Lucian Mihali-Viorescu
Judecator la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti
Procedura ordonantei presedintiale in materia clauzelor abuzive din contractele de credit s-a bucurat de mult mai putin succes pentru consumatori decat actiunile de fond in aceeasi materie.
Astfel, pe de o parte, consumatorii insisi au apelat la aceasta procedura mult mai rar decat la cea de fond, iar, pe de alta parte, procentul cererilor admise dintre cele introduse a fost considerabil mai mic decat procentul cererilor de fond admise cel putin in parte.
Una dintre explicatii este aceea ca, in general, cererile de pronuntare a unei ordonante presedintiale, avand unele conditii speciale, sunt mai rar utilizate decat actiunile de drept comun, iar atunci cand sunt folosite, ele sunt mai rar admise.
Studiul de fata analizeaza, aprobativ sau, dupa caz, critic, modul in care instantele au verificat indeplinirea fiecareia dintre conditiile specifice ordonantei presedintiale in materia contractelor de credit.
Concluzia noastra este ca, in afara unor situatii de exceptie, cand insusi modul de formulare a cererii de chemare in judecata ar atrage inadmisibilitatea ei din perspectiva conditiilor vremelniciei si neprejudecarii fondului, acestea sunt indeplinite. In privinta conditiei urgentei, este necesara argumentarea si probarea ei in concret, inclusiv prin dovezi referitoare la impactul platii ratelor asupra bugetului consumatorilor si, de asemenea, are importanta si dupa cat timp de la producerea faptului pretins prejudiciabil este formulata cererea de pronuntare a unei ordonante presedintiale. In ceea ce priveste conditia aparentei de drept, credem ca, daca in mod constant jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie si/sau a celorlalte instante este in sensul considerarii unei clauze ca fiind abuziva si se solicita suspendarea efectelor unei asemenea clauze, ea este indeplinita. Totusi, practica favorabila in mod constant este doar unul dintre criteriile ce ar putea fi avute in vedere, ceea ce nu inseamna ca, daca problema de drept este noua, aceasta conditie nu ar putea fi indeplinita.
1. Aspecte generale. Conditiile de admisibilitate a ordonantei presedintiale
Ordonanta presedintiala[1] este o procedura speciala prevazuta de Codul de procedura civila[2], prin care persoana interesata poate obtine rapid, daca exista urgenta si daca aparenta de drept este in favoarea sa, luarea unor masuri provizorii si care nu rezolva litigiul in fond, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara sau pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
In privinta conditiilor speciale de admisibilitate, practica[3], urmand o parte a doctrinei[4], le retine pe cele ale urgentei, caracterului vremelnic (provizoriu, potrivit noii reglementari) al masurii ce se cere a fi luata si a neprejudecarii fondului, la care se adauga si aceea ca aparenta de drept sa fie in favoarea reclamantului.
In doctrina s-a exprimat si opinia[5] conform careia vremelnicia nu ar reprezenta o conditie de admisibilitate, ci o trasatura specifica ordonantei presedintiale, care deriva din faptul ca hotararea nu rezolva fondul litigiului, dar si opinia[6] ca singura conditie de admisibilitate ar fi urgenta.
In practica, conditiile de admisibilitate sunt discutate impreuna cu temeinicia cererii de pronuntare a unei ordonante presedintiale, iar, in cazul in care se constata ca nu este indeplinita vreo conditie, solutiile sunt atat de respingere a cererii ca inadmisibila, cat si de respingere ca neintemeiata.
In ceea ce ne priveste, in primul rand, consideram ca vremelnicia[7] si neprejudecarea fondului reprezinta atat trasaturi ale hotararii ce urmeaza a fi pronuntata, cat si, in acelasi timp, conditii de admisibilitate, tocmai pentru ca, in urma parcurgerii acestei proceduri, nu s-ar putea pronunta decat o hotarare cu aceste insusiri.
Astfel, din prevederile art. 997 alin. (2) teza I[8] si din cele ale art. 1002 alin. (2) C. proc. civ.[9] rezulta ca vorbim despre trasaturi ale hotararii pronuntate in aceasta procedura. Pe de alta parte, din dispozitiile art. 997 alin. (5) C. proc. civ.[10] rezulta ca legiuitorul le-a privit si drept conditii de admisibilitate.
In orice caz, consideram ca aceste doua conditii trebuie analizate cu prioritate pentru ca, daca reclamantul solicita ori pronuntarea unei hotarari care sa rezolve litigiul in fond, ori luarea unei masuri a carei executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt, nu mai are nicio importanta daca este indeplinita conditia urgentei sau daca aparenta de drept este in favoarea sa. Spre exemplu, daca se solicita anularea unui contract pe calea ordonantei presedintiale, cererea este inadmisibila din cauza neintrunirii conditiei neprejudecarii fondului, iar analiza celorlalte conditii este inutila[11]. Similar, daca se solicita in aceasta procedura pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna desfiintarea unei constructii, cererea este inadmisibila, pentru ca tinde la luarea unei masuri definitive si nu a uneia provizorii. Mai mentionam aici ca, in ciuda practicii majoritare[12], nu consideram evacuarea drept o masura definitiva, din moment ce reintegrarea in locuinta se poate face oricand[13].
Prin urmare, pentru neindeplinirea acestor doua conditii, consideram ca solutia ar trebui sa fie de respingere ca inadmisibila a cererii[14].
In ceea ce priveste conditia urgentei si cea ca aparenta de drept sa fie in favoarea reclamantului, credem ca ele tin mai mult de fondul, de temeinicia cererii, si nu de admisibilitatea acesteia. Precizam ca ne referim la fondul cererii de pronuntare a unei ordonante presedintiale, si nu la fondul raportului juridic substantial dintre parti, acesta neputand fi rezolvat in procedura in discutie.
In aceste conditii, daca se constata ca, desi nu se solicita pronuntarea unei hotarari care sa rezolve litigiul in fond sau luarea unei masuri a carei executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt, nu este indeplinita cerinta urgentei sau aparenta de drept nu este in favoarea reclamantului, cererea ar trebui respinsa ca neintemeiata, si nu ca inadmisibila.
In doctrina s-a exprimat si o alta opinie, respectiv aceea ca formularea art. 997 alin. (1) C. proc. civ. interzice expres respingerea cererii ca neintemeiata daca se constata ca aparenta dreptului nu este in favoarea reclamantului. S-a mai aratat[15] ca „solutia de respingere ca neintemeiata a cererii ar presupune, contrar art. 997 alin. (1) teza I C. proc. civ., ori ca instanta a stabilit aparenta dreptului in favoarea paratului, ori ca a prejudecat fondul”.
Din punctul nostru de vedere, a stabili ca aparenta dreptului nu este in favoarea reclamantului este acelasi lucru cu a stabili ca ea este in favoarea paratului, pentru motivul ca aparenta dreptului, ca si dreptul in sine, este intotdeauna in favoarea uneia dintre parti. Pe de alta parte, nu intelegem de ce respingerea ca neintemeiata a cererii ar insemna ca instanta a prejudecat fondul. Analiza temeiniciei unei cereri duce, intr-adevar, cu gandul la fond, insa, asa cum aratam si mai sus, este vorba despre fondul cererii cu care instanta este investita, si nu despre fondul raportului juridic dintre parti.
Mai precizam ca doctrina si practica numesc cercetarea aparentei dreptului si pipairea fondului raportului juridic dintre parti. Astfel, desi in procedura in discutie nu se solutioneaza fondul litigiului, este necesara, totusi, o verificare, chiar daca restransa, a raporturilor de drept material. Practic, este indeplinita aceasta conditie atunci cand, dupa toate aparentele[16], sustinerile reclamantului cu privire la fondul raportului juridic dintre parti sunt intemeiate. Cu atat mai mult este indeplinita conditia atunci cand temeinicia sustinerilor reclamantului este evidenta[17]. In doctrina[18] s-a mai aratat si ca, „in contextul prevederilor art. 997 alin. (1) C. proc. civ., aparenta de drept are o conotatie specifica: existenta dreptului la un prim si sumar nivel de aproximare”.
Prin urgenta cu care trebuie sa se desfasoare judecata, prin conditia urgentei situatiei sau prin caracterul provizoriu al masurilor ce se pot lua, procedura ordonantei presedintiale se aseamana cu cea a suspendarii provizorii a executarii silite. Cele doua cai procedurale sunt insa diferite si nu trebuie combinate[19], asa cum se intampla uneori in practica. Aceeasi concluzie este valabila si pentru cererea de suspendare a executarii silite. Mai mult, in timp ce dosarul ce are ca obiect cererea de pronuntare a unei ordonante presedintiale se repartizeaza aleatoriu, cererile de suspendare sau de suspendare provizorie a executarii silite se solutioneaza de completul investit cu judecata contestatiei la executare/cailor de atac. De altfel, in lipsa unei prevederi legale exprese, procedura ordonantei presedintiale nu poate fi folosita in locul sau pentru atingerea scopului altei proceduri speciale[20]. Cu toate acestea, neinspirat si inutil in opinia noastra, art. 450 alin. (5) C. proc. civ. prevede ca cererea de suspendare a executarii provizorii poate fi incuviintata provizoriu prin ordonanta presedintiala. Era suficient a se stabili ca o astfel de cerere se solutioneaza prin incheiere, astfel cum s-a prevazut in art. 729 alin. (6) si (7) C. proc. civ.
2. Aspecte specifice domeniului clauzelor abuzive in contractele de credit
In materia in discutie, consumatorii utilizeaza procedura ordonantei presedintiale mult mai rar decat pe aceea de drept comun. De asemenea, cererile admise sunt si ele mai putine, procentual, raportat la numarul lor, fata de cele admise dintre cele de drept comun[21]. Una dintre explicatii poate fi aceea ca, in general, cererile de pronuntare a unei ordonante presedintiale, avand de indeplinit unele conditii speciale, sunt mai rar admise decat actiunile de drept comun.
Atunci cand, totusi, astfel de cereri sunt formulate, reclamantii solicita ori suspendarea tuturor obligatiilor de plata nascute din contractele de credit, ori suspendarea doar a obligatiilor de plata corespunzatoare unor comisioane, respectiv a celor atacate pe fond din perspectiva caracterului abuziv.
2.1. Obiectul cererii si stabilirea competentei materiale
In ceea ce priveste obiectul cererii si stabilirea competentei materiale, in ciuda unor solutii din practica judiciara[22], consideram ca astfel de cereri sunt, in principiu, evaluabile in bani. Astfel, nu ne aflam in situatia protejarii unor drepturi nepatrimoniale[23], caci reclamantii urmaresc obtinerea unor avantaje pur patrimoniale.
Este adevarat ca, mai ales in procedura ordonantei presedintiale, cand nu se cunoaste inca de la inceput care este perioada in care eventuala hotarare de admitere a cererii va produce efecte, poate fi dificil de evaluat obiectul acesteia, insa „greu evaluabil” nu este acelasi lucru cu „neevaluabil”. Daca avem in vedere si dispozitiile art. 998 C. proc. civ.[24], rezulta ca se vor stabili valoarea obiectului cererii si competenta materiala la fel ca in cazul litigiului de fond. Spre exemplu, daca se solicita suspendarea obligatiei de plata a unui comision, se va proceda ca si cum cererea ar fi de constatare a caracterului abuziv si a nulitatii absolute a acestui comision.
In doctrina[25] s-a exprimat si opinia ca „distinctia evaluabil/neevaluabil in bani in materia ordonantei presedintiale este cel putin improprie, deoarece pe aceasta cale se adopta, de principiu, numai masuri cu caracter vremelnic. Prin urmare, efectele hotararii pronuntate in cadrul acestei proceduri nu influenteaza patrimoniul persoanei, chiar daca obiectul masurii vremelnice ar fi evaluabil in bani”.
In ceea ce ne priveste, credem ca si o masura vremelnica poate avea efect asupra patrimoniului unei persoane, chiar daca doar pentru o anumita perioada si chiar daca, in urma litigiului de fond, acest efect va fi ori consolidat, ori, dimpotriva, anihilat prin producerea unui alt efect, dar in sens invers. De altfel, chiar autorul citat arata, in continuare, cu privire la exprimarea legiuitorului din cuprinsul O.U.G. nr. 80/2013, ca, „referindu-se la caracterul evaluabil in bani al ordonantei, legiuitorul se refera, in realitate, la natura obiectului dreptului care se protejeaza provizoriu pe calea acestei proceduri”. Or, asa cum arata Inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia nr. 32/2008 a Sectiilor Unite, tocmai „dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat in justitie «transfera» caracterul sau patrimonial sau nepatrimonial litigiului insusi si, astfel, procesul va putea fi evaluabil in bani ori de cate ori in structura raportului juridic de drept substantial dedus judecatii intra un drept patrimonial, real sau de creanta”.
2.2. Conditia vremelniciei
In privinta conditiilor vremelniciei si neprejudecarii fondului, consideram ca, in afara unor situatii de exceptie, cand insusi modul de formulare a cererii de chemare in judecata ar atrage inadmisibilitatea ei din perspectiva[26] acestora, ele sunt indeplinite.
Astfel, referitor la conditia vremelniciei, din moment ce se solicita suspendarea obligatiei de plata ori a tuturor sumelor datorate, ori numai a sumelor aferente unuia sau mai multor comisioane, rezulta ca solicitarea tinde, prin natura ei, la pronuntarea unei hotarari cu efecte provizorii. De regula, se cere ca hotararea (ordonanta) sa produca efecte pana la solutionarea definitiva a litigiului de fond, insa nu este obligatoriu sa fie pe rol deja un litigiu de fond, pentru ca, potrivit art. 997 alin. (4) C. proc. civ., ordonanta va putea fi data chiar atunci cand exista judecata asupra fondului, deci, cu atat mai mult si in situatia in care nu exista inca judecata asupra fondului.
In aceasta ordine de idei, mentionam ca nu suntem de acord cu unele solutii din practica judiciara[27] in care se motiveaza neindeplinirea conditiei vremelniciei prin faptul ca reclamantii nu au aratat pana la ce moment solicita ca hotararea pronuntata in procedura ordonantei presedintiale sa produca efecte. In opinia noastra, chiar daca reclamantii nu fac aceasta precizare, este in sarcina instantei sa arate care este perioada pentru care hotararea va produce efecte; in lipsa unei astfel de precizari si a modificarii imprejurarilor de fapt avute in vedere, masurile dispuse vor produce efecte pana la solutionarea litigiului asupra fondului, astfel cum prevede art. 997 alin. (2) teza finala C. proc. civ. Mai mult, asa cum s-a aratat in doctrina[28], „este posibil ca masurile luate pe calea ordonantei presedintiale sa ramana definitive, daca partea impotriva careia au fost luate, convingandu-se de justetea lor, nu mai urmeaza calea dreptului comun, ceea ce insa nu schimba caracterul provizoriu al ordonantei presedintiale, in sensul ca exista posibilitatea discutarii fondului dreptului in instanta de drept comun”.
Intr-un alt sens, in jurisprudenta[29] s-a motivat neindeplinirea conditiei vremelniciei prin faptul ca suspendarea executarii contractului nu ar avea un caracter vremelnic, ci definitiv pe perioada suspendarii. S-au retinut urmatoarele:
- „Altfel spus, suspendarea platii ratelor bancare ar avea ca efect faptul ca reclamantul nu ar mai plati despagubiri (daune-interese) pentru intarzierea in plata ratelor, daca actiunea de drept comun se respinge. Aceste despagubiri sunt reprezentate, in materia contractului de imprumut, de dobanda moratorie – adica de penalitatile de intarziere. Asadar, suspendarea totala a platii ratelor bancare ar lipsi banca de folosinta acestor sume – care in mod normal este acoperita prin perceperea de penalitati de intarziere. Or, in caz de suspendare judecatoreasca a obligatiei de a plati ratele pana la solutionarea litigiului de fond, reclamantul – daca pierde litigiul – ar putea fi obligat sa restituie bancii numai debitul curs pe toata perioada suspendarii si dobanda conventionala bancara (aceasta din urma reprezentand «pretul» creditului, castigul bancii, «fructele civile»). Reclamantul nu ar putea fi obligat si la plata penalitatilor de intarziere, desi, din perspectiva bancii, va fi vorba despre o situatie tipica de executare cu intarziere a obligatiei de plata. De aici rezulta caracterul definitiv al suspendarii, restituirea de catre reclamant a intregii sume datorate neacoperind eventualul prejudiciu incercat de banca”.
Din punctul nostru de vedere, daca banca ar suferi un prejudiciu prin faptul ca s-ar dispune, pe calea ordonantei presedintiale, suspendarea efectelor contractului, iar, ulterior, ar avea castig de cauza in procedura de drept comun, unde s-ar constata ca reclamantul datoreaza toate sumele a caror plata a fost suspendata, nimic nu ar impiedica-o sa promoveze o actiune in pretentii de drept comun, prin care sa solicite obligarea imprumutatului la acoperirea prejudiciului nascut ca urmare a platii cu intarziere a ratelor, prejudiciu ce ar putea fi evaluat chiar prin raportare la cuantumul prevazut in contract al penalitatilor de intarziere.
Aceasta este, in general, situatia ordonantei presedintiale. Este posibil ca, in aceasta procedura, reclamantul sa aiba castig de cauza si, totusi, sa piarda in procedura de drept comun. In aceasta situatie, partea adversa are dreptul la despagubiri, putand introduce o alta cerere de chemare in judecata pentru obtinerea acestora. Daca s-ar accepta ideea ca introducerea unei cereri de chemare in judecata pentru recuperarea eventualului prejudiciu ar fi prea impovaratoare, atunci concluzia ar fi ca nu mai poate fi admisa nicio cerere de emitere a unei ordonante presedintiale, pentru ca intotdeauna exista riscul ca reclamantul din aceasta procedura sa piarda procesul de fond. Aceasta concluzie, bineinteles, nu poate fi acceptata, de unde rezulta ca nici premisa ei nu poate fi primita. Mai mult, cercetarea aparentei dreptului are drept scop tocmai reducerea riscului pronuntarii unei hotarari care, ulterior, sa fie contrazisa de cea de drept comun. Asa cum aratam anterior, in practica, de regula, ceea ce se constata in procedura ordonantei presedintiale in urma pipairii fondului corespunde celor stabilite pe fond, in urma analizei aprofundate.
2.3. Conditia neprejudecarii fondului
In ceea ce priveste conditia neprejudecarii fondului, credem ca aceasta este indeplinita prin faptul ca se solicita doar suspendarea, totala sau partiala, a efectelor unui act juridic si nu se cere a se dispune o masura care, prin natura ei, sa tina de fondul raporturilor juridice dintre parti, cum ar fi nulitatea sau rezolutiunea.
Totusi, in practica judiciara[30] s-a motivat neindeplinirea acestei conditii prin faptul ca reclamantii au supus analizei modul in care raporturile contractuale dintre parti se desfasoara sau prin faptul ca instanta ar trebui sa analizeze modul in care partile si-au indeplinit obligatiile contractuale pana la momentul solutionarii cererii si modalitatea in care contractele au fost incheiate (reclamantii au fost sau nu incunostintati in legatura cu drepturile si obligatiile lor), fapt ce ar echivala cu o adevarata judecare in fond a pricinii.
In ceea ce ne priveste, credem ca faptul ca reclamantii supun analizei modul in care se desfasoara raporturile contractuale dintre parti este inerent procesului civil, fie ca vorbim despre procedura ordonantei presedintiale, fie ca vorbim despre cea de drept comun. Diferenta este doar aceea ca in cazul ordonantei presedintiale analiza consta numai intr-o pipaire a fondului, si nu intr-o cercetare in profunzime a acestuia.
Concret, in cazul unui comision, spre exemplu, instanta ar putea constata ca, dupa toate aparentele, anumite clauze nu au fost negociate sau ca, tot in urma pipairii fondului, se poate trage, preliminar, concluzia ca exista indicii care sustin caracterul abuziv al clauzei. Aceasta nu reprezinta decat o analiza specifica ordonantei presedintiale si nu poate fi vorba despre prejudecarea fondului, atat timp cat, asa cum prevede art. 1002 alin. (2) C. proc. civ., respectivele statuari nu au autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului. Cu alte cuvinte, nu exista nicio problema ca in procedura ordonantei presedintiale sa se arate ca, in aparenta, o anumita clauza este abuziva, in timp ce in litigiul de fond sa se ajunga la o concluzie contrara, dupa cum nu este anormal, ci, dimpotriva, ca in litigiul de fond sa se ajunga la aceeasi concluzie.
Tot in practica, s-a mai aratat[31]:
- „In cadrul procedurii sumare a ordonantei presedintiale, instanta nu poate aduce atingere puterii obligatorii a contractului prin restrangerea efectelor pe care partile i le-au recunoscut, in virtutea principiului libertatii contractuale. Astfel, nu se poate analiza in cadrul procedurii speciale deduse judecatii daca o anumita clauza dintr-un contract incheiat de un consumator cu un profesionist este sau nu abuziva. Daca instanta ar proceda in acest sens, ar nesocoti – in mod nepermis – conditia neprejudecarii fondului”.
Opinia noastra este in sensul ca puterea obligatorie a contractului se manifesta doar in conditiile in care actul juridic respectiv este valabil incheiat [art. 1270 alin. (1) C. civ., respectiv art. 969 alin. (1) C. civ. 1864]. Prin urmare, daca intr-un litigiu de drept comun se constata nevalabilitatea, totala sau partiala, a unui contract, acest lucru nu inseamna ca se aduce atingere fortei sale obligatorii. Asemanator, daca in procedura ordonantei presedintiale se constata ca, dupa toate aparentele, un contract nu este valabil incheiat si se dispune suspendarea efectelor sale, nu poate fi vorba despre incalcarea regulii pacta sunt servanda. Diferenta dintre procedura de drept comun si cea a ordonantei presedintiale consta, din acest punct de vedere, doar in intensitatea analizei ce se face. In cazul dreptului comun, analiza se face complet, in timp ce in cazul ordonantei presedintiale doar se pipaie fondul.
2.4. Conditia urgentei
In ceea ce priveste conditia urgentei, se observa ca art. 997 alin. (1) C. proc. civ. se refera, generic, la cazuri grabnice, la pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, la prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara si la inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Doctrina si practica au dezvoltat notiunea, retinandu-se, printre altele, ca urgenta trebuie sa persiste pe tot parcursul judecatii, inclusiv in caile de atac[32], ca ipoteza avuta in vedere de lege cuprinde si situatia cand dreptul ar putea fi pagubit prin lentoarea procesului de drept comun[33] sau ca trebuie avuta in vedere si perioada de timp scursa de la data producerii faptului prejudiciabil si pana la introducerea cererii de chemare in judecata[34].
In materia pe care o analizam, in practica, analizandu-se cererea de suspendare a platii unui comision, s-a aratat[35]:
- „Urgenta decurge din faptul ca, lunar, reclamantii trebuie sa achite si valoarea acestui comision, care este apropiata de suma de 300 de euro, suma relativ mare si care, adaugata la restul obligatiilor acestora, este de natura a-i afecta, tinand seama si de conditiile financiare specifice perioadei. De altfel, importanta sumei pentru reclamanti reiese si din faptul ca acestia s-au adresat bancii parate in repetate randuri, incepand chiar din luna in care au fost notificati in sensul continuarii perceperii comisionului”;
- „Nu pot fi primite sustinerile paratei, referitoare la faptul ca prejudiciul nu este ireparabil, intrucat nu ne aflam in ipoteza prevenirii unei pagube iminente, ci in cea a pastrarii unui drept care s-ar pagubi prin intarziere. Este vorba despre dreptul reclamantilor de a dispune de suma corespunzatoare comisionului in discutie, care este pagubit cu trecerea fiecarei luni. Faptul ca parata este solvabila si poate restitui, in viitor, sumele incasate, daca se va dovedi ca nu au fost datorate, nu este un argument care sa inlature caracterul urgent al cererii, atat timp cat lipsirea reclamantilor de acesti bani este de natura, in prezent, de a-i afecta”.
In sens contrar, s-a aratat[36]:
- „Dreptul despre care reclamantii afirma ca ar fi pagubit prin intarziere, cat si paguba ce consta in lipsirea de o parte din venituri nu ar fi imposibil de recuperat, deoarece, in situatia in care se va dovedi ca reclamantii au platit bancii sume in plus, nedatorate, acestia au posibilitatea recuperarii lor pe calea unei cereri in justitie, scutita de plata taxelor judiciare de timbru, formulata ulterior sau concomitent cu actiunea in constatarea nulitatii clauzelor presupus abuzive”.
Intr-o alta cauza, motivandu-se neindeplinirea conditiei urgentei, s-a aratat[37]:
- „Desi invoca necesitatea suspendarii urgente a platii ratelor, din conduita reclamantei reiese ca timp de doi ani si jumatate nu a considerat ca majorarea dobanzii o afecteaza in asemenea masura incat sa actioneze pe caile legale pentru solutionarea acestui aspect litigios”;
- „Diferenta lunara de plata este de cel mult 13 euro, iar reclamanta nu a facut dovada ca, prin raportare la veniturile ei, aceasta suma este de natura a o prejudicia intr-o masura care sa justifice solutia de suspendare a platii ratelor pe calea ordonantelor presedintiale”.
Tot in practica, s-a mai retinut[38]:
- „Analiza conditiei urgentei trebuie realizata si in raport cu intervalul scurs de la data la care s-a produs faptul pretins prejudiciabil si pana la data introducerii actiunii, iar un interval cuprins intre doi ani si sase ani nu justifica urgenta promovarii cererii de ordonanta presedintiala”.
Din jurisprudenta anterior amintita se poate constata ca, in optica instantelor, este necesar ca reclamantii sa argumenteze si sa probeze in concret conditia urgentei, inclusiv prin dovezi referitoare la impactul platii ratelor asupra bugetului lor si, de asemenea, ca are importanta si dupa cat timp de la producerea faptului pretins prejudiciabil este formulata cererea de pronuntare a unei ordonante presedintiale.
2.5. Conditia aparentei de drept
In privinta conditiei ca aparenta de drept sa fie in favoarea reclamantului, consideram ca, in aceasta materie, pipairea fondului inseamna aruncarea unei priviri specifice acestei proceduri asupra clauzelor despre care se sustine ca ar avea caracter abuziv. Consideram ca aceasta operatiune nu semnifica prejudecarea fondului, ci, dimpotriva, este atat specifica, cat si necesara procedurii ordonantei presedintiale. Intr-adevar, linia de demarcatie intre cercetarea aparentei de drept si analizarea fondului nu este intotdeauna foarte clara, insa, asa cum s-a aratat[39], ramane instantei obligatia de a se rezuma cu abilitate la pipairea fondului, evitandu-l totusi.
Cu titlu de exemplu, credem ca, daca in mod constant jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie si/sau a celorlalte instante este in sensul considerarii unei clauze ca fiind abuziva si se solicita suspendarea efectelor unei asemenea clauze, va putea fi considerata indeplinita conditia aparentei de drept si, daca sunt indeplinite si celelalte cerinte, cererea de emitere a ordonantei presedintiale ar putea fi admisa. Daca, dimpotriva, practica instantelor este oscilanta sau chiar contrara intereselor reclamantului, aceasta conditie nu va fi considerata indeplinita.
In practica judiciara, izolat[40], s-a tras concluzia indeplinirii acestei conditii din faptul ca este invocat frecvent caracterul abuziv al clauzelor ce faceau si obiectul cererii in discutie. Asa cum aratam mai sus, este nevoie de mai mult, respectiv de o practica constanta in acest sens. Totusi, practica favorabila in mod constant este doar unul dintre criteriile ce ar putea fi avute in vedere, ceea ce nu inseamna ca daca problema de drept este noua aceasta conditie nu ar putea fi indeplinita.
Spre exemplu, in jurisprudenta[41] s-a considerat indeplinita aceasta conditie in situatia in care, prin simpla pipaire a fondului, a rezultat ca banca parata incasa un comision si dupa trecerea perioadei prevazute in contract pentru perceperea lui. Asa cum aratam si mai sus, conditia este indeplinita si atunci cand temeinicia sustinerilor reclamantului este evidenta, fara ca aceasta sa insemne prejudecarea fondului.
Pe de alta parte, s-a aratat[42], in privinta cererilor prin care se solicita suspendarea tuturor obligatiilor de plata nascute dintr-un contract de credit:
- „Nu este indeplinita conditia aparentei de drept in contextul in care, prin cererea formulata, reclamantii au solicitat suspendarea tuturor efectelor conventiei, rezultand, astfel, ca ei tind ca, prin admiterea actiunii, sa nu mai achite nicio suma de bani in favoarea bancii. Or, nu exista in acest sens nicio aparenta de drept in favoarea reclamantilor, acestia fiind tinuti sa achite cel putin capitalul, respectiv sumele lunare reprezentand creditul ce se impune a fi restituit, in privinta acestora neexistand nicio justificare de amanare la plata”.
Referitor la o cerere similara, s-a aratat[43]:
- „Aparenta dreptului nu este in favoarea reclamantilor, intrucat suspendarea efectelor contractului, respectiv a platii ratelor, implica atat neplata sumelor considerate a fi datorate in baza unor clauze contractuale abuzive, cat si a sumelor pe care reclamantii nu le contesta”.
Precizam, totusi, ca, in opinia noastra, o astfel de cerere ar putea fi, eventual, admisa in parte, doar cu privire la obligatiile de plata aferente, sa spunem, unui comision, daca acesta este stipulat intr-o clauza ce pare a fi abuziva, insa numai daca sunt indeplinite si celelalte conditii si, in plus, daca actiunea formulata poate fi divizata printr-o operatiune mentala. Daca, dimpotriva, solicitarea reprezinta un tot unitar prin prisma motivelor invocate, solutia corecta ar fi aceea de respingere a cererii. Pe de alta parte, o admitere a unei cereri de suspendare a tuturor obligatiilor de plata nici nu credem ca ar fi favorabila reclamantilor, atat timp cat, in orice caz, este greu de crezut ca in litigiul de fond se va constata caracterul abuziv al tuturor clauzelor care prevad obligatii de plata, inclusiv a celei care prevede restituirea capitalului imprumutat. Consecinta ar fi, asadar, ca, la sfarsitul litigiului de fond, reclamantii ar trebui sa plateasca o suma considerabila.
[1] Pentru alte acceptiuni ale notiunii decat cea de procedura speciala, a se vedea I. Deleanu, Tratat de procedura civila, vol. II, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2013, p. 647, precum si autorii citati.
[2] Avand in vedere asemanarea reglementarilor, sunt pertinente si in prezent atat doctrina, cat si jurisprudenta dezvoltate sub imperiul Codului de procedura civila din 1865.
[3] A se vedea, de exemplu, hotararile mentionate in G. Boroi, O. Spineanu-Matei, Codul de procedura civila adnotat, ed. a 3-a revazuta si adaugita, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2011, p. 853 si urm.
[4] V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, p. 491; G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2015, p. 805.
[5] I. Deleanu, op. cit., vol. II, p. 649.
[6] Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1962, p. 368.
[7] In doctrina s-a aratat ca termenul provizoriu, folosit de noul Cod de procedura civila, inseamna mai mult decat termenul vremelnic, folosit in vechea reglementare, pentru ca primul se refera si la caracterul reversibil al masurilor luate, iar al doilea doar la durata limitata in timp a acestora. A se vedea, in acest sens, D.M. Gavris, in G. Boroi (coord.), Noul cod de procedura civila. Comentariu pe articole, vol. II, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2013, p. 572. In opinia noastra, desi, intr-adevar, termenul provizoriu este, poate, mai relevant, totusi, o masura vremelnica nu poate fi decat reversibila pentru ca, daca ar fi ireversibila, ea ar fi si definitiva.
[8] Potrivit acestora, ordonanta este provizorie si executorie.
[9] Potrivit carora ordonanta presedintiala nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului.
[10] Potrivit acestui text, pe cale de ordonanta presedintiala nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt.
[11] In practica, s-a solicitat, pe calea ordonantei presedintiale, anularea unui proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. A se vedea Jud. Sectorului 4 Bucuresti, sent. civ. nr. 1357/2004, apud D. Zeca, Ordonanta presedintiala, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2009, p. 178.
[12] De exemplu, Trib. Bucuresti, s. a VI-a com., sent. com. nr. 2121/2011, irevocabila prin anularea recursului, in C.R. Radu, Ordonanta presedintiala, Practica judiciara si reglementarea din noul Cod de procedura civila, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 89.
[13] Precizam ca, in conditiile O.U.G. nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, posibilitatea evacuarii pe calea ordonantei presedintiale este prevazuta in chiar actul normativ respectiv.
[14] In practica judiciara s-au sustinut insa si urmatoarele: „Neindeplinirea conditiilor specifice ale cererii de ordonanta presedintiala, prevazute de art. 997 C. proc. civ., determina respingerea cererii ca neintemeiata, iar nu ca inadmisibila. Inadmisibilitatea reprezinta acea situatie in care reclamantul fie foloseste o cale procedurala neprevazuta de lege, fie foloseste intr-un mod nepermis o cale prevazuta de lege. Niciuna dintre dispozitiile speciale ale procedurii ordonantei presedintiale nu instituie o inadmisibilitate de plano a unei cereri care nu indeplineste aceste conditii; in cadrul procesului civil, functionand principiul liberului acces la justitie, inadmisibilitatea trebuie sa fie expres si special prevazuta de lege, iar nu dedusa pe cale de interpretare. Prin urmare, verificarea indeplinirii acestor conditii speciale duce la analizarea fondului cererii, iar nu la analizarea admisibilitatii sale”. A se vedea, in acest sens, Trib. Bucuresti, s. a VI-a civ., sent. civ. nr. 2406/2015. In ceea ce ne priveste, a formula, pe calea ordonantei presedintiale, pretentii precum anularea unui contract sau desfiintarea unei constructii reprezinta tocmai folosirea intr-un mod nepermis a unei cai prevazute de lege, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii.
[15] D.M. Gavris, op. cit., p. 571.
[16] Notiunea de „aparenta” nu trebuie inteleasa in acest context in antinomie cu situatia reala, ci in sensul ca este necesara doar o analiza sumara a raportului juridic de drept material. In realitate, de regula, in cazurile in care cererea de pronuntare a unei ordonante presedintiale se admite, aparenta stabilita in aceasta procedura corespunde cu rezultatul litigiului de fond. Din cauza faptului ca folosirea cuvintelor „in aparenta” poate conduce la confuzii, respectiv la concluzia ca doar in aparenta lucrurile stau intr-un anumit fel, nu si in realitate, credem ca este preferabila folosirea cuvintelor „dupa toate aparentele”. Acesta este, spre exemplu, felul in care se exprima C.J.U.E. atunci cand doreste sa ofere anumite indicatii instantelor nationale, desi nu are competenta propriu-zisa pentru a hotari cu caracter obligatoriu asupra problemei in discutie.
[17] In acelasi sens, D.M. Gavris, op. cit., p. 572.
[18] I. Deleanu, op. cit., vol. II, p. 653.
[19] In acest sens, Jud. Buzau, s. civ., sent. civ. nr. 1054/2009, in C.R. Radu, op. cit., p. 41.
[20] D.M. Gavris, op cit., p. 569.
[21] Aceste sustineri se bazeaza pe observatie empirica, si nu pe vreo statistica oficiala sau neoficiala.
[22] Jud. Sectorului 2 Bucuresti, s. civ., sent. civ. nr. 11578/2010, in C.R. Radu, op. cit., p. 248, cu nota critica a autoarei; Trib. Bucuresti, s. a VI-a com., sent. com. nr. 10755/2010, publicata pe www.juridice.ro la data de 22 noiembrie 2010, irevocabila prin respingerea recursului; Trib. Bucuresti, s. a VI-a com., sent. com. nr. 202/2011, irevocabila prin respingerea recursului, in C.R. Radu, op. cit., p. 253.
[23] In acord cu cele aratate de I.C.C.J., Sectiile Unite, in dec. nr. 32/2008, pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii, consideram ca patrimonial inseamna acelasi lucru cu evaluabil in bani. Amintim ca instanta suprema a aratat ca „a sustine ca exista actiuni patrimoniale neevaluabile in bani inseamna a sustine o contradictie juridica, a spune de fapt ca exista drepturi patrimoniale neevaluabile in bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebeste de drepturile personale nepatrimoniale”. In acelasi sens, in doctrina s-a aratat ca „actiunile patrimoniale sunt cele care au un continut economic, iar actiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, drepturi fara continut economic, drepturi personale nepatrimoniale”. A se vedea I. Deleanu, op. cit., vol. II, p. 266.
[24] Potrivit acestora, cererea de ordonanta presedintiala se va introduce la instanta competenta sa se pronunte in prima instanta asupra fondului dreptului.
[25] Tr.C. Briciu, Unele aspecte de noutate in materia taxelor judiciare de timbru pentru cererile introduse la instantele judecatoresti, publicat pe www.juridice.ro la data de 16 august 2013.
[26] Spre exemplu, se solicita, pe calea ordonantei presedintiale, constatarea nulitatii absolute a unei clauze.
[27] Spre exemplu, Trib. Bucuresti, s. a VI-a com., sent. com. nr. 2121/2011, irevocabila prin anularea recursului, in C.R. Radu, op. cit., p. 89.
[28] G. Boroi, M. Stancu, op. cit., p. 807.
[29] Jud. Sectorului 2 Bucuresti, s. civ., sent. civ. nr. 245/2011, irevocabila prin anularea recursului.
[30] Trib. Bucuresti, s. a VI-a com., sent. com. nr. 10755/2010, publicata pe www.juridice.ro la data de 22 noiembrie 2010, irevocabila prin respingerea recursului.
[31] Trib. Bucuresti, s. a VI-a civ., sent. civ. nr. 2406/2015.
[32] G. Boroi, M. Stancu, op. cit., p. 806.
[33] P. Vasilescu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. Institutul de Arte Grafice „Eminescu”, Bucuresti, 1943, p. 100, apud I. Deleanu, op. cit., vol. II, p. 649.
[34] C.R. Radu, op. cit., p. 7.
[35] Jud. Sectorului 2 Bucuresti, s. civ., sent. civ. nr. 2449/2009, irevocabila prin anularea recursului, in C.R. Radu, op. cit., p. 261.
[36] Trib. Bucuresti, s. a VI-a com., sent. com. nr. 202/2011, irevocabila prin respingerea recursului, in C.R. Radu, op. cit., p. 253.
[37] Jud. Sectorului 2 Bucuresti, s. civ., sent. civ. nr. 150/2011, irevocabila prin respingerea recursului.
[38] C.A. Bucuresti, s. a VI-a com., dec. com. nr. 490R/2011, irevocabila.
[39] I. Deleanu, op. cit., vol. II, p. 653.
[40] Trib. Bucuresti, s. a VI-a civ., sent. civ. nr. 1431/2015, schimbata in tot in apel, in sensul respingerii cererii de emitere a ordonantei presedintiale.
[41] Jud. Sectorului 2 Bucuresti, s. civ., sent. civ. nr. 2449/2009, irevocabila prin anularea recursului, in C.R. Radu, op. cit., p. 261.
[42] Trib. Bucuresti, s. a VI-a civ., sent. civ. nr. 1522/2015.
[43] Trib. Bucuresti, s. a VI-a com., sent. com. nr. 202/2011, irevocabila prin respingerea recursului, in C.R. Radu, op. cit., p. 253.
