Va oferim in randurile urmatoare un extras interesant din lucrarea . Cartea este scrisa de dna Despina-Martha Iluca si reprezinta Teză de doctorat susținută la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Școala doctorală a Facultății de Drept,
sub coordonarea științifică a Prof. univ. dr. Carmen Tamara Ungureanu.
Despre autoarea Despina-Martha Iluca:
Studii: A absolvit Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (studii de licență în Drept) în anul 2014, continuând la aceeași instituție de învățământ superior și studiile de masterat în Dreptul Afacerilor (2014-2016). În anul 2021 a obținut titlul de Doctor în Drept (specializarea Dreptul comerțului internațional), cu teza Operațiuni de finanțare participativă în dreptul comerțului internațional, sub coordonarea doamnei prof. univ. dr. Carmen Tamara Ungureanu.
Activitate profesională: asistent universitar și expert instruire în cadrul Facultății de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași; membru în consiliul editorial al Analelor Științifice ale Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Seria Științe Juridice.
Iata extrasul din cartea nou lansată la Editura Hamangiu:
„Oportunitatea reglementării autonome a operaţiunilor de crowdfunding în plan internaţional
Un examen normativ, fie el şi de suprafaţă, relevă diferenţe semnificative între modurile de reglementare a operaţiunilor de crowdfunding în diverse state, aşa cum vom demonstra şi în subcapitolul dedicat dreptului comparat.
Acest lucru nu ar constitui o barieră în sine în măsura în care operaţiunile de crowdfunding s‑ar desfăşura în limitele jurisdicţionale ale unui singur stat.
Cu toate acestea, realitatea a demonstrat că actele juridice încheiate într‑o operaţiune de finanţare participativă dobândesc în mod natural caracter eminamente transfrontalier. Pentru confirmarea acestei susţineri, facem referire la un document al Comisiei Europene elaborat încă din martie 2014 privind răspunsurile primite în cadrul consultării publice asupra operaţiunilor de crowdfunding în Uniunea Europeană[1].
În urma aplicării chestionarului, 82% dintre participanţi (potenţiali finanţatori) au declarat că ar finanţa campanii derulate într‑un alt stat al Uniunii Europene, iar alţi 14% ar proceda în acest fel dacă li s‑ar oferi o formă de garanţie împotriva înşelăciunilor. Sub 3% dintre respondenţi au precizat că nu s‑ar implica în operaţiuni transfrontaliere de crowdfunding, întrucât ar dori să susţină exclusiv iniţiativele locale, în timp ce doar 1% din eşantionul testat a considerat că astfel de tranzacţii ar fi prea riscante.
Dintre operatorii de platforme de crowdfunding chestionaţi, peste jumătate au afirmat că acceptă proiecte sau contribuţii dintr‑un alt stat membru, în timp ce o treime au declarat că şi‑ar dori să opereze în afara graniţelor, dar nu au făcut‑o încă. Contrastul vizibil între platformele din sfera non‑investment‑based models şi cele care aparţin modelului investment‑based este următorul: 81%
dintre platformele neavând ca scop investiţiile operau transfrontalier la momentul aplicării chestionarului, în timp ce doar 38% dintre platformele de investiţii acceptau proiecte şi finanţări din afara statului membru în care erau stabilite.
Explicaţiile acestor procentaje au fost date chiar de către respondenţi: 12% dintre operatorii de platforme non‑investment au invocat lipsa de informaţii despre cerinţele legale aplicabile în alte state şi 7% din acestea au arătat că o problemă ar fi dificultatea verificării proiectelor străine. De cealaltă parte, un impresionant procent de 44% dintre operatorii de platforme investment‑based au invocat drept principal obstacol lipsa informaţiilor despre cerinţele legale aplicabile în alte state, iar 27% au arătat că şi costurile autorizării ar fi ridicate în alte state.
Cu toate că sondajul a fost aplicat la nivelul Uniunii Europene, aceste provocări nu sunt limitate la spaţiul comunitar, ci pot fi extrapolate pentru identitate de raţiune şi în plan internaţional, cu precădere în privinţa operaţiunilor de crowdfunding bazate pe investiţii.
Aşadar, referitoare la această chestiune, se impune a observa poziţia organismului internaţional care are competenţă în sectorul valorilor mobiliare şi al pieţelor de capital, respectiv Organizaţia Internaţională a Comisiilor de Valori Mobiliare – International Organization of Securities Commissions (în continuare, „IOSCO”), din care face parte şi România, prin Autoritatea
de Supraveghere Financiară[2].
IOSCO a aplicat propriul chestionar pentru a analiza cadrul normativ aplicabil operaţiunilor de crowdfunding într‑un număr de 23 de state membre ale organizaţiei[3] şi a atras atenţia cu privire la unele riscuri majore la care se expun investitorii în crowdfunding. Pe lângă riscurile obişnuite ale investiţiilor, precum conflictele de interese, protecţia datelor sau frauda, IOSCO a subliniat faptul că în operaţiunile de equity crowdfunding se manifestă şi un risc financiar crescut, asociat start‑up‑urilor.
Mai mult decât atât, printre probleme se numără şi posibilitatea spălării banilor şi a finanţării terorismului, problema erorilor şi a indisponibilităţii platformelor, precum şi lipsa lichidităţilor şi asimetria informaţiilor deţinute de părţile
implicate în operaţiune.
Cu toate acestea, concluzia IOSCO a fost că în pofida elementelor comune şi a celor divergente între reglementările statale, legislaţia în materie de crowdfunding este încă la început, astfel că nu a propus o abordare internaţională la momentul respectiv, lăsând deschisă posibilitatea ca pe măsură ce această sferă de activitate se dezvoltă să reaprecieze asupra necesităţii reluării dezbaterilor.
Mai recent, operaţiunile de crowdfunding au fost incluse de IOSCO în raportul asupra tehnologiilor financiare (FinTech), publicat în februarie 2017[4], însă organizaţia şi‑a menţinut punctul de vedere exprimat anterior.
În opinia noastră, abordarea precaută a IOSCO este nu doar una predictibilă, cât şi una justificată de numărul mare de membri ai organizaţiei (226 membri din 115 jurisdicţii, acoperind peste 95% din pieţele de valori mobiliare ale lumii[5]), cu interese diferite, fiind dificilă promovarea unui instrument de reglementare care să aibă ca scop armonizarea în materie pentru a facilita operaţiunile transfrontaliere de crowdfunding.
În lipsa unui astfel de cadru normativ, în context internaţional vor fi aplicabile regulile privind tratarea conflictelor de legi.
În ceea ce ne priveşte, vom face referire la acest aspect în ultimul capitol al prezentei lucrări, în subcapitolul dedicat determinării legii aplicabile în (equity) crowdfunding şi soluţionării litigiilor.
[1] Comisia Europeană, Summary. Responses to the Public Consultation on Crowdfunding in the EU, [Online] la http://ec.europa.eu/finance/consultations/2013/crowdfunding/docs/ summary-of-responses_en.pdf, ultima verificare a disponibilităţii sursei 01.09.2021.
[2] Autoritatea de Supraveghere Financiară – Organisme internaţionale, [Online] la https://asfromania.ro/ro/a/117/organisme-interna%C8%9Bionale, ultima verificare a disponibilităţiisursei 01.09.2021.
[3] Organizaţia Internaţională a Comisiilor de Valori Mobiliare, Crowdfunding. 2015 Survey Responses Report, [Online] la https://www.iosco.org/library/pubdocs/pdf/IOSCOPD520.pdf, ultima verificare a disponibilităţii sursei 01.09.2021.
[4] Organizaţia Internaţională a Comisiilor de Valori Mobiliare, Research Report on Financial Technologies (Fintech), februarie 2017, [Online] la https://www.iosco.org/library/pubdocs/pdf/IOSCOPD554.pdf, ultima verificare a disponibilităţii sursei 01.09.2021.
[5] Organizaţia Internaţională a Comisiilor de Valori Mobiliare, About IOSCO, [Online] la https://www.iosco.org/about/?subsection=about_iosco, ultima verificare a disponibilităţii sursei 01.09.2021.”
Va invitam sa urmariti Blogul Juridic Hamangiu pentru si mai multe articole cu si despre carti de drept esentiale in biblioteca tuturor profesionsitilor, practicienilor, teoreticienilor, studentilor si nu numai!
