31 decembrie 1869, Barlad, Vaslui – 8 ianuarie 1932, Bucuresti
In cultura juridica a oricarei natiuni exista personalitaţi cu vocatie calauzitoare. In jurul lor se construiesc scoli, se fundamenteaza idei si se plamadesc valori. Pentru cultura juridica romaneasca o astfel de personalitate este Constantin Hamangiu.
A urmat studiile liceale la Barlad si studiile universitare la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti (1888 – 1893), finalizate cu teza Despre proprietatea literara.
S-a dedicat carierei de magistrat, ocupand diferite functii in sistemul judiciar: judecator la ocolul V, Bucuresti, substitut la Tribunalul Valcea, supleant (1895) si procuror (1896) la Tribunalul Ilfov (1897), prim-procuror la Tribunalul Covurlui (1902), procuror la Curtea de Apel, Iasi (1902) si la Curtea de Apel Galati (1905)
Renunta la activitatea de magistrat pentru a se dedica studiilor juridice (1915 – 1918). Va reveni in functie ca secretar la Ministerul de Justitie, consilier la Inalta Curte de Casatie si ministru al Justitiei (1931 – 1932).
CONTRIBUTIA STIINTIFICA:
Meritele sale stiintifice sunt evidentiate de fondarea revistei Pandectele romane (1921). A fost ales membru de onoare al Academiei Romane (9 mai 1930). A daruit Academiei Romane 5 milioane de lei in inscrisuri agricole pentru finantarea unui premiu, care sa-i poarte numele, acordat pentru “Cel mai bun roman cu subiect din viata romaneasca; cea mai buna piesa de teatru; cele mai bune poezii; cel mai bun critic ” (1929). Acest premiu a fost decernat, printre alti autori consacrati, lui Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, George Calinescu.
AUTOR AL CODULUI GENERAL AL ROMANIEI:
Preocuparea pentru stiinta dreptului a fost centrata pe sistematizarea dreptului, in vederea elaborarii Codului General al Romaniei (1903 – 1940). Aceasta ampla lucrare de 30 de volume, coordonata de academicianul Constantin Hamangiu organizeaza intreaga legislatie a Romanie, din jumatatea secolelor XIX – XX.
Primul volum cuprinde toate codurile generale, iar volumele ulterioare actele normative – legile uzuale – din perioada 1856 – 1942.
OPERA JURIDICA:
- Legea pentru judecatoriile de pace, Legea timbrului si Legea autentificarei actelor (1898);
- Codul general al Romaniei: Codurile si Legile in vigore 1860 – 1903: cuprende toate codurile, legile uzuale si regulamentele (1903);
- Codul general al Romaniei: Codurile si legile uzuale – continuare – 1894 – 1903 (1903);
- Codul general al Romaniei: (Codurile, legile si regulamentele uzuale in vigoare): 1856 – 1942 (1907);
- Codul civil adnotat, vol. 1: Art. 1 – 643, vol. 2: Art. 644 – 1168, vol. 3: Art. 1169 – 1531 (1925);
- Vol 4: Art. 1532 – 1914 (1926);
- 5: Art. 1 – 460 (1928);
- 6: Art. 461 – 812 (1930);
- Dreptul roman (1930);
- Din opera legislativa a Ministerului de Justitie: Proiecte si ante-proiecte de legi cu expuneri de motive (1931).