Legea nr. 295 din 18 decembrie 2020
pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de
procedură fiscală, precum și aprobarea unor măsuri fiscal‑bugetare
comentariu pe articole
Nota autorului |
Pe 21 decembrie 2020 – la numai două luni de la apariția comentariului nostru pe marginea Codului de procedură fiscală – se publica în Monitorul Oficial Legea nr. 295/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și aprobarea unor măsuri fiscal‑bugetare.
În cea mai mare parte a lor, noile reglementări sunt rezultatul unor îndelungi consultări cu mediul de afaceri și cu organizații profesionale din domeniul fiscalității, astfel că modificările acestea erau, în bună măsură, așteptate.
După cum se va vedea și în paginile următoare, cele mai multe dintre textele Legii nr. 295/2020 se referă la chestiuni abordate deja în comentariile noastre, ceea ce face ca valabilitatea acestora să nu fie afectată substanțial prin recenta intervenție legislativă.
Cu toate acestea, din respect pentru cititori și pentru a păstra actualitatea comentariului nostru, vom reda în acest supliment toate modificările aduse Codului de procedură prin Legea nr. 295/2020 și le vom analiza punctual pe fiecare.
Tanți Anghel,
București, 7 ianuarie 2021
Art. I. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
- La articolul 1, punctul 31 se modifică și va avea următorul cuprins:
- organ fiscal central – Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare A.N.A.F., prin structurile de specialitate cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale, inclusiv unitățile subordonate ale Ministerului Finanțelor Publice sau A.N.A.F.;
COMENTARIU
Redefinirea, prin Legea nr. 295/2020, a noțiunii de organ fiscal central, în sensul extinderii acesteia și la Ministerul Finanțelor Publice, organ ierarhic superior Agenției Naționale de Administrare Fiscală, trebuie înțeleasă în corelare cu modificarea art. 272 C. proc. fisc. Astfel, începând cu data la care se împlinește termenul de 6 luni de la data publicării Legii nr. 295/2020 în Monitorul Oficial, activitatea de soluționare a contestațiilor, activitate inclusă în sfera noțiunii de administrare a creanțelor fiscale, este stabilită în competența Ministerului Finanțelor Publice, prin structuri specializate constituite în acest scop.
- La articolul 7, alineatul (10) se modifică și va avea următorul cuprins:
(10) Analiza de risc se efectuează periodic, caz în care organul fiscal stabilește și clasa/subclasa de risc fiscal a contribuabilului.
COMENTARIU
Organizarea activității de administrare a creanțelor fiscale la nivelul organelor fiscale are la bază principiul analizei de risc, principiu menit a asigura eficiența acestei activități. Consecința este aceea că încadrarea în una dintre cele trei clase de risc prevăzute la alin. (6) al art. 7 trebuie să fie indiferentă contribuabililor/plătitorilor, aceștia din urmă fiind obligați să se conformeze legii fiscale, iar nu să‑și adapteze conduita și să‑și îmbunătățească conformarea în funcție de clasa de risc în care au fost încadrați de organul fiscal. Este motivul principal pentru care, prin Legea nr. 295/2020, s‑a renunțat la publicitatea rezultatului analizei de risc.
În plus, nu pot fi excluse nici erorile în ceea ce privește rezultatul analizei de risc, caz în care publicitatea poate afecta imaginea contribuabililor/plătitorilor în cauză.
- La articolul 11 alineatul (3), litera d) se modifică și va avea următorul cuprins:
d) oricărui solicitant, cu consimțământul expres și neechivoc al contribuabilului/plătitorului despre care au fost solicitate informații. Responsabilitatea privind modalitatea de utilizare a informațiilor astfel obținute revine solicitantului;
4. La articolul 11, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (61), cu următorul cuprins:
(61) În scopul aplicării prevederilor alin. (3) lit. d), solicitantul care prin natura activității solicită frecvent informații de natura secretului fiscal despre clienții/partenerii săi poate încheia un protocol privind schimbul de informații cu organul fiscal deținător al informației ce se transmite, utilizând sistemul informatic PatrimVen în conformitate cu art. 701.
- La articolul 11, alineatul (10) se modifică și va avea următorul cuprins:
(10) Prelucrarea datelor cu caracter personal de către organele fiscale centrale și locale se realizează cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare, în scopul exercitării atribuțiilor de administrare a creanțelor fiscale.
COMENTARIU
Prin Legea nr. 295/2020 a fost redefinită modalitatea în care contribuabilul/plătitorul își poate da consimțământul pentru divulgarea de informații deținute de organul fiscal în legătură cu respectivul contribuabil/plătitor, în sensul că legiuitorul a dat mai degrabă importanță condițiilor pe care consimțământul trebuie să le îndeplinească pentru a fi valabil, iar nu formei sale.
Cele două condiții, cumulative desigur, prevăzute de legiuitor pentru valabilitatea consimțământului, sunt condiția de a fi neechivoc și condiția de a fi expres.
Dacă în privința ultimei condiții nu sunt probleme deosebite, în sensul că un consimțământ expres este unul explicit, iar nu tacit, lucrurile nu sunt la fel de simple în ceea ce privește prima condiție. Astfel, legiuitorul nu explică semnificația termenului „neechivoc”. Cu toate acestea, fiind vorba de date personale, urmează a ne raporta la GDPR (Regulamentul general privind protecția datelor[[2]]), care clarifică noțiunea în sensul că, pentru a fi considerat neechivoc, consimțământul trebuie să îmbrace forma unei declarații sau a unei acțiuni care arată în mod clar intenția persoanei vizate de a‑și da consimțământul.
Așadar, indiferent de forma prin care contribuabilul își manifestă consimțământul, persoana care solicită informații de la organul fiscal despre un contribuabil/plătitor trebuie să fie în măsură să demonstreze că acesta din urmă și‑a dat consimțământul pentru furnizarea datelor. În acest sens, solicitanții sunt obligați să păstreze dovezile privind exprimarea consimțământului și, în plus, trebuie să se asigure că obținerea consimțământului este clară și inteligibilă, astfel încât contribuabilul/plătitorul să înțeleagă pe deplin scopul solicitării și efectele acordării consimțământului.
Totodată, în considerarea faptului că există categorii de solicitanți care se adresează frecvent organului fiscal pentru a obține informații despre persoanele cu care intră în relații de afaceri, cum ar fi băncile în cazul analizei dosarelor de credit, s‑a prevăzut ca procedura de solicitare/furnizare de informații să facă obiectul unui protocol, iar schimbul de informații să se realizeze prin intermediul platformei PatrimVen.
Suplimentul Gratuit poate fi descărcat de aici: