Extras din volumul Legea pensiilor comentată și adnotată. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii – prezentare comparativă | autor: Ion Rebeca
Art. 68. [Pensia de invaliditate]
(1) Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care nu au împlinit vârsta standard de pensionare prevăzută în anexa nr. 5 și care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:
a) accidentelor de muncă și bolilor profesionale, conform legii;
b) neoplaziilor, schizofreniei și SIDA;
c) bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca.
(1¹)³ Abrogat.
(2) Beneficiază de pensie de invaliditate, în condițiile prevăzute la alin. (1), și persoanele care se află în situațiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. c).
(3) Au dreptul la pensie de invaliditate, în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. a), și elevii, ucenicii și studenții care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în timpul și din cauza practicii profesionale.
(4) Persoanele care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă și marii mutilați, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din decembrie 1989, care erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidității din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate în aceleași condiții în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.
Legea nr. 127/2019:
Art. 63. Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care au realizat stagii de cotizare în sistemul public de pensii, care nu îndeplinesc condițiile de pensie pentru limită de vârstă și care au capacitatea de muncă diminuată din cauza:
a) accidentelor de muncă și bolilor profesionale, constatate conform legii;
b) altor boli și accidente care nu au legătură cu munca;
c) participării la lupta pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din decembrie 1989, care erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidității.
Comentarii
1. Dreptul la pensie de invaliditate se află în strânsă legătură cu obligația constituțională a statului de a asigura protecție socială cetățenilor săi, care, din cauza pierderii capacității de muncă, într-o anumită măsură, nu mai pot realiza venituri corespunzătoare unui trai decent.
Dreptul este prevăzut indiferent de vârsta asiguratului și, în unele cazuri, indiferent de durata stagiului de cotizare realizat, condiția recunoașterii sale fiind aceea a calității de asigurat în sistemul public de pensii, în lipsa acestei calității, dreptul neavând semnificația unei categorii de pensii, ci semnificația unui ajutor material, ca formă de asistență socială.
Pensia de invaliditate este reglementată și ca o categorie de pensie cu reguli derogatorii față de regulile generale pentru deschiderea dreptului pentru limită de vârstă, acelea privind vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare.
Cauza pensiei de invaliditate o constituie pierderea totală sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, stabilită printr-o expertiză medicală în condițiile prevăzute de lege.
► Art. 55 din Normele de aplicare: Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul expert al asigurărilor sociale (….)
2. Pierderea capacității de muncă se poate datora: accidentelor de muncă, bolilor profesionale, bolilor obișnuite sau accidentelor care nu au legătură cu munca.
► Art. 56 din Normele de aplicare: (1) Persoanele cu handicap, care solicită pensie de invaliditate potrivit prevederilor art. 73 alin. (2) din lege, fac dovada acestui statut cu certificatul de încadrare în grad de handicap emis în condițiile legii, care va conține obligatoriu următoarele elemente: data ivirii handicapului, gradul de handicap, termenul de revizuire, precum și mențiunea că certificatul a fost emis în vederea aplicării art. 73 alin. (2) din lege.
(2) Autoritățile emitente ale certificatelor menționate la alin. (3) au obligația să comunice caselor teritoriale/sectoriale de pensii orice modificare a elementelor inițiale, în termen de 15 zile de la emiterea noului certificat.
(3) Schimbarea ulterioară înscrierii la pensie a gradului de handicap nu afectează drepturile de pensie acordate, cu excepția cazului în care certificatul de încadrare în grad de handicap a fost anulat, în condițiile legii.
► Indiferent de stagiu de cotizare realizat, pensia de invaliditate se acordă (art. 57 din Normele de aplicare):
a) persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă din cauza accidentelor de muncă și bolilor profesionale potrivit legii, neoplaziilor, schizofreniei și SIDA;
b) persoanelor care se află în situațiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. c) și g) din lege;
c) elevilor, ucenicilor și studenților care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în timpul și din cauza practicii profesionale;
d) persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă și marilor mutilați, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din decembrie 1989, care erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidității din această cauză.
În funcție de cauza pierderii capacității de muncă se impune condiția unui stagiu minim de cotizare.
Reglementarea condiției unui stagiu minim de cotizare în cazul pierderii capacității de muncă din cauza bolilor obișnuite sau a accidentelor care nu au legătură cu munca este discutabilă, față de argumentele Curții Constituționale, în sensul că aceste sunt evenimente „aleatorii”, pe care persoana în cauză nu poate să la prevadă și nici să le controleze, astfel că nu se pot stabili condiții privind vârsta standard sau stagiu de cotizare în cazul acestei categorii de pensii.
Curtea reține că nu se poate susține că persoanele care, fiind încadrate într-un grad de invaliditate, au beneficiat de pensie de invaliditate (indiferent de stagiul de cotizare realizat) și, împlinind ulterior vârsta standard de pensionare (sau vârsta standard redusă, potrivit legii), urmează ca, din oficiu, să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă ar fi în aceeași situație juridică cu persoanele care, pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, trebuie să aibă îndeplinite cumulativ vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare, potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010. Astfel, așa cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, „în privința pensiei de invaliditate, rațiunile care stau la baza reglementării unei vârste standard de pensionare sau a unui stagiu de cotizare minim ori complet nu mai subzistă. Pierderea totală sau cel puțin a jumătate din capacitatea de muncă din cauza bolilor obișnuite și a accidentelor care nu au legătură cu munca este un eveniment aleatoriu ce nu poate fi controlat de persoana în cauză, astfel încât stabilirea unei vârste și a unui stagiu minim de cotizare de la care poate fi acordată pensia de invaliditate nu se justifică”. Pe de altă parte, sub aspectul acordării pensiei pentru limită de vârstă, toate persoanele trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de lege pentru acordarea acestui tip de pensie. Faptul că, pentru persoanele care au beneficiat de pensie de invaliditate și care îndeplinesc condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă (vârsta standard de pensionare sau vârsta standard redusă, potrivit legii), pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă nu poate constitui un privilegiu, pe criteriu de vârstă, de natură a încălca prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii. Mai mult, în situația persoanelor beneficiare ale pensiei de invaliditate care nu îndeplinesc condiția de stagiu minim de cotizare, trecerea în categoria pensionarilor pentru limită de vârstă se face din oficiu, la vârsta standard de pensionare, păstrându-se cuantumul aferent pensiei de invaliditate. Prin urmare, critica de neconstituționalitate potrivit căreia textele de lege criticate, care ar da posibilitatea unei persoane ce „are stagiu de cotizare zero ani și zero luni să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă întrucât această persoană a beneficiat anterior de pensie de invaliditate”, ar contraveni art. 16 din Constituție este nefondată. (CCR, dec. nr. 320 din 30 aprilie 2015, M. Of. nr. 391 din 4 iunie 2015)
Notă: Se recunoaște dreptul la pensie de invaliditate persoanelor care au realizat stagii de cotizare în sistemul public de pensii și nu au împlinit vârsta standard pentru deschiderea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.
Condițiile dreptului la pensie pentru invaliditate prevăzute în Legea nr. 127/2019 sunt diferite față de cele prevăzute în Legea nr. 263/2010. Astfel, în viitoarea reglementare este recunoscut dreptul la pensie de invaliditate oricărei persoane care are capacitatea de muncă diminuată pentru una din cazurile prevăzute de lege și a plătit contribuții de asigurări sociale, indiferent de durata stagiului de cotizare.
Potrivit art. 63 lit. a) și b) din Legea 127/2019, pentru stabilirea pensiei de invaliditate, nu interesează cauza care a condus la afectarea capacității de muncă, ci rezultatul produs, respectiv instalarea unei invalidități corespunzătoare gradelor I, II sau III stabilite potrivit legii.
În Legea nr. 263/2010 se face distincție între boli profesionale și boli obișnuite, pentru că, în cazul unei boli obișnuite, cu excepția: neoplaziilor, schizofreniei și SIDA, persoanele în cauză, pentru a beneficia de pensie de invaliditate, trebuie să fi realizat în sistemul public de pensii un stagiu de cel puțin 2 ani de cotizare.
Din întreaga economie a textelor de lege care reglementează pensia de invaliditate rezultă că această categorie este prevăzută în favoarea persoanelor asigurate prin efectul legii și care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor.
Dreptul la pensie de invaliditate a fost prevăzut în legea sistemului unitar de pensii publice: elevilor, ucenicilor și studenților care și-au pierdut capacitatea de muncă în limita prevăzută din cauza accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale survenite în timpul practicii profesionale.
De același drept beneficiază, potrivit art. 68 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, și persoanele care satisfac serviciul militar, pe durata legal stabilită, în perioada de concentrare, mobilizare sau în prizonierat. Înlăturarea categoriei militarilor din sfera persoanelor care pot beneficia de pensie de invaliditate în sistemul public de pensii este justificată, întrucât serviciul militar nu mai este obligatoriu, astfel că norma care prevedea acest drept a devenit caducă, pentru militari pensia de invaliditate fiind reglementată în Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.
În perioada de ucenicie, persoana încheie un contract asimilat contractului de muncă, în baza căruia ucenicul are toate drepturile prevăzute de legislația muncii, inclusiv dreptul de asigurări sociale, potrivit art. 11 din Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă. Fiind asimilați persoanelor încadrate în baza unui contract individual de muncă, legiuitorul nu a mai înțeles să se refere în mod expres la ucenici ca beneficiari ai pensiei de invaliditate.
Potrivit art. 63 lit. c) din Legea 127/2019, sunt beneficiari ai pensiei de invaliditate și persoanele care și-au diminuat capacitatea de muncă din cauza participării la victoria Revoluției din Decembrie 1989, sau în legătură cu aceste evenimente revoluționare, dacă anterior ivirii invalidității erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale. Din modul de reglementare rezultă condiția unei legături directe între participarea persoanei la evenimentele din decembrie 1989 și diminuarea capacității de muncă, indiferent de data ivirii invalidității.
De asemenea, nu interesează sistemul de asigurări sociale în care era cuprinsă persoana anterior ivirii invalidității, aceasta putând să fie și un sistem propriu de asigurări sociale neintegrat sistemului public de pensii, față de referirea generală a legiuitorului la acest sistem.
Vezi și Art. 49. [Perioade asimilate stagiului de cotizare]
