Delia Narcisa Theohari
Extras din Noul Cod de procedură civilă – comentariu pe articole, ed. a II-a
Noutăţi editoriale | www.hamangiu.ro
Art. 197. Timbrarea cererii. În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii.
COMENTARIU[1]
- Definiţia, clasificarea taxelor judiciare de timbru şi domeniul de aplicare al legislaţiei speciale în materie. Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil, fără posibilitatea îngrădirii nelimitate a accesului liber la justiţie.
Acest acces la justiţie poate fi limitat prin impunerea de către stat a unei restricţii financiare, dictate de exigenţele unei bune administrări şi funcţionări a justiţiei, ca serviciu public.
În cauza Weissman şi alţii c. României[2], C.E.D.O. a apreciat că o limitare a accesului la justiţie este conformă dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului numai dacă tinde către un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat. De asemenea, Curtea a stabilit că „dreptul de acces la o instanţă” garantat de art. 6 din Convenţie „se pretează unor limitări, deoarece, prin însăşi natura sa, el impune o reglementare din partea statului, care poate să aleagă mijloacele pe care să le utilizeze în acest scop”. În această privinţă, Curtea reaminteşte în cauza Larco şi alţii c. României[3] că ea nu a exclus niciodată ipoteza conform căreia interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă.
Dreptul privind accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, nu presupune însă gratuitatea acestuia, aspect stabilit de Curtea Constituţională[4], care a reţinut că instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare a principiului consacrat de art. 56 din Constituţie, potrivit căruia „cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice”.
Prin urmare, stabilirea de către stat în sarcina justiţiabililor a obligaţiei de plată a unei taxe judiciare de timbru nu reprezintă o ingerinţă în dreptul de acces liber la justiţie, în măsura în care scopul instituirii acesteia îl reprezintă buna funcţionare a justiţiei, iar cuantumul său nu este excesiv, neimpunând justiţiabilului o sarcină exorbitantă de natură a leza dreptul acestuia în substanţa sa. Curtea europeană a statuat cu titlu de principiu în cauza Weissman şi alţii c. României că „suma costurilor, apreciată în lumina circumstanţelor unui caz dat, înţelegând aici şi solvabilitatea solicitantului şi faza procedurii prin care restricţia în chestiune îi este impusă, este un factor de care trebuie ţinut cont pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiţie sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiţie a fost restrâns în aşa măsură încât este afectat în însăşi substanţa sa”.
Taxele judiciare de timbru reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti, Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013[5] privind taxele judiciare de timbru.
După criteriul modului de stabilire, taxele judiciare de timbru se clasifică în taxe fixe (exprimate în sume absolute – de exemplu, cererea pentru strămutare în materie civilă, contestaţia în anulare şi revizuirea, cererea de divorţ) şi în taxe proporţionale şi pe tranşe (exprimate în procente – de pildă, cererea privind obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, promovată pe calea dreptului comun).
Taxele în sumă fixă se aplică acţiunilor şi cererilor neevaluabile în bani (de exemplu, cererea de divorţ, cererea de stabilire a locuinţei minorilor, plângerea împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial etc.), precum şi celor evaluabile în bani, pentru care prin lege s‑a stabilit o sumă fixă (de pildă, cererea pentru emiterea ordonanţei de plată).
Taxele proporţionale şi pe tranşe se aplică acţiunilor şi cererilor evaluabile în bani şi se calculează la valoarea supusă taxării.
Ca domeniu de aplicare, O.U.G. nr. 80/2013 reglementează cuantumul taxelor judiciare de timbru aferente acţiunilor şi cererilor adresate instanţelor judecătoreşti, Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi sfera acţiunilor şi cererilor adresate aceloraşi instituţii ce sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru (scutiri obiective şi subiective), modalitatea de contestare a taxelor stabilite şi procedura de acordare a facilităţilor la plata taxelor judiciare de timbru la cererea persoanelor interesate.
Se impune menţionarea faptului că prin abrogarea O.G. nr. 32/1995 prin art. 58 din O.U.G. nr. 80/2013, justiţiabilii nu mai datorează timbru judiciar, ci numai taxă judiciară de timbru, în condiţiile legii.
- Aplicarea în timp a O.U.G. nr. 80/2013 prin corelaţie cu Legea nr. 146/1997[6], O.U.G. nr. 51/2008[7] şi noul Cod de procedură civilă[8].
Potrivit art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru cererile şi acţiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc şi se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor.
Articolul menţionat face distincţie între „cereri” şi „acţiuni”, noţiunile cu care operează legislaţia taxelor judiciare de timbru nesuprapunându‑se întocmai cu cele utilizate de Codul de procedură civilă, motiv pentru care interpretarea diferită a textului legal a generat jurisprudenţă neunitară.
În soluţionarea acestei probleme de drept, apreciem că, prin noţiunea de „acţiune introdusă până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013”, legiuitorul a urmărit a se înţelege procesul început până la acest moment, avându‑se ca atare în vedere toate cererile, privite ca ansamblu, formulate în cadrul său, de la data înregistrării cererii introductive la instanţă, în condiţiile legii, prin raportare la art. 192 alin. (2) NCPC (cereri adiţionale, cereri incidentale, căi de atac ordinare şi extraordinare, incidente procedurale – recuzare, strămutare etc.).
De asemenea, considerăm că în noţiunea de „cerere”, în accepţiunea art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013, se includ toate petiţiile formulate în legătură cu un proces civil (spre exemplu, cereri pentru legalizarea de copii de pe înscrisurile aflate la dosar etc.), petiţii care nu intră în noţiunea de „acţiune civilă”.
Prin urmare, în măsura în care cererea principală este introdusă pe rolul instanţei judecătoreşti sub reglementarea Legii nr. 146/1997, atât aceasta, cât şi toate cererile adiţionale şi incidentale, precum şi căile de atac ce vor fi formulate în cursul procesului respectiv se vor supune taxei judiciare de timbru stabilite de Legea nr. 146/1997, chiar dacă înregistrarea acestora din urmă în dosar are loc după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013, concluzia fiind valabilă şi în privinţa incidentelor procedurale ivite în cursul judecăţii procesului respectiv.
O interpretare contrară, în sensul că O.U.G. nr. 80/2013 se aplică oricărei cereri formulate în cadrul unui proces după data intrării sale în vigoare, este de natură să conducă la imposibilitatea aplicării unor texte din cuprinsul său, dată fiind necorelarea cu prevederile Codului de procedură civilă.
Spre exemplu, potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1‑7 NCPC. Incompatibilitatea celor două reglementări există în cazul recursului prin care s‑ar critica soluţia pronunţată asupra unei cereri reconvenţionale, formulate ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013, însă în cadrul unui proces început sub imperiul Legii nr. 146/1997 şi al Codului de procedură civilă din 1865.
Astfel, în exemplul dat, în accepţiunea interpretării contrare celei oferite, cererea reconvenţională ar fi supusă timbrării potrivit O.U.G. nr. 80/20013, fiind formulată ulterior intrării în vigoare a acestei ordonanţe, în timp ce recursul, reglementat de dispoziţiile Codului de procedură civilă din 1865, dată fiind situarea momentului începerii procesului anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, nu ar putea fi timbrat prin raportare la art. 24 al O.U.G. nr. 80/2013, ce face referire la motivele de recurs prevăzute de art. 488 NCPC, ci în funcţie de reglementarea Legii nr. 146/1997, ceea ce conduce la concluzia inacceptabilă ca cererea şi recursul declarat împotriva soluţiei pronunţate asupra acesteia să fie timbrate potrivit unor acte normative diferite.
De asemenea, în corpul O.U.G. nr. 80/2013 nu este prevăzută sancţiunea aplicabilă cererii pentru neîndeplinirea în termen a obligaţiei de timbrare în cuantumul legal, aceasta regăsindu‑se în cadrul art. 197 NCPC.
Astfel, dacă cererea principală este introdusă pe rolul instanţei judecătoreşti anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă şi a O.U.G. nr. 80/2013, iar cererea incidentală netimbrată este formulată ulterior acestor momente, anularea sa nu s‑ar putea dispune în temeiul art. 197 NCPC, întrucât acesta nu este incident în cauză (dată fiind începerea procesului sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865) şi, de asemenea, nici în temeiul O.U.G. nr. 80/2013, din moment ce o atare sancţiune nu este prevăzută în cadrul său, fiind exclus a se împrumuta doar sancţiunea anulării din Legea nr. 146/1997, cuantumul taxei de timbru rămânând a fi stabilit de O.U.G. nr. 80/2013.
Citeşte şi NCPC – art. 31. Apărări. Apărările formulate în justiţie pot fi de fond sau procedurale
O altă chestiune invocată în practica judiciară priveşte aplicabilitatea termenului de 5 zile pentru formularea cererii de ajutor public judiciar, instituit de art. 33 alin. (2) teza a II‑a din O.U.G. nr. 80/2013, în ipoteza în care o atare cerere este formulată în cadrul unui proces început sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865, al Legii nr. 146/1997 şi al O.U.G. nr. 51/2008 (acest ultim act normativ nelimitând în timp formularea cererii de ajutor public judiciar).
Astfel, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I NCPC [în ultima formă republicată, art. 200 alin. (3) teza I NCPC – n.n.], obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei; prin aceeaşi comunicare instanţa îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.
Din întreaga reglementare a textului legal rezultă cu prisosinţă faptul că aplicabilitatea lui este corelată cu procedura verificării şi regularizării cererii, motiv pentru care numai în ipoteza unui proces început sub imperiul noului Cod de procedură civilă şi numai în legătură cu timbrarea unei cereri introductive de instanţă, dat fiind faptul că numai aceasta este supusă procedurii prevăzute de art. 200 NCPC, va fi aplicabil termenul de 5 zile de formulare a cererii de ajutor public judiciar.
[…]
- 8. Sancţiunea ce intervine în cazul neîndeplinirii obligaţiei de timbrare a cererii de chemare în judecată. Excepţia netimbrării sau a insuficientei timbrări
8.1. Neîndeplinirea obligaţiei de timbrare a cererii introductive în etapa verificării şi regularizării sale[9]. În conformitate cu art. 200 alin. (1) NCPC, completul căruia i s‑a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194‑197. Potrivit art. 197 teza a II‑a NCPC, netimbrarea sau timbrarea insuficientă a cererii de chemare în judecată, în ipoteza în care aceasta este supusă timbrării, atrage anularea sa, în condiţiile legii.
De asemenea, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată (cererea introductivă – n.n.) este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I NCPC [în ultima formă republicată a codului, art. 200 alin. (3) teza I NCPC – n.n.], obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
Prin urmare, în primul rând, instanţa este obligată să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru şi să‑l înştiinţeze pe reclamant printr‑o adresă cu privire la obligaţia de a‑i transmite dovada achitării taxei de timbru astfel stabilite.
În ipoteza în care reclamantul nu a indicat în cadrul cererii de chemare în judecată valoarea obiectului său, instanţa îi poate pune în vedere prin adresă ca, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, să specifice o atare valoare şi să timbreze, potrivit legii, la valoarea indicată. Dacă reclamantul îşi îndeplineşte numai prima obligaţie, instanţa este obligată să procedeze la emiterea unei noi adrese către reclamant în care să‑i aducă la cunoştinţă cuantumul taxei judiciare de timbru, iar nu să dispună anularea cererii, prin raportare la art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit căruia determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti se face de către instanţa de judecată.
În al doilea rând, dacă reclamantul nu‑şi îndeplineşte în termenul legal obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, cererea sa va fi anulată, în condiţiile art. 200 NCPC.
8.2. Neîndeplinirea obligaţiei de timbrare a cererilor adiţionale şi a celor incidentale supuse taxării. Similar cazului cererii introductive, şi în ipoteza cererilor adiţionale şi a celor incidentale supuse taxării instanţa judecătorească este obligată să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru şi să‑i pună în vedere părţii obligaţia achitării acesteia, înainte de a pronunţa soluţia de anulare a cererii ca netimbrată, prin raportare la art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
Astfel, în situaţia în care, de pildă, reclamantul nu evaluează obiectul cererii adiţionale în vederea timbrării acesteia, instanţa va pronunţa o soluţie de suspendare a judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) NCPC, iar nu o soluţie de anulare a acesteia ca netimbrată sau insuficient timbrată, după caz, pentru că valoarea în completare a taxei de timbru nu a fost stabilită de instanţă.
Potrivit art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă în momentul înregistrării sale acţiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial, dar în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare a obiectului cererii, instanţa va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată suplimentar până la termenul stabilit de instanţă.
În conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţă, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, acţiunea sau cererea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluţionată în limitele în care taxa judiciară de timbru s‑a plătit în mod legal.
Astfel, în cazul în care partea îşi modifică cererea prin schimbarea obiectului sau prin completarea acesteia cu un alt obiect suplimentar ori prin precizarea cererii în sensul măririi câtimii obiectului acesteia, astfel încât taxa de timbru aferentă cererii modificate sau precizate este într‑un cuantum mai mare, instanţa îi va pune în vedere să achite diferenţa de taxă de timbru până la termenul de judecată următor, sub sancţiunea anulării pretenţiilor adăugate prin cererea modificatoare sau precizatoare, ca netimbrate.
În cazul în care partea îşi micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară (art. 37 din ordonanţă).
Totuşi, dacă între data stabilirii obligaţiei de plată a taxei de timbru şi data la care partea trebuia să facă dovada plăţii acesteia, partea îşi precizează cuantumul pretenţiilor ca urmare a îndreptării unei erori vădite de calcul săvârşite la momentul evaluării, instanţa va stabili taxa de timbru la valoarea rezultată ulterior, nefiind vorba de o restrângere propriu‑zisă a pretenţiilor.
Excepţia netimbrării sau a insuficientei timbrări a cererii este o excepţie de procedură, peremptorie, dar care începe cu un efect dilatoriu, şi absolută.
Astfel, această excepţie este o excepţie de procedură, întrucât prin intermediul său se invocă neregularitatea de ordin procedural vizând timbrarea.
Excepţia are caracter peremptoriu, în sensul că admiterea acesteia conduce la anularea cererii şi, ca atare, la împiedicarea judecăţii fondului cauzei. Totuşi, această excepţie are iniţial caracter dilatoriu, în sensul că instanţa acordă un termen pentru executarea obligaţiei de plată a taxelor judiciare de timbru (prin urmare, la început, excepţia tinde numai la întârzierea judecăţii fondului cauzei) şi numai în măsura în care partea nu‑şi îndeplineşte această obligaţie la termenul acordat, instanţa dispune admiterea excepţiei şi anularea cererii ca netimbrate sau insuficient timbrate.
Totodată, excepţia de netimbrare sau de insuficientă timbrare are caracter de ordine publică, fiind o excepţie absolută. Prin urmare, aceasta poate fi invocată de orice parte interesată, de procuror sau de instanţă, din oficiu.
Totuşi, excepţia de netimbrare sau de insuficientă timbrare a cererii de chemare în judecată nu poate avea ca efect anularea acesteia în calea de atac a apelului sau a recursului. Astfel, în ceea ce priveşte constatarea de către instanţele învestite cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare a neplăţii taxelor de timbru în fazele procesuale anterioare, acestea nu pot anula cererea de chemare în judecată, ca insuficient timbrată, ci pot dispune obligarea părţii la plata taxei de timbru restante, prin hotărâre care constituie titlu executoriu [art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013]. Explicaţia rezidă în faptul că taxele de timbru reprezintă contravaloarea serviciului prestat, iar, din moment ce prima instanţă a procedat la judecată şi a pronunţat o hotărâre, acţiunea parcurgând o etapă procesuală, cu influenţă directă asupra patrimoniilor părţilor[10], este just ca acest serviciu să fie taxat.
Consecinţa admiterii excepţiei de netimbrare sau de insuficientă timbrare a cererii o constituie anularea acesteia ca netimbrată, respectiv ca insuficient timbrată. Nulitatea acestui act de procedură este o nulitate absolută, necondiţionată de existenţa unei vătămări, ce nu intervine de drept şi ca atare trebuie pronunţată de către instanţă.
În ceea ce priveşte ordinea de soluţionare a excepţiilor procesuale, având în vedere că excepţia netimbrării sau a insuficientei timbrări a cererii vizează legala sesizare a instanţei şi constituie plata serviciului ce urmează a fi prestat de aceasta, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra sa.
Astfel, excepţia netimbrării sau a insuficientei timbrări a cererii va avea prioritate de soluţionare faţă de excepţia inadmisibilităţii decurgând din lipsa procedurii prealabile, excepţia lipsei calităţii procesuale active sau pasive, excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei de interes etc.
Dacă partea solicită instanţei să ia act de renunţarea la judecata cererii sau la dreptul dedus judecăţii, în condiţiile în care cererea sa nu este legal timbrată, instanţa va pune în discuţie şi se va pronunţa cu prioritate asupra netimbrării sau insuficientei timbrări a cererii[11]. Tot astfel, instanţa nu va lua act de tranzacţia părţilor şi ca atare nu va pronunţa o hotărâre de expedient, în măsura în care taxele judiciare de timbru nu au fost achitate.
În cazul în care părţile au fost legal citate pentru primul termen de judecată şi nu s‑a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către niciuna dintre ele, instanţa va dispune suspendarea judecăţii pentru lipsa acestora, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 NCPC, chiar dacă, de pildă, cererea adiţională nu era legal timbrată, întrucât suspendarea în acest caz are caracter imperativ. Pentru aceleaşi motive, soluţia este identică pentru toate cazurile de suspendare de drept[12]. Întrucât noul Cod de procedură civilă prevede anularea cererii de chemare în judecată pentru neplata taxelor judiciare de timbru în procedura reglementată de art. 200 NCPC, în proces nefiind stabilit încă primul termen de judecată cu citarea părţilor, suspendarea pentru lipsa acestora nu poate fi imaginată în cadrul procedurii menţionate.
- Diverse probleme de practică neunitară în materia taxelor judiciare de timbru
9.1. Modalitatea de timbrare a căilor de atac în materia partajului judiciar, atunci când, prin motivele de apel, se critică doar valoarea bunului supus partajării[13]. Potrivit art. 5 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, (…) cererea de partaj propriu‑zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia, se timbrează cu 3% din valoarea masei partajabile.
Este de remarcat faptul că noul act normativ în materie de taxe de timbru nu mai prevede norma existentă în Legea nr. 146/1997, potrivit căreia, în cazul partajului judiciar, dacă părţile contestau valoarea bunurilor de împărţit, taxa de timbru se datora de titularul cererii la valoarea contestată în condiţiile art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege.
În acest context, apreciem că, în caz de contestare a valorii bunurilor supuse partajării, indicate de reclamant prin cererea principală, pârâtul, ce critică o atare valoare, nu va mai timbra, cu atât mai mult cu cât, sub aspectul timbrării, acesta nu are deschisă calea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru la care a fost obligat reclamantul, prin raportare la art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
Pârâtul, dar şi reclamantul au posibilitatea declarării căii de atac a apelului împotriva hotărârii de partaj, în măsura în care materialul probatoriu administrat în faţa primei instanţe nu a fost de natură să le confirme valoarea indicată.
Prin contestarea valorii bunului partajabil, partea tinde la obţinerea unui drept, şi anume acela de a primi de la cealaltă parte o sultă de o valoare mai mare sau de a achita o sultă de o valoare mai mică.
În aceste condiţii, apreciem că cererea de apel declarată împotriva unei hotărâri judecătoreşti în materia partajului judiciar, atunci când, prin motivele de apel, se critică doar valoarea bunului supus partajării, se va timbra cu 50% din taxa judiciară de timbru la valoarea contestată, potrivit art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru la valoarea contestată urmând a fi stabilită potrivit art. 3 alin. (1) din ordonanţă.
Spre exemplu, în ipoteza în care pârâtul apreciază că valoarea imobilului indicată de reclamant şi reţinută de prima instanţă ca fiind de 30.000 lei este în mod corect de numai 20.000 lei, acesta va timbra apelul său declarat împotriva hotărârii de partaj cu 50% din taxa judiciară de timbru stabilită pentru suma de 10.000 lei, dedusă din aplicarea art. 3 alin. (1) din ordonanţă.
9.2. Modalitatea de timbrare a cererilor având ca obiect modificarea suprafeţelor imobilelor înscrise iniţial în cartea funciară[14]. Cererea prin care se tinde la modificarea cărții funciare sub aspectul redimensionării întinderii imobilului este patrimonială şi nu reprezintă, din punctul de vedere al calificării juridice, o acţiune în rectificare de carte funciară, fiind supusă taxei judiciare de timbru prevăzute de dispoziţiile art. 20 din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora acţiunile şi cererile în materie de carte funciară, când nu pun în discuţie fondul dreptului, se taxează cu 50 lei.
9.3. Timbrarea cererilor de îndreptare/lămurire/completare a hotărârii judecătoreşti[15]. Dacă în cazul cererilor principale, adiţionale, accesorii, incidentale, regula este timbrarea, scutirea fiind excepția, în cazul cererilor care sunt formulate în cursul procesului sau al celor care au legătură cu procesul, regula este netimbrarea, în cadrul art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013 fiind prevăzute expres cererile care se timbrează. Or, cererile de îndreptare/lămurire/completare a hotărârilor, putând fi calificate ca fiind „cereri în legătură cu procesul”, nu se regăsesc în enumerarea de la lit. a)-l) ale art. 9 din ordonanță.
9.4. Timbrarea contestaţiilor la executare formulate împotriva executării silite demarate în baza unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă – art. 266 C. muncii[16]. Apreciem că dispoziţiile art. 270 C. muncii, care acordă scutire de taxă de timbru exclusiv soluționării în justiție a speciilor de conflicte de muncă enumerate la art. 266 C. muncii (soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit acestui cod), nu ar putea fi extinse, prin analogie, la procedurile de executare silită inițiate pentru punerea în aplicare a hotărârilor pronunțate în materie.
Este de observat că O.U.G. nr. 80/2013 nu conține o soluție de principiu în sensul scutirii de taxă judiciară de timbru a oricărei proceduri privind punerea în executare a unei hotărâri pronunțate în soluționarea unei cereri care, potrivit acestui act normativ ori unei dispoziții legale speciale (în cazul de față, Codul muncii), este scutită de taxă de timbru, iar acest beneficiu legal, constituind o excepţie de la regula timbrării, este de strictă aplicare la cazurile enumerate în corpul ordonanţei.
Un argument suplimentar în sprijinul acestei soluţii constă în faptul că art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, act normativ abrogat prin O.U.G. nr. 80/2013, prevedea în mod expres faptul că acţiunile şi cererile referitoare la executarea hotărârilor pronunţate în litigii de muncă sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, în timp ce ordonanţa în vigoare nu mai reţine aceste litigii în cadrul categoriilor de acţiuni şi cerere scutite de timbrare.
9.5. Stabilirea taxei judiciare de timbru în acţiunile având ca obiect principal radierea unui autoturism[17]. Potrivit art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013, orice alte acţiuni sau cereri neevaluabile în bani, cu excepţia celor scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii, se taxează cu 20 de lei.
Pentru determinarea caracterului evaluabil sau nu al cererii, trebuie să ne raportăm la scopul urmărit de reclamant prin introducerea cererii, mai precis la dreptul pe care tinde să şi‑l valorifice prin demersul judiciar întreprins.
Obiectul cererii de radiere a dreptului de proprietate al reclamantului asupra unui autoturism din evidenţele serviciilor publice comunitare corespunzătoare nu este unul evaluabil în bani, întrucât nu vizează constatarea inexistenţei dreptului de proprietate al reclamantului, ci numai operaţiunea tehnică de ştergere a acestui drept din evidenţele menţionate.
Dreptul de proprietate al reclamantului a fost transmis în patrimoniul cumpărătorului de la data încheierii contractului de vânzare a autoturismului, transferul dreptului neoperând din momentul radierii acestuia din evidenţele administrative.
NOTE:
[1] Pentru o abordare mai extinsă a materiei timbrării în sistemul Legii nr. 146/1997, unele comentarii menţinându‑şi valabilitatea şi în privinţa noii reglementări, a se vedea D.N. Theohari, C.M. Ilie, M.A. Bîrlog, B. Cristea, Acţiunile civile şi taxele judiciare de timbru. Legea nr. 146/1997 comentată, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012.
[2] M. Of. nr. 588 din 27 august 2007; a se vedea, în acelaşi sens, şi cauza Beian c. României, publicată în M. Of. nr. 616 din 21 august 2008.
[3] M. Of. nr. 546 din 6 august 2009.
[4] A se vedea C.C., Dec. nr. 82/1999 (M. Of. nr. 307 din 30 iunie 1999), nr. 97/1999 (M. Of. nr. 505 din 19 octombrie 1999), nr. 47/2003 (M. Of. nr. 131 din 28 februarie 2003).
[5] M. Of. nr. 392 din 29 iunie 2013.
[6] M. Of. nr. 173 din 29 iulie 1997.
[7] M. Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008.
[8] A se vedea şi minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Iaşi, 7‑8 mai 2015, http:/www.inm‑lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Bacău. De asemenea, a se vedea G. Boroi, D.N. Theohari, Scurte consideraţii pe marginea unor dispoziţii de drept procesual civil interpretate neunitar în practica judiciară, studiu publicat în Noul Cod de procedură civilă, actualizat la data de 10 septembrie 2015, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2015.
[9] Pentru dezvoltări, a se vedea şi comentariul aferent art. 200.
[10] D. Lupaşcu, Legislaţia taxelor de timbru şi a timbrului judiciar aplicabilă la instanţele judecătoreşti şi la birourile notarilor publici, Ed. All, Bucureşti, 1996, p. 62.
[11] Trib. Teleorman, dec. nr. 158/R/2010, portal.just.ro.
[12] Trib. jud. Maramureş, dec. civ. nr. 137/1992, în D. Lupaşcu, op. cit., p. 59.
[13] A se vedea şi minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Iaşi, 7‑8 mai 2015, http:/www.inm‑lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Constanţa.
[14] A se vedea şi minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Iaşi, 7‑8 mai 2015, http:/www.inm‑lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Timişoara.
[15] A se vedea şi minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Iaşi, 7‑8 mai 2015, http:/www.inm‑lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Târgu‑Mureş şi de Curtea de Apel Bucureşti.
[16] A se vedea şi minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Iaşi, 7‑8 mai 2015, http:/www.inm‑lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Târgu‑Mureş şi de Curtea de Apel Bucureşti.
[17] A se vedea şi minuta Întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, Timişoara, 19‑20 noiembrie 2015, http:/www.inm‑lex.ro; problema de practică neunitară a fost invocată de Curtea de Apel Craiova.
