Articole juridice, Blog Juridic, Carti juridice, Noutati editoriale, Spete juridice, Stiri juridice

Obligativitatea actului administrativ. Un privilegiu general, corolar al unilateralității actului administrativ

Like & Share

Asa cum v-am obișnuit, in cadrul Blogului Juridic Hamangiu vă oferim extrase din lucrări, cărti juridice și tratate de drept publicate la Editura Hamangiu, articole juridice de actualitate, spețe rezolvate, jurisprudență și nu numai.

Astăzi, în categoria blog juridic vă oferim un extras din lucrarea Cartea este scrisa de autorul Ovidiu Podaru, prof. univ. doctor în drept.

Despre autorul Ovidiu Podaru:

Studii: A absolvit Facultatea de Drept a Universității Babes-Bolyai din Cluj-Napoca în anul 1998; este doctor în drept din anul 2003, cu teza Caducitatea manifestarilor de voință în dreptul public roman.

Activitate profesională: Este profesor universitar doctor la Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, titular al disciplinelor Drept administrativ (I si II), Drept contravențional și Dreptul urbanismului și construirii (nivel licență), respectiv Proceduri speciale în dreptul urbanismului (nivel master), și avocat în Baroul Cluj.

„Obligativitatea actului administrativ

a) Un privilegiu general, corolar al unilateralității actului administrativ

19. Am arătat anterior că menirea actului administrativ este să producă, pe cale unilaterală, efecte față de terți: destinatarii săi. Dar aceasta nu înseamnă în niciun caz că administrația nu ar fi legată prin propriile sale acte: patere regulam quam (ipse) fecisti – regula trebuie respectată (chiar) așa cum a fost ea făcută. Este problema caracterului obligatoriu al actului administrativ, privilegiu și limită (obligație exorbitantă) totodată, pentru administrația publică.

Mai întâi însă, trebuie lămurită problema: de ce anume obligativitatea actului administrativ reprezintă un privilegiu al acestuia, care îl face diferit față de contractul civil? Oare acesta din urmă nu este și el obligatoriu pentru părțile sale? Fără îndoială că așa este, însă, în plus, actul administrativ are o trăsătură – strâns legată de aceea pe care am studiat-o anterior (unilateralitatea sa): posibilitatea pentru acesta de a afecta situația terților fără consimțământul acestora, prin crearea de obligații în sarcina lor. Astfel, spre deosebire de actul civil care, chiar dacă, în situații limită, poate produce efecte juridice în favoarea terților, aceste efecte nu pot fi decât drepturi. Acest privilegiu este atât de important pentru actul emis de administrația publică, încât unii autori de prestigiu au construit în jurul său însăși definiția actului administrativ: acel act ale cărui norme au ca obiect reglementarea raporturilor juridice între diferite persoane, altele decât autorul său[1].

În concluzie, primele două „privilegii” de care se bucură actul administrativ pot fi reunite într-o singură idee: orice act administrativ are abilitatea „exorbitantă” de a impune obligații pe cale unilaterală.

Caracterul „obligatoriu” reprezintă astfel conținutul acestui privilegiu complex, în vreme ce caracterul „unilateral” ilustrează mijlocul (maniera) prin care acesta este pus în aplicare.

Așadar, caracterul obligatoriu este unul abstract, specific tuturor actelor administrative, pentru că, pur și simplu, nu există vreun act administrativ care să nu producă vreo obligație (ca efect juridic) în sarcina cuiva. Însă, ideea de obligativitate a actului administrativ trebuie privită și din unghiul de vedere al conținutului actului. Astfel, în ceea ce-i privește pe particulari, evident că pentru aceștia actul este obligatoriu numai referitor la obligațiile impuse, nu și la drepturile pe care le creează, drepturi pe care particularul este liber să le exercite sau nu[1]. Dimpotrivă, dacă privim problema din punctul de vedere al administrației publice, pentru aceasta actul este obligatoriu de pus în aplicare indiferent dacă dă naștere la drepturi ori obligații. Și aceasta, întrucât, atunci când vorbim despre administrație ca apărătoare a interesului public, este impropriu să vorbim despre „drepturile” acesteia, pe care să fie liberă să le exercite; în realitate, administrația publică are atribuții care, ca natură juridică, sunt drepturi-obligații[2].

Această idee merită însă unele dezvoltări, făcute în continuare.”

Vă invităm să urmariti Blogul Juridic Hamangiu pentru și mai multe articole cu si despre cărți de drept esențiale in biblioteca tuturor profesionștilor, practicienilor, teoreticienilor, studenților și nu numai! 

Like & Share

S-ar putea să te intereseze și