Una dintre cele mai solicitate lucrari la Editura Hamangiu este culegerea de teste grila care ne ajuta sa dam examenul de admitere in magistratura si avocatura cu sanse maxime de reusita. Este una dintre cele mai bune carti pe care studentii si masteranzii o pot utiliza in activitatea curenta pentru a-si stabili nivelul de pregatire si pentru a-si fixa informatiile dorite in mod eficient.
Astazi, in categoria noastra de articole de blog juridic va oferim un extras referitor la trasaturile esentiale ale infractiuni.
Va oferim in randurile urmatoare un extras din lucrarea „Culegere de teste-grilă pentru admiterea în magistratură și avocatură”:
Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, sunt, potrivit art. 15 CP: tipicitatea, antijuridicitatea, imputabilitatea şi vinovăţia. Lipsa oricăreia dintre aceste trăsături atrage inexistenţa infracţiunii.
Tipicitatea constituie conformitatea faptei concrete comise de autor cu cea descrisă în norma legală, antijuridicitatea constituie lipsa oricărei justificări legale a faptei respective, adică lipsa unui text legal care să permită comiterea faptei respective, reproşabilitatea constituie legătura dintre fapta comisă şi făptuitor, iar vinovăţia constituie imputabilitatea psihică a faptei.
În cazul în care o persoană majoră l‑a ajutat pe un minor cu vârsta sub 14 ani să sustragă bunuri dintr‑o locuinţă, prin asigurarea pazei locului, cunoscând vârsta acestuia, persoana majoră răspunde pentru participaţie improprie la infracţiunea de furt, chiar dacă autorul minor nu răspunde penal. În consecinţă, nu s‑ar putea susţine că în acest caz ar lipsi o trăsătură esenţială a infracţiunii.
Minoritatea făptuitorului este o cauză care înlătură imputabilitatea doar pentru minorul cu vârsta sub 14 ani, nu şi pentru complicii majori ai acestuia. Cauzele care înlătură imputabilitatea operează in personam, nu se răsfrâng asupra participanţilor. Din acest motiv, răspunsul de la litera A este greşit.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva acestei întrebări, pentru următoarele considerente: Varianta A de răspuns nu este corectă. Potrivit dispoziţiilor art. 15 CP, infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit‑o. De asemenea, potrivit art. 52 alin. (3) CP, „determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune”.
Din datele speţei rezultă că persoana majoră l‑a ajutat, cu intenţie, pe minorul cu vârsta sub 14 ani – acesta fiind absolvit de răspundere penală, conform art. 113 CP – să sustragă bunuri dintr‑o locuinţă, cunoscând vârsta acestuia. Majorul va răspunde pentru participaţie improprie la infracţiunea de furt, ajutorul său fiind circumscris unor acte de complicitate. Cunoscând vârsta minorului şi asigurându‑i acestuia paza, nu poate fi reţinută, în beneficiul persoanei majore, nicio cauză de neimputabilitate.
În cazul în care o persoană majoră a ajutat pe un minor cu vârsta sub 14 ani să scape de agresiunea unor adolescenţi, prin aplicarea unei lovituri cu o rangă peste braţul celui care se pregătea să îi aplice o lovitură cu cuţitul, suntem în prezenţa unei fapte comise în legitimă apărare. Legitima apărare este o cauză justificativă, care înlătură antijuridicitatea ca trăsătură esenţială a infracţiunii.
Spre deosebire de cauzele de neimputabilitate, care produc efecte in personam, cauzele justificative produc efecte in rem, adică asupra tuturor participanţilor la infracţiunea respectivă. Din acest motiv, în speţă vor beneficia de cauza justificativă a legitimei apărări atât minorul cu vârsta de până în 14 ani care a acţionat în stare de legitimă apărare (în măsura în care şi minorul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală pentru a înlătura pericolul în care se afla), cât şi majorul care l‑a ajutat să se apere, lovind braţul celui care voia să îl atace cu un cuţit. Un alt aspect care mai poate fi semnalat în speţă este acela că, deşi minorii sub 14 ani nu răspund penal, în cazul lor operând şi o cauză de neimputabilitate, aceasta nu înseamnă că ei nu pot acţiona în stare de legitimă apărare.
Cum aceasta din urmă le este mai favorabilă, înlăturând orice formă de răspundere (atât penală, cât şi civilă), se va reţine cu prioritate cauza justificativă a legitimei apărări, faţă de cauza de neimputabilitate a minorităţii. Astfel, răspunsul de la litera B este corect, deoarece, în acest caz, operează o cauză care înlătură trăsătura esenţială a antijuridicităţii.”
Lucrarea „Culegere de teste-grilă pentru admiterea în magistratură și avocatură” poate fi comandata AICI.
