Asa cum v-am obisnuit, in cadrul acestui blog juridic tratam diverse subiecte, din diferite materii ale Dreptului. Avem o categorie importanta de spete si articole juridice de drept civil, de drept penal, drept comercial, drept administrativ si nu numai. Vom acorda atentie in urmatoarea perioada si celor mai importante subiecte ce tin de domeniul drept penal, in mod specific cu focus pe infractiunile rutiere.
Am ales pentru articolul de astazi un scurt si interesant extras din lucrarea „Infractiunile rutiere. Editia a 2-a – Comentarii, doctrina si jurisprudenta”, extras ce se refera la una dintre cele mai solicitate spete din domeniu. Ce se intampla daca o persoana conduce un autoturism pe drumurile publice, dupa ce a urmat cursurile școlii de șoferi amatori, fără să fi obținut permis de conducere?
„JURISPRUDENȚĂ
1. Conducerea unui autoturism pe drumurile publice de o persoană care a urmat cursurile școlii de șoferi amatori, fără să fi obținut permis de conducere
Împrejurarea că, în urmă cu 2 ani, inculpatul – condamnat pentru infracțiunea prevăzută în art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 [art. 335 alin. (1) NCP – n.n.] – a urmat cursurile școlii de șoferi amatori, fără a fi obținut permis de conducere, întrucât nu s-a prezentat la examen, nu îndreptățește aprecierea că fapta de a fi condus un autoturism pe drumurile publice este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni și, ca atare, s-ar impune aplicarea art. 181 CP (din 1969 – n.n.).
Trib. București, s. a II-a pen., dec. nr. 241 din 1 ianuarie 1993, în Dreptul nr. 9/1994, p. 90[1]
2. Înscrisul eliberat de autoritățile statului de unde a fost importat autoturismul, în conformitate cu convențiile internaționale, nu echivalează cu permisul de conducere Înscrisul intitulat „permis de circulație rutieră”, eliberat de autoritățile statului de unde a fost importat autoturismul, în conformitate cu convențiile internaționale, nu echivalează cu „permisul de conducere” pe care trebuie să îl aibă orice persoană care conduce un autovehicul pe drumurile publice; el servește doar la trecerea autovehiculului achiziționat în străinătate pe teritoriul altor state, dobânditorul având obligația de a-l înmatricula în termen de 30 zile de la intrarea în țară.
În consecință, fapta inculpatului de a fi condus în România, fără a avea permis de conducere, un autovehicul adus din Germania constituie infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 [art. 335 alin. (1) NCP – n.n.], chiar dacă inculpatul posedă un „permis de circulație rutieră” eliberat de autoritățile germane.
Trib. București, s. I pen., dec. nr. 283 din 1 ianuarie 1993, în Dreptul nr. 2/1995, p. 74[1]”