interpretărilor multiple.

Cum viața însăși evoluează, societatea evoluează, și economia evoluează, mai ales sub impactul noilor tehnologii și al digitalizării, vitezele cu care se produc aceste schimbări fiind din ce în ce mai mari. În mod firesc, toate acestea nu au cum să nu afecteze și raporturile juridice ce alcătuiesc obiectul de reglementare al Codului de procedură fiscală. Deja putem nota un număr relativ important de modificări, multe însă fiind și urmare a modificării legislației europene transpuse în cuprinsul Codului de procedură fiscală.

În concluzie, dacă ne putem permite, în mod realist am estima o durată de viață a actualului Cod de procedură fiscală cel mult egală cu cea a vechiului Cod din 2003.

* *

Mărturisesc că ideea de a scrie un comentariu al Codului de procedură fiscală s-a conturat încă de la intrarea în vigoare a codului din 2003. Probabil că a trebuit să se adune mai multă experiență și informație suficientă pentru a da utilitatea cuvenită unui atare demers.

Apoi, pentru ca demersul să fie și posibil, a trebuit ca ideea să se conjuge cu provocarea venită din partea domnului Profesor Radu Bufan și a Editurii Hamangiu, cărora le mulțumesc pentru încrederea pe care mi-au acordat-o. Din această conjugare s-a născut un proiect de Cod de procedură fiscală comentat, devenit acum cartea pe care o aveți în față.

Așadar, stimați cititori, vă rog să regăsiți în această carte:

  • explicații în legătură cu voința legiuitorului, așa cum ea a fost exprimată prin cuvintele sale/prin limbajul folosit. Am dorit să prezint înțelesuri ale normelor și ale cuvintelor având ca sursă participantul la facerea Codului (atât a celui vechi, cât și a celui nou), mai ales acolo unde am apreciat că cele scrise de legiuitor nu au reușit să exprime suficient de limpede voința sa;
  • considerente teoretice legate de unele instituții fundamentale de drept fiscal, între care doresc să le menționez în mod special pe cele referitoare la etapele din viața creanței fiscale: nașterea, stabilirea și întocmirea titlului de creanță, opozabilitatea și exigibilitatea;
  • aspecte practice, așa cum le-am întâlnit în decursul celor mai mult de 15 ani de aplicare a Codului, punctând, atunci când a fost cazul, situații de rele practici și conduite neconforme, mai ales din partea organelor fiscale care, de multe ori, din motive numai de ele știute, preferă să deturneze prerogativele de putere fiscală, sacrificând drepturile contribuabililor;
  • jurisprudență relevantă, în care judecătorii, dezvoltând instituții și principii de drept fiscal, contribuie la dezvoltarea științei fiscale, iar în cazul nostru, a științei procedurii fiscale;
  • nu în cele din urmă, am considerat important să semnalez aspectele care se impun a fi corectate în textul Codului, acestea fiind concretizate în propuneri de lege ferenda.

Prin comentariile mele m-am străduit, în primul rând, să transmit informații utile participanților la procesul de impunere, fiind vizați, cu prioritatea cuvenită, contribuabilii și organele fiscale. Deopotrivă însă, acest comentariu se adresează și celor care doresc să cunoască, să studieze și să înțeleagă procedura fiscală. Și sper ca această carte să-i ajute să devină buni specialiști în domeniu.

Nu în cele din urmă, m-am adresat și celor care s-au implicat sau care doresc să abordeze procedura fiscală din perspectivă științifică, lansând provocări la care, trebuie să spun, aștept și răspunsuri. Procedura fiscală este o zonă în care mai sunt încă multe lucruri de spus și sper să le putem spune împreună, noi toți cei care ne desfășurăm activitatea în acest frumos domeniu, indiferent de care parte a baricadei ne situăm în profesiile noastre de zi cu zi.

Tanți ANGHEL

Poți comanda cartea de aici >>

Please follow and like us: