Va oferim in randurile urmatoare un scurt extras din cea mai noua lucrare de Drept civil la Editura Hamangiu: „Drept civil. Familia. Editia a 3-a”. Extrasul are ca tema notiunea juridica a familiei.
„Familia – o noţiune juridică polivalentă
Examinarea noţiunii juridice de familie presupune raportarea la actele normative care reglementează relaţiile de familie, pentru a desprinde ceea ce defineşte familia în „ochii legiuitorului”.
În primul rând, reglementarea generală a aspectelor fundamentale ale familiei se realizează la nivelul Constituţiei (revizuită în 2003). Astfel, art. 26 din Constituţie prevede în alin. (1) că „Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată”, iar alin. (2) statuează că „persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”.
De asemenea, potrivit art. 48 din Constituţie:
„(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie”.
Considerăm că textul din Constituţie având denumirea marginală „Familia” este criticabil[2] şi generează o tensiune conceptuală cu art. 26 din Constituţie, deoarece, în realitate, alin. (1) şi (2) nu reglementează „familia” în general (care nu se reduce la căsătorie), ci doar familia întemeiată pe căsătorie. În perspectiva unei viitoare revizuiri a Constituţiei, textul ar trebui să primească o mai mare atenţie din partea legiuitorului, în sensul de a asigura corelaţia cu art. 26 din Constituţie, astfel încât să permită degajarea unei noţiuni mai largi a familiei, în sensul dreptului european al drepturilor omului, care distinge între dreptul fundamental la căsătorie şi dreptul fundamental de a întemeia o familie, chiar dacă modelul familial al căsătoriei rămâne central.
În ceea ce priveşte noţiunea de „soţi”, prin Decizia nr. 580 din 20 iulie 2016[3], analizând constituţionalitatea intrinsecă a iniţiativei de revizuire a art. 48 alin. (1) din Constituţie prin raportare la art. 152 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a decis că iniţiativa este constituţională, dând propria interpretare art. 48 din Constituţie. În pofida redactării neutre a textului, a reţinut că, prin înlocuirea sintagmei „între soţi” cu sintagma „între un bărbat şi o femeie”, „se realizează doar o precizare în privinţa exercitării dreptului fundamental la căsătorie, în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceasta fiind, de altfel, chiar semnificaţia originară a textului. În anul 1991, când Constituţia a fost adoptată, căsătoria era privită în România în accepţiunea sa tradiţională, de uniune între un bărbat şi o femeie. Această idee
este susţinută de evoluţia ulterioară a legislaţiei în materia dreptului familiei din România, precum şi de interpretarea sistematică a normelor constituţionale de referinţă. Astfel, art. 48 din Constituţie defineşte instituţia căsătoriei în corelaţie cu protecţia copiilor, deopotrivă din afara căsătoriei şi din căsătorie. Este evidentă, deci, componenta biologică ce a fundamentat concepţia legiuitorului constituant în privinţa căsătoriei, fiind fără îndoială că aceasta a fost privită ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie, câtă vreme numai dintr-o astfel de uniune, indiferent dacă este în căsătorie sau în afara ei, se pot naşte copii”.
Ulterior, prin Decizia nr. 539 din 17 septembrie 2018 asupra constituţionalităţii Legii de revizuire a Constituţiei României[4], Curtea Constituţională a reţinut (cu majoritate de voturi şi o opinie separată) că şi Legea de revizuire a Constituţiei adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din data de 9 mai 2017 şi de Senat în şedinţa din 11 septembrie 2018 este constituţională. Prin această lege s-a modificat alin. (1) al art. 48 din Constituţie, în sensul că „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”. Legea de revizuire a Constituţiei a fost însă respinsă prin referendumul din 6-7 octombrie 2018, astfel încât textul constituţional a rămas nemodificat, însă sensul noţiunii de soţi este cel dat de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 580/2016[5].
În al doilea rând, abundenţa reglementărilor care privesc în mod direct sau indirect familia impune o sistematizare a acestor acte normative, în funcţiile de liniile directoare ale reglementării, pentru a circumscrie astfel sfera dreptului civil al familiei în raport cu celelalte discipline juridice.
Din perspectiva diversităţii reglementării legale, se poate spune că, lato sensu, dreptul familiei este, la rândul lui, ramificat. Astfel, se poate vorbi despre un drept civil al familiei, un drept social al familiei, un drept penal al familiei (care sancţionează violenţa în familie sau încălcarea altor obligaţii familiale), un drept fiscal al familiei.
De aceea, se poate afirma că noţiunea juridică de familie este polivalentă, deoarece atât conţinutul, cât şi întinderea raporturilor de familie depind de materia reglementată şi de natura intereselor ocrotite prin norma juridică.
Stricto sensu, dreptul familiei este înţeles ca drept civil al familiei. Legea-cadru care reglementează relaţiile de familie este Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009[6], intrată în vigoare la 1 octombrie 2011, Cartea a II-a „Despre familie” (art. 258-534).
Prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil[7] [art. 230 lit. m)] a fost expres abrogat Codul familiei[8] (Legea nr. 4/1953, intrată în vigoare la 1 februarie 1954).
După intrarea în vigoare a Codului civil, cea mai amplă modificare a fost realizată prin Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale şi modificarea şi completarea unor acte normative[9], prin care s-au realizat punerea de acord a dispoziţiilor din Codul civil cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 601 din 16 iulie 2020[10] referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (1) C. civ., precum şi alinierea legislaţiei naţionale la exigenţele impuse de Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la 13 decembrie 2006 la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Codul civil, deşi constituie dreptul comun în materie, nu defineşte familia.
Sensul de drept comun al noţiunii de familie se determină potrivit reglementării din Codului civil, care constituie principalul izvor de drept în materia relaţiilor de familie.
Există însă şi reglementări în diferite materii care dau definiţii speciale familiei.
[1] Etimologic, termenul „familie” provine din limba latină (familia, -ae) şi desemna la origini toţi sclavii care trăiau sub acelaşi acoperiş, sub puterea aceluiaşi pater familias. [2] A se vedea M. AVRAM, Regimuri patrimoniale în cazul cuplurilor din afara căsătoriei, în R.R.D.P. nr. 3/2018, p. 43, nota 1.
[3] Publicată în M. Of. nr. 857 din 27 octombrie 2016.
[4] Publicată în M. Of. nr. 798 din 18 septembrie 2018. A se vedea opinia separată la această decizie, în sensul că textul constituţional permite şi căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi că legea de revizuire a Constituţiei restrânge dreptul la căsătorie.
[5] În literatura juridică a fost exprimată şi opinia în sensul că art. 48 din Constituţie permite încheierea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, astfel încât refuzul ofiţerului de stare civilă de a celebra căsătoria dintre persoane de acelaşi sex ar putea fi atacat în justiţie, în condiţiile art. 286 C. civ. şi art. 9 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă (republicată în M. Of. nr. 339 din 18 mai 2012), iar în cadrul acestui proces se poate invoca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Codului civil pe care este întemeiat refuzul ofiţerului de stare civilă, în raport cu art. 48 alin. (1) din Constituţie. A se vedea, în acest sens, T. BODOAŞCĂ, Opinii privind căsătoria persoanelor de acelaşi sex în România din perspectivă exclusiv juridică, în P.R. nr. 5/2020, disponibilă pe Sintact.ro. Nu împărtăşim această opinie, având în vedere că, prin Decizia nr. 580 din 20 iulie 2016, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la interpretarea art. 48 alin. (1) din Constituţie în sensul că are în vedere căsătoria heterosexuală. Pentru a se permite căsătoria între persoane de acelaşi sex, ar trebui ca şi Curtea Constituţională să revină asupra acestei jurisprudenţe, ceea ce pare greu de imaginat în raport cu argumentaţia categorică din această decizie. În acest sens, a se vedea C.C. HAGEANU, Dreptul familiei şi actele de stare civilă, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2017, p. 28. Mai mult decât atât, considerăm că un argument în sensul că, potrivit Constituţiei, căsătoria poate fi încheiată doar între bărbat şi femeie este chiar alin. (2) al art. 48, potrivit căruia căsătoria religioasă poate
fi celebrată numai după căsătoria civilă. Este o consacrare expresă a dimensiunii spirituale a căsătoriei şi, în mod evident, trimite la căsătorie ca uniune între bărbat şi femeie.
[6] Republicat în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011, cu modificările şi completările ulterioare.
[7] Publicată în M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare.
[8] Publicat în B. Of. nr. 1 din 4 ianuarie 1954.
[9] Publicată în M. Of. nr. 500 din 20 mai 2022.
[10] Publicată în M. Of. nr. 88 din 27 ianuarie 2021.”
Cartea poate fi comandata aici: „Drept civil. Familia. Editia a 3-a”.
