Dreptul administrativ.
O concepţie. O viziune
Aproape cinci ani s-au scurs deja pe nesimţite de când, într-o sală a Facultăţii de Drept din Cluj, s-au strâns vreo două duzini dintre discipolii marelui Profesor pentru a marca centenarul naşterii sale, la nici trei ani de la dispariţia acestuia.
Evenimentul nu avea nici pe departe fastul, uneori chiar opulenţa care caracterizează asemenea evenimente, organizate de facultăţile de drept în onoarea ori, după caz, în memoria altor mari nume de dascăli jurişti. Situaţia mi se părea puţin injustă pentru marele Profesor, pentru că, pe de o parte, fără a supăra pe nimeni, puţine nume au o greutate comparabilă cu cel al lui Tudor Drăganu; pe de altă parte, niciun alt număr nu poate egala strălucirea numărului 100.
Ceea ce aveau însă în comun toţi participanţii la acest eveniment a fost scopul lipsit de orice interes personal: fiecare, doctorand cândva – de dincoace ori dincolo de Prut – al ilustrului Profesor, era acolo doar pentru a prezenta unele idei proprii și pentru a omagia memoria acestuia. Nu pentru „punctele” care permit urcarea în anumite clasamente, îmbogăţirea CV-ului sau alte diverse intenţii bazate, mai mult sau mai puțin, pe interesul personal. Reuniunea a fost, din acest punct de vedere, un succes poate mai mare decât al altora care, beneficiind de o publicitate consistentă, le-au aşezat la locul potrivit, sub lumina unor reflectoare poate mult mai strălucitoare.
N-am reuşit, din varii motive, să publicăm un volum cu toate comunicările susţinute atunci. Foarte probabil că, ajunse într-o formă finală (publicabilă) la date diferite, unele la o dată mult ulterioară evenimentului, fiecare dintre aceste comunicări a văzut lumina tiparului disparat, în diferite reviste de specialitate. Dar, chiar să fi apărut, un asemenea volum ar fi fost oricum prea puţin faţă de ceea ce memoria şi opera Profesorului Tudor Drăganu ar fi meritat. Atunci mi-a venit ideea unei asemenea colecţii: toţi cei ce au făcut o pasiune pentru dreptul administrativ ştiu – sau ar trebui să ştie – că pot duce mai departe dreptul administrativ prin propriile lor contribuţii numai pentru că dreptul administrativ însuşi se află acolo unde l-au găsit ei, iar aceasta se datorează într-o foarte mare măsură lui Tudor Drăganu. Tocmai de aceea, atât prezentul volum, cât şi cele care urmează a fi publicate în această colecţie (orice lucrare de valoare care nu este curs universitar sau tratat în materia dreptului administrativ ori constituţional) îi vor fi dedicate în totalitate. Şi tot va fi, parcă, prea puţin…
Cluj-Napoca, 15 martie 2017 Ovidiu Podaru
Tudor Drăganu
(2 decembrie 1912, Năsăud – 21 august 2010, Cluj-Napoca)
Născut pe plaiurile Năsăudului, Tudor Drăganu a studiat la Liceul „Gheorghe Bariţiu” din Cluj, apoi la Facultatea de Drept, obţinând licenţa în drept în anul 1934, iar după doi ani i se conferă titlul de doctor în drept. A început activitatea didactică în 1937, ca asistent la Facultatea de Drept a Universităţii din Cluj, beneficiind de îndrumarea Profesorului Erast Diti Tarangul, o mare autoritate a dreptului administrativ român din perioada interbelică.
Talentul didactic şi pasiunea pentru activitatea de cercetare ştiinţifică au determinat numirea sa ca profesor universitar titular la numai 34 de ani, în anul 1946. În această calitate, timp de peste şase decenii, îşi consacră activitatea studiului disciplinelor de drept public, şi anume dreptului constituţional şi administrativ, transmiţând studenţilor şi discipolilor Domniei sale respectul pentru valorile democraţiei parlamentare, pentru supremaţia Constituţiei ca pilon al statului de drept şi pentru domnia legii ca mod de manifestare a acestuia. De la începutul deceniului al şaptelea al secolului trecut, după pensionare, a fost profesor consultant și conducător de doctorate în științe juridice.
Meritele Profesorului Tudor Drăganu au fost recunoscute și pe plan internațional: a fost vicepreședintele Comisiei pentru probleme juridice, parlamentare și drepturile omului a Uniunii Interparlamentare (1967-1969), președinte al aceluiași organism internațional (1969-1973), membru al delegației României la Conferinţa pentru Securitate și Cooperare Europeană de la Helsinki (1975) și Viena (1976), fiind apoi ales (1976) și președinte al Comisiei Politice pentru Securitate și Cooperare Europeană de la Viena. În semn de recunoaștere a valorii sale de pedagog și a operei sale științifice, încă din anul 1980, Tudor Drăganu a dobândit calitatea de membru al Institutului Internațional de Științe Administrative. A fost profesor invitat la Universitatea Panthéon-Sorbonne din Paris, numit prin decret al Președintelui Republicii Franceze.
În spaţiul academic şi social din România, Profesorului Tudor Drăganu i s-a decernat titlul de membru de onoare al Academiei Române (2003); Doctor Honoris Causa al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, al Universităţilor din Oradea (1998), Timişoara (2000), al Universităţii „Petru Maior” din Târgu-Mureş (2007). A fost preşedintele de onoare al Institutului de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu” din Sibiu, cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca şi al oraşului Năsăud. A primit premiul „Simion Bărnuţiu” al Academiei Române (1974), Premiul de excelenţă, Diploma de Onoare şi Medalia de Merit ale Uniunii Juriştilor din România (1997, 2002).
Din vasta operă juridică a Profesorului Drăganu rămân de referință, mai ales în contextul general nefavorabil dreptului public românesc postbelic, câteva lucrări cu caracter monografic: Actele de drept administrativ (1959); Actele administrative și faptele asimilate lor supuse controlului judecătoresc potrivit Legii nr. 1/1967 (1979); Structures et institutions constitutionnelles des pays socialistes européens (1981); Supremaţia legii (1982); Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România până în 1916 (1991); Declaraţiile de drepturi ale omului şi repercusiunile lor în dreptul internaţional public (1998); Liberul acces la justiţie (2003).