Continuăm seria Personalităţi juridice româneşti…
***
La 18 ianuarie 1875 se năştea la Bucureşti, juristul şi diplomatul de renume, Demetru Negulescu.
Demetru Negulescu (1875, Bucureşti – 1950)
A urmat studiile secundare în Bucureşti iar în anul 1896 devine licenţiat în Matematică la Universitatea din Bucureşti. Din anul 1900, Demetru Negulescu este Doctor în drept al Universităţii din Bucureşti cu o teză referitoare la persoana juridică: Le problème juridique de la personnalité morale et son application aux sociétés civiles et commerciales.
Între anii 1901 şi 1903 a fost judecător supleant (1901-1903) iar în perioada 1903 – 1908, judecător de şedinţă la Tribunalul Bucureşti.
Avocat al Baroului Ilfov şi deputat în Parlamentul României, Demetru Negulescu este numit în anii 1920 Judecător la Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională de la Haga, funcţie ocupată până în 1945. Delegat din partea României la lucrările comisiei de elaborare a statutului Curţii Permanente de Justiţie Internaţională, în anul 1930 participă la prima Conferinţă de codificare a dreptului internaţional.
Cariera profesională a fost încununată şi de activităţile şi rolul academic pe care Demetru Negulescu l-a avut începând cu vârsta de 31 de ani: profesor agregat şi profesor titular la Catedra de Procedură civilă din cadrul Facultăţii de Drept din Bucureşti, iar în perioada 1939-1945, profesor onorar al Facultăţii de Drept din Bucureşti.
De asemenea profesor la Academia de Drept Internaţional de la Haga şi la Institutul de Înalte Studii Internaţionale de la Paris, Demetru Negulescu devine membru al Uniunii Juridice Internaţionale, al Institutului de Drept Internaţional, al Asociaţiei de Drept Internaţional, al Academiei Diplomatice Internaţionale şi nu în ultimul rând, preşedintele Institutului Român de Drept Internaţional.
În materia Procedurii civile a publicat un prim volum dintr-un curs universitar, Procedura civilă, 1911 şi câteva monografii (Teoria poprirei, 1904, Execuţiunea silită, 1908-1910). A evidenţiat esenţa reformei Codului de procedură civilă, din anul 1900, în studiul Psihologia juridică a Codului de procedură civilă, unele tendinţe de socializare a dreptului (1907). În perioada interbelică, majoritatea lucrărilor sale tratează problemele dreptului internaţional şi ale justiţiei internaţionale: Deuxième Assemblée de la Société des Nations. Propositions d’amendements aux articles 18 et 26 du Pacte (1924). L’évolution de la procédure des avis consultatif de la Cour Permanente de Justice Internationale (1937). La Roumanie et le principe des nationalités.
Sursă: Dicţionarul Personalităţilor Juridice Româneşti | Autori: Tudorel Toader, Dan Constantin Mâţă, Ioana Maria Costea, 2008.