Introducere in Dreptul civil – o lucrare in curs de aparitie la Editura Hamangiu si pe care o asteptam cu nerabdare. Astazi, in cadrul Blogului Juridic Hamangiu, va oferim un scurt si interesant extras cu privire la subiectul drepturilor patrimoniale si drepturilor nepatrimoniale.
Asa cum v-am obisnuit, Blogul Juridic Hamangiu se adreseaza tuturor celor pasionati de materiile Dreptului, fie ca este vorba despre drept civil si procesual civil, drept penal si procesual penal, drept administrativ, drept comercial, drept constiutional si nu numai. Va oferim extrase din cele mai noi lucrari juridice, articole interesante, spete rezolvate, teste grila rezolvate si explicate, precum si analize si comentarii juridice utile pentru activitatea dvs. profesionala si educationala.
Iata un scurt extras din lucrarea „Introducere in Dreptul civil”:
„Drepturile patrimoniale sunt acelea care au un obiect cu valoare economică, evaluabil în bani. Dreptul de proprietate, spre exemplu, este prin excelenţă un drept patrimonial, deoarece obiectul său, respectiv bunul, este susceptibil de o astfel de evaluare. Tot drepturi patrimoniale sunt drepturile de creanţă, precum dreptul de a încasa preţul, a căror obligaţie corelativă este o prestaţie cu valoare economică. Sunt considerate drepturi patrimoniale şi cele care conţin prerogativa de a modifica o situaţie juridică cu efecte asupra patrimoniului, cum ar fi dreptul de opţiune succesorală sau dreptul de a opta pentru încheierea contractului în cazul unui pact de opţiune[1].
Mai sunt drepturi patrimoniale şi componenta patrimonială a drepturilor de autor şi inventator, care conferă o exclusivitate de exploatare economică, precum şi componenta patrimonială a dreptului de creaţie literară, artistică şi ştiinţifică[2].
Drepturile nepatrimoniale sunt acelea care au un obiect fără valoare economică, nesusceptibil de a fi evaluat în bani. Astfel, dreptul la viaţă privată al oricărei persoane este un drept nepatrimonial, fiindcă priveşte un atribut al persoanei care nu poate fi preţuit în bani, la fel ca toate celelalte drepturi inerente fiinţei umane. Atributele de identificare ale persoanei fizice (sau juridice) fac parte tot din categoria drepturilor nepatrimoniale; şi componenta morală a drepturilor de autor constituie un drept nepatrimonial[3].
Doctrinar, această distincţie tradiţională este contestată. Ea este uneori considerată, cel puţin sub aspect tehnic, nu atât o veritabilă clasificare a drepturilor, cât o simplă compartimentare a lor, cu valoare exclusiv didactică[4]. Chiar dacă obiecţiile formulate de contestatarii acestei clasificări[5] merită să fie discutate, distincţia este utilizată frecvent în legislaţie, lucrările de specialitate şi în practica judiciară, astfel încât terminologia trebuie cunoscută. De asemenea, există anumite consecinţe pe planul regimului juridic al diferitelor drepturi subiective, decurgând din caracterul patrimonial sau nepatrimonial al lor, unele prevăzute chiar de lege. Spre exemplu, art. 253-257 C.civ. reglementează mijloace specifice de protejare a drepturilor nepatrimoniale şi de restabilire a dreptului nepatrimonial atins, inaplicabile însă drepturilor patrimoniale.
Apoi, prescripţia extinctivă, aşa cum este reglementată de Codul civil, priveşte cu precădere acţiunile în justiţie cu obiect patrimonial[6], deci acele acţiuni care corespund drepturilor patrimoniale. În schimb, acţiunile cu obiect nepatrimonial, corespunzătoare drepturilor extrapatrimoniale, sunt de regulă imprescriptibile.
Prin excepţie de la aceste reguli, legiuitorul stabileşte că anumite acţiuni patrimoniale sunt imprescriptibile (e.g. acţiunea în revendicare[7]) sau că anumite acţiuni nepatrimoniale sunt prescriptibile (e.g. acţiunea în tăgada paternităţii[8]). De asemenea, fiindcă obiectul drepturilor patrimoniale are o valoare economică, aceste drepturi sunt de regulă transmisibile (cesibile) prin acte juridice. Nu este însă şi cazul drepturilor nepatrimoniale şi în special al celor ale personalităţii, pe care legea[9] le declară expres netransmisibile. Apoi, drepturile patrimoniale sunt
transmisibile de principiu şi pe cale succesorală[10], deoarece ele fac parte din patrimoniul defunctului, în timp ce drepturile nepatrimoniale nu se pot transmite succesoral[11].
În sfârşit, consecinţele încălcării unui drept şi mijloacele specifice de înlăturare a acestor consecinţe diferă după cum este vorba despre un drept patrimonial sau nu. Atunci când se încalcă un drept patrimonial, titularului său i se cauzează frecvent o daună materială, care, dacă nu se repară în natură, dă dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin echivalent bănesc, constând în pierderea efectivă, beneficiul nerealizat şi cheltuielile făcute de victimă pentru evitarea sau limitarea prejudiciului[12]. Pentru determinarea pierderii suferite, se va lua în considerare valoarea bunului sau a prestaţiei de care victima a fost lipsită, prin raportare la valoarea de circulaţie, căci obiectul dreptului atins are o valoare economică intrinsecă, fiind evaluabil în bani[13].
[1] Art. 1278 alin. (4) C.civ.
[2] „Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra altor opere de creaţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial”, v. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, republicată în M. Of. nr. 489 din 14 iunie 2018. Iar conform art. 12, „Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii”.
[3] Art. 10 din Legea nr. 8/1996: „Autorul unei opere are următoarele drepturi morale: a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică; b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei; c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică; d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa; e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării”.
[4] Trei obiecţii au fost ridicate cu precădere de către contestatarii acestei clasificări. În primul rând, existenţa unor divergenţe între drepturi aparţinând aceleiaşi categorii (atât proprietatea, drept real, cât şi o creanţă sunt patrimoniale), concomitent cu existenţa unor similitudini între drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale (protejate prin acţiuni cu structură similară); în al doilea rând, lipsa preciziei care trebuie să caracterizeze o clasificare cu suport tehnic, ceea ce generează ezitări cât priveşte aşezarea unui drept într-o categorie sau alta, cum este cazul drepturilor de creaţie intelectuală; în al treilea rând, faptul că obiectul patrimonial sau nepatrimonial al unui drept nu determină decisiv regimul juridic al acestuia (F. HAGE-CHAHINE, op. cit., p. 707-709).
[5] M. NICOLAE, Drept civil. Teoria generală, Vol. II…, op. cit., p. 31-32.
[6] Art. 2501 C.civ.
[7] Art. 563 C.civ.
[8] Art. 429-433 C.civ.
[9] Art. 58 alin. (2) C.civ.
[10] M. NICOLAE, Drept civil. Teoria generală, Vol. II…, op. cit., p. 43.
[11] Drepturile personalităţii sunt inerente fiinţei umane, iar atributele de identificare de asemenea sunt strâns legate de persoana titularului şi nu pot fi transmise pe cale succesorală. Prin excepţie, legea prevede posibilitatea transmiterii anumitor drepturi nepatrimoniale, cum sunt cele de la art. 10 alin. (1) lit. a), b) şi d) din Legea nr. 8/1996, dar şi cele de la art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege.
[12] Art. 1385 alin. (3) C.civ.
[13] P. VASILESCU, op. cit., p. 694-695. ”
Cartea poate fi comandata pe site-ul Editurii Hamangiu: „Introducere in Dreptul civil”
Mai multe articole de Drept civil pot fi citite aici>>>
