Grila 184 din capitolul al III-lea Infracțiuni contra autorității, volumul Culegere de subiecte date la concursuri și examene cu explicații ale variantelor de răspuns. Drept penal. Partea specială | Autori: Cristinel Ghigheci, Ioan-Paul Chiș
Inculpatul X a fost solicitat de către agentul de poliție A, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, să participe în calitate de martor asistent la încheierea unui proces‑verbal de contravenție. Întrucât X a refuzat, agentul A i‑a dat o palmă, pentru a se conforma solicitării, context în care inculpatul a adresat agentului de poliție A amenințări cu moartea. Fapta inculpatului X constituie:
A. infracțiunea de ultraj;
B. infracțiunea de ultraj și infracțiunea de amenințare, în concurs;
C. infracțiunea de amenințare.
EXPLICAȚII
Prezenta întrebare ridică problema depășirii cadrului legal care îi conferă protecție funcționarului public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat. Cu privire la aceasta, se arată în doctrină că, pentru ca protecția să se activeze, este necesar ca funcționarul să nu exercite abuziv funcția (de exemplu, prin depășirea atribuțiilor, prin nesocotirea cadrul legal în care trebuie să efectueze acte de serviciu, printr‑o comportare lipsită de răspundere arbitrară) (M. Gorunescu, în V. Dobrinoiu ș.a., op. cit., p. 362). În aceste condiții, nu va putea fi reținută infracțiunea de ultraj, pentru că fapta nu a fost săvârșită împotriva autorității, ci numai împotriva și în considerarea exercitării abuzive a funcției de către funcționarul public. Rezultă astfel că răspunsul corect este cel de la litera C.
Comisia de soluționare a contestațiilor a reținut că varianta de răspuns de la litera A nu este corectă. Elementul material al infracțiunii de ultraj cuprinde acțiunile specifice care caracterizează una dintre infracțiunile contra persoanei, respectiv: amenințarea, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul. Pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii este necesară îndeplinirea mai multor cerințe, printre care aceea ca fapta să fie săvârșită împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții. Referitor la aceasta cerință, trebuie reținut faptul că legiuitorul a urmărit ocrotirea funcționarului care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, deoarece orice ofensă adusă unui astfel de funcționar constituie, în același timp, o ofensă adusă autorității. Este obligatoriu însă ca funcționarul să se mențină în cadrul legal al atribuțiilor sale de serviciu.
Dacă funcționarul își depășește atribuțiile de serviciu, le încalcă sau le exercită în mod abuziv, el nu se mai află în exercițiul funcției și nu acționează în numele autorității, iar protecția acordată de legiuitor prin dispozițiile art. 257 CP nu se mai justifică. Ca atare, cum în speță agentul de poliție i‑a dat o palmă inculpatului X, acesta nu se mai poate bucura de privilegiul conferit de lege, întrucât și‑a exercitat atribuțiile de serviciu în mod abuziv, iar amenințarea cu moartea se circumscrie infracțiunii de amenințare, și nu infracțiunii de ultraj.
Răspuns: C
(admitere în magistratură, mai 2018)
