Autori, Blog Juridic, Editoriale, Noutati editoriale

Scurte considerații pe marginea unor dispoziții de procedură civilă interpretate neunitar în practica judiciară

Like & Share

Prof. univ. dr. Gabriel BOROI, rector al Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti, formator la Institutul Naţional al Magistraturii
Judecător dr. Delia Narcisa THEOHARI, judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, formator la Institutul Naţional al Magistraturii

Sumar:

■ Domeniul de aplicare a art. 158 alin. (1) C. proc. civ. privind domiciliul sau, după caz, sediul procesual ales
■ Invocarea necompetenţei secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecător eşti sau, după caz, a completelor specializate ale aceleiaşi secţii
■ Aplicarea în timp a O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sub aspectul dispoziţiilor procedurale vizând soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor pentru plata taxei judiciare de timbru, a cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru etc.
■ Natura juridică a termenului de 5 zile, prevăzut de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 pentru formularea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru. Raportul acestuia cu dispoziţiile art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă , care prevăd că ajutorul public judiciar se acordă oricând în cursul judecăţii. Fixarea termenului de judecată pentru cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru în etapa regularizării cererii de chemare în judecată
■ Repunerea cauzei pe rol în ipoteza suspendării prevăzute de art. 413 alin. (1) C. proc. civ. şi a celei reglementate de art. 520 alin. (2) şi (4) C. proc. civ.
■ Momentul până la care se poate formula cererea adiţională prevăzută de art. 204 alin. (1) C. proc. civ. Acordul expres al părţilor
■ Amânarea cauzei când nu este în stare de judecată

În prezentul articol am analizat o serie de dispoziţii de procedură civilă, cuprinse în cod sau în diverse acte normative speciale, a căror aplicare în practica judecătorească a generat soluţii divergente.

Domeniul de aplicare a art. 158 alin. (1) C. proc. civ. privind domiciliul sau, după caz, sediul procesual ales

Potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau art. 156.

În legătură cu acest text legal, expunem următoarele observaţii punctuale:

a) Alegerea de domiciliu/sediu poate fi făcută numai de către parte pentru sine, iar nu şi pentru cealaltă parte; cu alte cuvinte, o parte nu poate alege domiciliul/sediul procesual al celeilalte părţi.

De exemplu, dacă contestatorul (debitor) a indicat, în cuprinsul unei contestaţii la executare, domiciliul procesual ales al intimatului (creditor), preluând domiciliul pe care această din urmă parte şi l-a ales, la momentul depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc, pentru comunicarea actelor de executare, instanţa nu va proceda la citarea intimatului la acest domiciliu procesual ales, ci va pune în vedere contestatorului să indice domiciliul sau reşedinţa intimatului pentru a fi citat potrivit art. 155 C. proc. civ.
Această soluţie are în vedere faptul că, pe de o parte, în cadrul procesului privind contestaţia la executare, intimatul nu a procedat la alegerea unui astfel de domiciliu, alegerea făcută de cealaltă parte nefiind operantă, iar, pe de altă parte, domiciliul procesual ales în faţa executorului judecătoresc, în absenţa unei manifestări de voinţă a părţii vizate, nu poate fi extins şi în faza judecăţii desfăşurate în faţa instanţei.
Se impune însă observarea dispoziţiei art. 202 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., potrivit căreia, dacă părţile nu îşi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului (în caz de coparticipare procesuală, când numărul părţilor este foarte mare), judecătorul va numi, prin încheiere, un curator special, în condiţiile art. 58 alin. (3), care va asigura reprezentarea reclamanţilor sau, după caz, a pârâţilor şi căruia i se vor comunica actele de procedură. Prin urmare, numai în această situaţie, în vederea asigurării desfăşurării normale a activităţii de judecată, instanţa va fi aceea care va desemna mandatarul comun în persoana curatorului special, la sediul profesional al căruia se vor comunica părţilor actele de procedură.

b) Alegerea de domiciliu sau de sediu trebuie să fie expresă, neputând fi dedusă din alte circumstanţe ale cauzei.

Simplul fapt că cererea de chemare în judecată este semnată de către avocatul reclamantului, ipoteză în care sediul profesional al acestuia se impune a fi menţionat în cuprinsul cererii, raportat la art. 194 lit. b) C. proc. civ., nu determină concluzia că reclamantul şi-a ales domiciliul procesual la sediul avocatului care îl reprezintă.
Este de observat însă că, în ipoteza art. 202 C. proc. civ., mandatarul comun indicat de către părţi reprezintă persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură la domiciliul sau la sediul acestuia, aspect ce rezultă din alin. (1) al articolului menţionat. Ca atare, prin indicarea de către părţi, la solicitarea instanţei, a mandatarului comun, acestea îşi aleg practic şi domiciliul sau sediul procesual la domiciliul sau la sediul mandatarului.

c) Oricare parte din proces, persoană fizică sau juridică ori entitate fără personalitate juridică, are dreptul să îşi aleagă un domiciliu sau un sediu procesual pentru comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură pe parcursul litigiului, urmând ca această operaţiune să se efectueze numai la domiciliul/sediul procesual ales, iar nu şi în condiţiile art. 155 sau, după caz, ale art. 156 C. proc. civ.

Astfel, dacă partea şi-a ales, în condiţiile legii, un domiciliu procesual pentru comunicarea actelor de procedură, prima instanţă va dispune citarea părţii exclusiv la acest domiciliu. Eventuala critică de nelegalitate a hotărârii primei instanţe, invocată de parte în apel, pentru considerentul că citarea sa pe parcursul judecării cauzei în primă instanţă s-a efectuat numai la domiciliul procesual ales, iar nu şi în condiţiile art. 155 sau, după caz, art. 156 C. proc. civ., are caracter nefondat.
În schimb, în ipoteza în care o parte şi-a ales un domiciliu sau, după caz, sediu procesual cu respectarea dispoziţiilor legale, citarea acesteia în condiţiile art. 155 sau art. 156 C. proc. civ. atrage nelegalitatea îndeplinirii procedurii de citare, citaţia şi dovada de înmânare sau procesul-verbal, după caz, fiind nule prin raportare la art. 157 alin. (3) C. proc. civ. cu trimitere la alin. (1) lit. e) al aceluiaşi articol, respectiv art. 164 alin. (3) cu trimitere la alin. (1) lit. c).
O problemă controversată ivită în practica judiciară vizează caracterul legal sau, dimpotrivă, nelegal al procedurii de citare în situaţia în care o parte, deşi îşi alesese domiciliul procesual în condiţiile legii, a fost citată la domiciliul său inserat în cartea de identitate, loc în care a primit citaţia şi a semnat dovada de înmânare a acesteia.
Sancţiunea care intervine în ipoteza în care citarea nu s-a efectuat la domiciliul procesual ales este nulitatea procedurii de citare [citaţia şi dovada de înmânare sau procesul-verbal, după caz, fiind nule prin raportare la art. 157 alin. (3) C. proc. civ. cu trimitere la alin. (1) lit. e) al aceluiaşi articol, respectiv art. 164 alin. (3) cu trimitere la alin. (1) lit. c)]. În acest caz, caracterul expres al nulităţii determină prezumţia relativă a vătămării, potrivit art. 175 alin. (2) C. proc. civ. În schimb, continuând raţionamentul, primirea şi semnarea citaţiei de către partea însăşi sunt de natură să răstoarne prezumţia de vătămare, partea fiind înştiinţată cu privire la existenţa şi locul desfăşurării procesului, precum şi în legătură cu celelalte elemente care, în concepţia legiuitorului, este necesar a fi cunoscute de către destinatar. Drept consecinţă, fiind înlăturată prezumţia vătămării, apreciem că, în această situaţie, părţii i-ar reveni sarcina de a face dovada unui prejudiciu decurgând din faptul că nu a fost citată la domiciliul procesual ales.
De pildă, partea citată personal pentru administrarea interogatoriului şi care nu s-a prezentat la termenul de judecată stabilit în acest scop ar putea susţine că vătămarea pe care a suferit-o decurge din împrejurarea că instanţa poate face aplicarea art. 358 C. proc. civ., deşi şi-a ales domiciliul la sediul profesional al avocatului său tocmai în considerarea faptului că este un specialist al dreptului şi că, într-o atare calitate, o putea atenţiona cu privire la exercitarea obligaţiilor procesuale şi la consecinţele juridice ale nerespectării acestora.

d) Faptul că partea a specificat în cuprinsul actului de procedură un domiciliu sau, după caz, un sediu procesual ales nu îi înlătură obligaţia procedurală de a-şi indica şi domiciliul sau reşedinţa ori sediul.

Astfel, în timp ce domiciliul/sediul procesual ales priveşte exclusiv locul unde vor fi comunicate actele de procedură pe parcursul procesului, alegerea unui astfel de domiciliu fiind lăsată, de principiu, la latitudinea părţii, domiciliul sau reşedinţa ori sediul reprezintă datele acesteia de identificare, specificarea lor constituind o obligaţie procesuală în sarcina sa. Menţionarea acestor din urmă date se impune nu numai din perspectiva identificării părţii şi, eventual, a posibilităţii de punere în executare a hotărârii judecătoreşti, ci şi din aceea a incidenţei anumitor instituţii de drept procesual a căror aplicare este legată de noţiunea de „domiciliu” (competenţă etc.).

e) În cazul persoanei fizice, „locul ales” menţionat în cuprinsul art. 155 alin. (1) pct. 6 teza a II-a C. proc. civ. este diferit de domiciliul procesual ales reglementat de art. 158 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 155 alin. (1) pct. 6 teza a II-a C. proc. civ., persoanele fizice vor fi citate la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele. Acest „loc ales de ele” se referă la ipoteza în care persoana fizică nu se află nici la domiciliul înscris în actul de identitate, nici la reşedinţa sa în sensul atribuit de Codul civil acestei noţiuni, ci într-un alt loc.
Spre deosebire la domiciliul procesual ales, unde se găseşte persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, la „locul ales” se găseşte însăşi partea.
Aspectul că cele două noţiuni sunt diferite rezultă şi din menţiunea existentă în finalul alin. (1) al art. 158 C. proc. civ., respectiv din faptul că, dacă partea nu a indicat, în ipoteza domiciliului procesual ales, şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea se va face potrivit art. 155 sau, după caz, art. 156 C. proc. civ., textul art. 155 incluzând, în alin. (1) pct. 6 teza a II-a, „locul ales de parte”.
Prin urmare, în situaţia în care partea ar indica un loc de comunicare a actelor de procedură cu titlul de domiciliu procesual ales şi pe ea însăşi ca persoană însărcinată cu primirea corespondenţei, nu ne vom afla în prezenţa unui domiciliu procesual ales în condiţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., ci a noţiunii de „loc ales” inserate în art. 155 alin. (1) pct. 6 teza a II-a C. proc. civ.

f) Alegerea unui domiciliu sau sediu procesual presupune, totodată, şi indicarea expresă a persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, iar nu numai a adresei.

Din moment ce legea nu introduce vreo distincţie, persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură poate fi atât o persoană fizică, cât şi una juridică (diferită de destinatar, astfel cum am arătat mai sus).
Alegerea unui domiciliu sau, după caz, a unui sediu implică indicarea adresei unde urmează a fi comunicate actele de procedură, la care se adaugă obligaţia procesuală a părţii de a specifica şi o persoană însărcinată cu primirea acestora la adresa menţionată, dat fiind faptul că partea nu se găseşte în acel loc.
Se impune evidenţierea faptului că textul art. 158 alin. (1) C. proc. civ. nu introduce vreo deosebire între felul persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, persoană fizică sau persoană juridică, motiv pentru care nici interpretarea textului nu poate fi făcută diferenţiat. De altfel, faptul că o persoană juridică poate fi mandatată de o parte drept persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură rezultă şi din dispoziţiile art. 202 alin. (2) C. proc. civ.
În ipoteza în care partea mandatează o persoană juridică pentru primirea actelor de procedură la domiciliul sau, după caz, la sediul procesual ales, procedura este legal îndeplinită dacă dovada de înmânare a fost semnată de funcţionarul sau de persoana însărcinată cu primirea corespondenţei la sediul persoanei juridice (persoană desemnată cu această atribuţie de către persoana juridică, iar nu de către partea litigantă care şi-a ales domiciliul procesual la sediul persoanei juridice) ori, în lipsa acestora, de administratorul clădirii sau, în lipsa acestuia din urmă, dacă procesul-verbal întocmit în acest scop a fost semnat de paznicul ori de agentul de pază, potrivit art. 162 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, dacă o parte şi-a ales domiciliul procesual la sediul locului de muncă, fiind indicată persoana juridică angajatoare ca persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură, procedura de comunicare a citaţiilor sau a altor acte de procedură este legală în ipoteza în care, de pildă, funcţionarul persoanei juridice, însărcinat de aceasta cu primirea corespondenţei, semnează de primire dovada de înmânare.
În cazul descris anterior, locul de muncă constituie un domiciliu procesual ales în înţelesul art. 158 alin. (1) C. proc. civ., iar nu „locul cunoscut unde îşi desfăşoară permanent activitatea curentă” în sensul art. 155 alin. (1) pct. 6 teza finală C. proc. civ., acesta din urmă fiind aplicabil numai în ipoteza în care partea nu are un domiciliu procesual ales şi nici nu locuieşte la domiciliu sau la reşedinţă ori într-un anumit loc ce nu reprezintă nici domiciliu, nici reşedinţă în sensul legii civile.
Dând un alt exemplu, în ipoteza în care reclamantul şi-a ales domiciliul procesual la locul de muncă, respectiv în Bucureşti, sectorul 4, B-dul Splaiul Independenţei nr. 5, la sediul Curţii de Apel Bucureşti, persoana juridică însărcinată cu primirea actelor de procedură de către reclamant este însăşi curtea de apel, nefiind necesar ca reclamantul să nominalizeze suplimentar şi o persoană angajată la serviciul de registratură al acestei instanţe. Ca atare, procedura citării reclamantului este legal îndeplinită dacă dovada de înmânare a citaţiei a fost semnată de către un funcţionar desemnat cu primirea corespondenţei.
De asemenea, în practica judiciară sunt foarte frecvente cazurile în care partea îşi alege domiciliul sau sediul procesual la sediul profesional al avocatului care îi asigură reprezentarea în proces, fiind fără relevanţă forma de organizare a profesiei de avocat (cabinet sau societate profesională). Într-un astfel de caz, este necesar ca partea să precizeze în mod expres aceasta şi să indice cabinetul ori societatea de avocatură din care face parte avocatul şi la sediul profesional al căruia şi-a ales domiciliul sau sediul procesual.
Prin urmare, nu este necesară indicarea de către parte a unui anumit avocat din cadrul cabinetului sau al societăţii profesionale de avocatură spre a primi actele de procedură, căci însuşi cabinetul (avocatul) sau societatea profesională a fost însărcinat(ă) cu această atribuţie.
Potrivit art. 162 alin. (1) C. proc. civ., (…) atunci când actul (actul de procedură – n.n.) urmează a fi înmânat unui avocat (…) se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care va semna dovada; în lipsa acestora, înmânarea citaţiei sau a actelor de procedură se va face administratorului clădirii, iar, în lipsă, paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop de către agent, după ce acesta din urmă a certificat în prealabil identitatea şi calitatea sa.
Dacă s-ar primi interpretarea potrivit căreia partea trebuie să nominalizeze un anumit avocat din cadrul cabinetului sau al societăţii profesionale de avocatură pentru primirea actelor de procedură, textul art. 162 alin. (1) C. proc. civ. nu ar mai fi aplicabil, căci numai avocatul ar fi îndrituit să primească actele comunicate.
Prin urmare, în cazul dat, procedura se consideră legal îndeplinită dacă dovada de îndeplinire a comunicării este semnată de funcţionarul sau de persoana însărcinată cu primirea corespondenţei din cadrul cabinetului sau al societăţii ori, în lipsa acestora, de administratorul clădirii sau, în lipsa acestuia din urmă, dacă procesul-verbal întocmit în acest scop a fost semnat de paznicul ori de agentul de pază, potrivit art. 162 alin. (1) C. proc. civ.
Dacă partea a indicat o adresă drept domiciliu sau, după caz, sediu procesual, însă nu a precizat numele ori denumirea persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, citarea şi comunicarea altor acte de procedură se vor face fără a se lua în considerare domiciliul sau sediul ales, urmând a fi respectate regulile prevăzute de art. 155 sau art. 156 C. proc. civ. Astfel, în ipoteza specificată anterior, dacă partea a fost citată totuşi la domiciliul procesual ales, procedura de citare nu se va considera legal îndeplinită, cu atât mai mult cu cât la domiciliul procesual ales nu se află persoana indicată ca destinatar şi, ca atare, agentul procedural nu o poate găsi şi identifica.

g) Domiciliul sau sediul procesual ales poate fi schimbat pe parcursul desfăşurării procesului, cu respectarea art. 172 C. proc. civ.

Potrivit art. 172 C. proc. civ., dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării; în cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.
Aceste dispoziţii legale sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte schimbarea în cursul procesului a domiciliului sau a sediului procesual ales. Sancţiunea care intervine în cazul în care partea omite să facă o atare încunoştinţare vizând schimbarea domiciliului sau a sediului procesual ales este aceea că procedura de citare se va considera legal îndeplinită la vechiul loc de citare, pentru aceeaşi instanţă.
Apreciem că renunţarea unilaterală la contractul de asistenţă juridică nu implică în mod automat şi renunţarea părţii la alegerea de domiciliu făcută la sediul profesional al avocatului care o reprezenta în proces, fiind necesar ca partea sau avocatul să arate în mod expres şi că renunţă la alegerea de domiciliu sau de sediu ori, după caz, la însărcinarea privind primirea actelor de procedură, întrucât domiciliul sau sediul procesual ales nu constituie obiect al contractului de asistenţă juridică. În majoritatea cazurilor practice o atare problemă nu se ridică, întrucât persoanele vizate aduc la cunoştinţa instanţei faptul că, odată cu renunţarea unilaterală la contractul de asistenţă juridică, încetează şi însărcinarea de primire a corespondenţei la domiciliul sau la sediul procesual ales.

h) Alegerea de domiciliu sau de sediu procesual implică şi acordul persoanei la adresa căreia se vor comunica actele de procedură, o atare însărcinare constituind în sine un mandat.

Dacă persoana indicată de către parte la domiciliul sau la sediul procesual ales refuză primirea corespondenţei, alegerea de domiciliu sau de sediu nu este operantă, fiind necesar ca partea să îşi aleagă un alt domiciliu sau sediu procesual, în caz contrar, actele de procedură urmând a-i fi comunicate în condiţiile art. 155 sau art. 156 C. proc. civ.

i) Procedura de comunicare nu este legal îndeplinită în ipoteza în care în citaţie sau, după caz, în comunicare nu este menţionată persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, ci numai adresa domiciliului sau a sediului procesual ales.

În situaţia descrisă, procedura nu este legal îndeplinită, întrucât la domiciliul sau la sediul procesual ales nu se găseşte persoana destinatarului înscris în citaţie sau în comunicare, astfel încât agentul procedural, necunoscând persoana însărcinată de destinatar cu primirea actelor de procedură, nu poate face corespondenţa dintre persoana destinatarului şi adresa menţionată în citaţie sau în comunicare.

Studiul în variantă completă se regăsește în:

Codul de procedura civilă și 12 legi uzuale. Actualizat 12 martie 2018 
Codul de procedura civila si 12 legi uzuale. Actualizat 12 martie 2018

 Codul de procedură civilă si Legea de punere în aplicare. Actualizat 8 martie 2018

Codul de procedura civila si Legea de punere in aplicare. Actualizat 8 martie 2018

Like & Share

S-ar putea să te intereseze și