Seria Personalităţilor juridice româneşti continuă…
*****
La 15 ianuarie 1852 se nastea la Ploieşti juristul şi omul politic Constantin I. Stoicescu.
Constantin I. Stoicescu
(15 ianuarie 1852 – 11 mai 1911)
Constantin I. Stoicescu a fost licenţiat al Facultăţii de Drept din Paris şi doctor în drept al Universităţii din Paris cu teza De la condition des personnes au point de vue de la civitas et de la naturalisation à Rome en droit romain (1876).
A ocupat, pe rând, poziţiile de prim-secretar la Legaţia României din Paris, judecãtor şi preşedinte al Tribunalului Comercial din Bucureşti, procuror la Curtea de Apel din Bucureşti, avocat în Baroul de Ilfov (1881-1911), deputat în Parlamentul României, ministru pentru Lucrãri Publice (4 octombrie 1895 – 21 noiembrie 1896, 18 iulie – 22 noiembrie 1902), ministru de Justiţie (1 octombrie 1898-15 aprilie 1899, 14 februarie 1901-18 iulie 1902), ministru de Rãzboi (21 noiembrie 1896 – 24 noiembrie 1896), ministru al Afacerilor Externe (21 noiembrie 1896 – 29 martie 1897) si Ministru al Domeniilor (22 noiembrie 1902 – 22 decembrie 1904).
A publicat mai multe broşuri conţinând discursuri sau opinii asupra unor probleme politico-juridice: Discuţiunea răspunsului la mesagiul Coroanei (1888), Afacerea Bedmar (1892), Ilegalităţile comise de ministerul de Război J. Lahovary (1894), Casa Rurală (1908), Reforma organizãrii judecătoreşti (1909). A publicat ziarul „L’Independance Roumaine”.
Extras din: Dicţionarul personalităţilor juridice româneşti – Tudorel Toader, Dan Constantin Mâţă, Ioana Maria Costea | Editura Hamangiu, 2008