Una dintre cele mai interesante carti de drept pentru specialistii in drept penal si drept procesual penal este lucrarea . Lucrarea este scrisa de autorul Ioan-Paul Chis si reprezinta o colectie de informatii esentiale care pot oferi o imagine clara asupa unuia dintre cele mai importante subiecte pentru specialistii din domeniu.
Cateva cuvinte despre autor: Ioan-Paul CHIS este doctor in Drept, disciplina Drept procesual penal. De asemenea, autorul este si Procuror la Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Bucuresti.
Va redam in randurile de mai jos un scurt extras al Capitolului , capitol ce intra in componenta lucrarii “Redeschiderea procesului penal in cazul judecatii in absentia”.
“De lege lata se constata o abordare diferita a noului legiuitor in privinta participarii inculpatului la proces, spre deosebire de art. 314 C.proc.pen. 1968, care prevedea ca procesul penal nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului detinut, actuala reglementare instituind obligativitatea judecarii cauzei in prezenta inculpatului, indiferent daca acesta este liber ori in custodia statului[1].
Cu toate acestea, intelegandu-se ca ratiunea primordiala a prezentei inculpatului este garantarea dreptului la aparare pro se, vazand ca acest drept este unul relativ, adica asupra caruia titularul poate dispune, legea permite ca organele judiciare sa efectueze urmarirea penala [art. 309 alin. (5) C.proc.pen.] si sa il judece pe inculpat in lipsa, indiferent de pedeapsa pe care o risca [art. 364 alin. (2) si (3) C.proc.pen.]. Judecata in prima instanta poate avea loc in lipsa, la cererea expresa a inculpatului, chiar si atunci cand acesta este arestat preventiv [art. 364 alin. (4) C.proc.pen.]. De asemenea, tot in acest sens, prin noua lege procesuala penala au fost mentinute numai cateva cazuri de participare obligatorie a suspectului sau inculpatului la procesul penal, cazuri prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute [art. 281 alin. (1) lit. e) C.proc.pen.].
Drept urmare, dintre cele doua ratiuni identificate care reclama participarea acuzatului la procesul penal, noul legiuitorul s-a oprit cu precadere asupra primeia, menita sa asigure exercitarea
dreptului la aparare in deplinatatea sa, aceasta justificand, de altfel, reglementarea remediilor procesuale despre care discutam.
A doua, plasata pe locul secund, este asigurarea aflarii adevarului, garantata numai printr-o posibilitate recunoscuta organelor judiciare de a-l aduce silit pe acuzat in vederea audierii ori confruntarii cu alti subiecti procesuali.
Intre aceste coordonate, se pare ca vointa legii pare sa fie diferita de cea exprimata de comisia de elaborare a Proiectului Codului de procedura penala, prin Expunerea de motive a Legii nr. 135/2010 subliniindu-se importanta deosebita a dreptului inculpatului de a comparea in persoana la propriul proces penal – in vederea respectarii dreptului la aparare, drept care trebuie garantat prin trasarea unei obligatii in sarcina acestuia de a se prezenta in scopul verificarii exactitatii afirmatiilor sale, prin confruntarea cu declaratiile persoanei vatamate si ale martorilor audiati[1].
Alaturat acestei evidente contradictii se mai constata ca noul legiuitor, cu toate ca a permis ca judecata in prima instanta sa aiba loc in lipsa inculpatului arestat preventiv, la cererea expresa a acestuia, prevede in etapa apelului [art. 420 alin. (2) C.proc.pen.] ori in cazul rezolvarii unor chestiuni contencioase de catre instanta de executare [art. 597 alin. (2) C.proc.pen.] ca aducerea inculpatului arestat este imperativa. De asemenea, tot cu privire la desfasurarea procedurii in lipsa acuzatului, se mai constata ca nu s-a realizat o justa legatura intre termenii cu continut diferit asistenta si reprezentare, ceea ce ar exclude, intr-o interpretare rigida, posibilitatea reprezentarii din oficiu a suspectului sau inculpatului care lipseste de la proces.”
Cititi si: Top carti juridice pentru specialistii in drept